Cea mai importantă companie japoneză de dans contemporan, Noism, a fost înfiinţată în 2004, de balerinul şi coregraful Jo Kanamori, după modelul marilor trupe de dans contemporan din Europa. Începând cu 2007, compania a avut reprezentaţii în unsprezece oraşe din opt ţări şi a fost onorată cu prestigiosul Premiu "Asashi Performing Arts", în 2008, pentru spectacolul "Nameless Hands - House of Dolls".
Jo Kanamori, Director Artistic al "Noism", a studiat cu Maurice Béjart, la Şcoala "Rudra Béjart" din Lausanne. A dansat în cadrul Teatrului de Dans Olandez, în trupa baletului Naţional al Operei din Lyon şi a Baletului Gothenburg din Suedia. Kanamori a revenit în Japonia în 2002. După o serie de proiecte răsplătite cu premii, în vara lui 2016, Kanamori a pus în scenă "La Bayadère - Ţara iluziilor", o adaptare modernă a cunoscutei capodopere de balet clasic "Baiadera". "La Bayadère" în interpretarea Noism a avut parte de o primire extraordinară din partea publicului, piesa originală fiind sublimată într-o lucrare care se raportează la societatea modernă, istorie, religie şi etnie, după cum spun creatorii spectacolului. Aranjamentul scenic, costumele şi decorul din lemn aparţin arhitectului Tsuyoshi Tane, designerului Yoshiyuki Miyamae, de la celebra casa de modă Issey Miyake, şi producătorului de mobilă Masaki Kondo, cu toţii colaboratori ai Noism.
În preambulul turneului românesc al celebrei companii japoneze, creatorul acestei trupe, coregraful Jo Kanamori, ne-a acordat un interviu.
"Din păcate, cei care m-au impresionat în arta mea nu mai sunt printre noi"
- Dacă ne gândim că a fi adult înseamnă, raportat la viaţa unui om sau la o meserie, o implicare socială de aproximativ trei-patru decenii, 100 de ani reprezintă cam trei generaţii. De aceea, îmi doresc ca această idee a mea, cea a unei companii de dans cu teatru propriu, să dureze cel puţin trei generaţii. Pentru ca o asemenea companie să prindă rădăcini în Japonia, pentru ca instituţia teatrului să fie condusă de experţi în domeniu şi pentru ca teatrul să nu fie doar o simplă scenă, cred că este nevoie ca acea idee şi acel entuziasm să fie dublate de o politică culturală. Aceasta are legătură şi cu faptul că arte precum baletul şi dansul modern au apărut în Japonia acum aproximativ 100 de ani. Consider că noi, cei care trăim în secolul 21, trebuie să revizuim ultimii 100 de ani, pentru a putea privi înainte, la următorii 100 de ani, sub toate aspectele.
- Credeţi că baletul clasic va supravieţui şi peste 100 de ani?
- Fără îndoială, va dăinui. Dar impactul lui social va depinde de felul în care coregrafii şi mai ales dansatorii se vor raporta la problemele societăţii. De aceea, de la dansatorii secolului nostru se cer nu doar calităţi fizice speciale, ci şi o capacitate deosebită de a transmite valorile sociale ale artei pe care o reprezintă. De asta depinde felul în care vom reuşi să transmitem generaţiilor următoare valoarea artei spectacolului, sortită dispariţiei, şi asta înseamnă să se acţioneze în direcţia unui concept, dincolo de propria persoană.
- Ce mari creatori de dans v-au influenţat cariera?
- Am început studiile de coregrafie la 18 ani, la şcoala lui Maurice Béjart. Acolo am învăţat dans, muzică şi teatru. Prima mea lucrare a luat naştere în cadrul unei clase de dramaturgie, pentru mine creaţia însemnând încă de la bun început o îmbinare perfectă între teatru şi dans. Dacă ar trebui să menţionez un nume care m-a influenţat în ceea ce priveşte dansul dramatic în care folosesc actori, atunci acela ar fi, fără îndoială, numele lui Béjart. Mentorii mei sunt Maurice Béjart, Jiri Kylian şi Tadashi Suzuki. Din păcate, cei care m-au impresionat cel mai adânc nu mai sunt printre noi sau sunt foarte în vârstă. De aceea, nu mă interesează nimic din dansul contemporanilor mei şi prefer ca ceea ce fac eu să nu fie definit în acest sens.
- În Asia, baletul şi dansul modern vin dintr-o cultură străină. Aşa cum s-a întâmplat adesea, cultura pe care a dat-o Europa de-a lungul timpului a fost preluată parţial şi în ţările asiatice, în perioade diferite. Problema de pe scenele de dans din Asia este că au importat doar conceptul de "contemporan", fără să fi avut nici timpul, nici experienţa necesară de a-l aduce la maturitate.
- Ce calităţi ar trebui să aibă un dansator care vrea să facă parte din trupa dumneavoastră?
- Abilităţile fizice necesare oricărui balerin, puterea de înţelegere, sensibilitatea - sunt de la sine înţelese, dar cel mai important este să ai o minte deschisă, care să se întrebe continuu "de ce dansez?" Asta înseamnă puterea de a trăi activ şi în acelaşi timp tăria de a deveni pasiv.
- Ce mesaj vrea să transmită publicului montarea "La Bayadere. Ţara iluziilor", care va fi prezentată la Bucureşti?
- Mesajul este acela că există lucruri pe care nu trebuie să le uităm niciodată.
- Aţi mai prezentat aceste creaţii în Europa?
- Nu. România este prima ţară europeană în care le prezentăm. Va fi, prin urmare, premiera lor europeană.
- După cum au spus-o predecesori celebri, următorul spectacol va fi cel mai bun.
- Ce ştiţi despre lumea culturală românească?
- Am auzit multe lucruri lăudabile despre Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu, dar nu cunosc aproape nimic despre România. M-aş bucura dacă aş putea afla câte ceva cu această ocazie.
GABRIELA LUPU
Turneul trupei Noism debutează în Bucureşti, pe 30 martie, la ora 19.00, pe scena Sălii Mari a Teatrului Naţional, cu spectacolul "La Bayadere - Ţara iluziilor", urmând ca pe pe 5 şi 6 aprilie, dansatorii niponi să întâlnească publicul din Sibiu, pentru care au pregătit spectacolul în două părţi "The Match Seller's Tale şi Passacaglia". Turneul are loc în cadrul Întâlnirilor JTI.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
