Cea mai importantă companie japoneză de dans contemporan, Noism, a fost înființată în 2004, de balerinul și coregraful Jo Kanamori, după modelul marilor trupe de dans contemporan din Europa. Începând cu 2007, compania a avut reprezentații în unsprezece orașe din opt țări și a fost onorată cu prestigiosul Premiu "Asashi Performing Arts", în 2008, pentru spectacolul "Nameless Hands - House of Dolls".
Jo Kanamori, Director Artistic al "Noism", a studiat cu Maurice Béjart, la Școala "Rudra Béjart" din Lausanne. A dansat în cadrul Teatrului de Dans Olandez, în trupa baletului Național al Operei din Lyon și a Baletului Gothenburg din Suedia. Kanamori a revenit în Japonia în 2002. După o serie de proiecte răsplătite cu premii, în vara lui 2016, Kanamori a pus în scenă "La Bayadère - Țara iluziilor", o adaptare modernă a cunoscutei capodopere de balet clasic "Baiadera". "La Bayadère" în interpretarea Noism a avut parte de o primire extraordinară din partea publicului, piesa originală fiind sublimată într-o lucrare care se raportează la societatea modernă, istorie, religie și etnie, după cum spun creatorii spectacolului. Aranjamentul scenic, costumele și decorul din lemn aparțin arhitectului Tsuyoshi Tane, designerului Yoshiyuki Miyamae, de la celebra casa de modă Issey Miyake, și producătorului de mobilă Masaki Kondo, cu toții colaboratori ai Noism.
În preambulul turneului românesc al celebrei companii japoneze, creatorul acestei trupe, coregraful Jo Kanamori, ne-a acordat un interviu.
"Din păcate, cei care m-au impresionat în arta mea nu mai sunt printre noi"
- Domnule Kanamori, ați spus la un moment dat că doriți să creați produse artistice care să fie la fel de relevante și peste 100 de ani. Cum credeți că veți putea să vă atingeți acest țel?
- Dacă ne gândim că a fi adult înseamnă, raportat la viața unui om sau la o meserie, o implicare socială de aproximativ trei-patru decenii, 100 de ani reprezintă cam trei generații. De aceea, îmi doresc ca această idee a mea, cea a unei companii de dans cu teatru propriu, să dureze cel puțin trei generații. Pentru ca o asemenea companie să prindă rădăcini în Japonia, pentru ca instituția teatrului să fie condusă de experți în domeniu și pentru ca teatrul să nu fie doar o simplă scenă, cred că este nevoie ca acea idee și acel entuziasm să fie dublate de o politică culturală. Aceasta are legătură și cu faptul că arte precum baletul și dansul modern au apărut în Japonia acum aproximativ 100 de ani. Consider că noi, cei care trăim în secolul 21, trebuie să revizuim ultimii 100 de ani, pentru a putea privi înainte, la următorii 100 de ani, sub toate aspectele.
- Credeți că baletul clasic va supraviețui și peste 100 de ani?
- Fără îndoială, va dăinui. Dar impactul lui social va depinde de felul în care coregrafii și mai ales dansatorii se vor raporta la problemele societății. De aceea, de la dansatorii secolului nostru se cer nu doar calități fizice speciale, ci și o capacitate deosebită de a transmite valorile sociale ale artei pe care o reprezintă. De asta depinde felul în care vom reuși să transmitem generațiilor următoare valoarea artei spectacolului, sortită dispariției, și asta înseamnă să se acționeze în direcția unui concept, dincolo de propria persoană.
- Ce mari creatori de dans v-au influențat cariera?
- Am început studiile de coregrafie la 18 ani, la școala lui Maurice Béjart. Acolo am învățat dans, muzică și teatru. Prima mea lucrare a luat naștere în cadrul unei clase de dramaturgie, pentru mine creația însemnând încă de la bun început o îmbinare perfectă între teatru și dans. Dacă ar trebui să menționez un nume care m-a influențat în ceea ce privește dansul dramatic în care folosesc actori, atunci acela ar fi, fără îndoială, numele lui Béjart. Mentorii mei sunt Maurice Béjart, Jiri Kylian și Tadashi Suzuki. Din păcate, cei care m-au impresionat cel mai adânc nu mai sunt printre noi sau sunt foarte în vârstă. De aceea, nu mă interesează nimic din dansul contemporanilor mei și prefer ca ceea ce fac eu să nu fie definit în acest sens.
- Există vreo diferență între dansul contemporan european și cel asiatic?
- În Asia, baletul și dansul modern vin dintr-o cultură străină. Așa cum s-a întâmplat adesea, cultura pe care a dat-o Europa de-a lungul timpului a fost preluată parțial și în țările asiatice, în perioade diferite. Problema de pe scenele de dans din Asia este că au importat doar conceptul de "contemporan", fără să fi avut nici timpul, nici experiența necesară de a-l aduce la maturitate.
- Ce calități ar trebui să aibă un dansator care vrea să facă parte din trupa dumneavoastră?
- Abilitățile fizice necesare oricărui balerin, puterea de înțelegere, sensibilitatea - sunt de la sine înțelese, dar cel mai important este să ai o minte deschisă, care să se întrebe continuu "de ce dansez?" Asta înseamnă puterea de a trăi activ și în același timp tăria de a deveni pasiv.
- Ce mesaj vrea să transmită publicului montarea "La Bayadere. Țara iluziilor", care va fi prezentată la București?
- Mesajul este acela că există lucruri pe care nu trebuie să le uităm niciodată.
- Ați mai prezentat aceste creații în Europa?
- Nu. România este prima țară europeană în care le prezentăm. Va fi, prin urmare, premiera lor europeană.
- Dacă ar trebui să alegeți un singur spectacol din cariera dvs., pe care îl considerați cel mai bun, pe care l-ați numi?
- După cum au spus-o predecesori celebri, următorul spectacol va fi cel mai bun.
- Ce știți despre lumea culturală românească?
- Am auzit multe lucruri lăudabile despre Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu, dar nu cunosc aproape nimic despre România. M-aș bucura dacă aș putea afla câte ceva cu această ocazie.
GABRIELA LUPU
Turneul trupei Noism debutează în București, pe 30 martie, la ora 19.00, pe scena Sălii Mari a Teatrului Național, cu spectacolul "La Bayadere - Țara iluziilor", urmând ca pe pe 5 și 6 aprilie, dansatorii niponi să întâlnească publicul din Sibiu, pentru care au pregătit spectacolul în două părți "The Match Seller's Tale și Passacaglia". Turneul are loc în cadrul Întâlnirilor JTI.