Câştigători ai alegerilor parlamentare (20% din totalul electoratului) pe baza unui program economic populist (nesustenabil, după majoritatea specialiştilor oneşti), ei se aşteptau la reacţii minime, în urma ticăloşiei aranjate. Cu o opoziţie firavă, într-un context internaţional tulbure, cu o propagandă exaltând "mândria naţională" şi "neamestecul în treburile interne" ale ţării suverane (membră, totuşi, a NATO şi UE), liderii "stângii" şi ai sateliţilor ei (cărora li s-a alăturat şi oportunista UDMR) credeau că momentul dominaţiei totale asupra societăţii a venit. Victoria confortabilă în alegeri , obţinută, să nu uităm, printr-un absenteism masiv, le-a întărit sentimentul că, dincolo de legitimitatea firească ce le-a asigurat guvernarea, au dreptul să facă orice, să schimbe legile ţării şi raportul dintre instituţiile statului, după bunul plac. Pentru că asupra liderului principal, Liviu Dragnea, acţiona încă o condamnare penală, au alcătuit un guvern de mediocrităţi obediente, un "guvern teleormănean de casă" al şefului, care să faciliteze tranziţia, după absolvirea acestuia de acuzaţiile penale, spre asumarea directă, de el, a puterii. Adoptarea rapidă şi discretă a OUG 13 era necesară pentru că liderul era presat de termenul unui alt proces penal, pentru abuz în serviciu. Nu întâmplător, tocmai acest tip de abuz era, în "ordonanţă", dezincriminat. Asaltul asupra Justiţiei urma să fie mascat prin adoptarea generosului Buget de Stat pe 2017, care trebuia să-i mulţumească pe cetăţeni, să-i calmeze, în eventualitatea unor nemulţumiri faţă de "legalizarea hoţiei" în activităţile de stat. Vuvuzelele mediatice ale "partidului" urmau să facă restul, azvârlind şi posibilele nerealizări ale "programului" pe seama "moştenirii tehnocrate", care "n-a furat, dar a administrat prost ţara". Surpriza provocată de uriaşele mitinguri de protest împotriva subordonării politice a Justiţiei arată că, în strategia PSD-istă de acaparare totală a puterii, ceva a fost calculat greşit. Prima eroare PSD-istă şi cea mai evidentă este că "partidul" a rămas la tacticile comuniste din secolul trecut. Comuniştii dispreţuiau societatea pe care o administrau, considerând că cetăţenii, dependenţi de un "stat-providenţial", nu se pot opune în niciun fel arbitrariului exercitat de "marii conducători". "Slăbirea chingii" în anume situaţii avea rolul de a menţine "unitatea" în jurul partidului, controlul acestuia asupra societăţii. Cu vocaţia de partid-stat, PSD-ul lui Dragnea nu a realizat că este defazat istoric, pe ruinele ansamblului de cetăţeni-asistaţi apărând, în postcomunism, în ciuda dificultăţilor provocate de acelaşi PSD şi a migraţiei economice externe, o clasă de mijloc, de întreprinzători şi "tehnicieni", capabilă să se susţină singură economic, cu condiţia ca refăcutul contract social să fie respectat, iar reglementările presupuse de el să fie stabile, echitabile, generatoare de predictibilitate. Nedepinzând direct de stat, noua clasă de mijloc nu poate fi mituită. Tocmai această categorie socială tânără a observat intenţia ascunsă în spatele actelor guvernamentale, potenţarea arbitrariului politic urmărită de acestea, subordonarea Justiţiei faţă de politic şi instabilitatea legislativă generată de ea, lovindu-i autonomia, blocându-i iniţiativele. Dragnea şi Grindeanu, păpuşa lui politică, grupaţi în spatele unui "ministru al justiţiei-balama", au reuşit să unească, în ciuda diferenţelor culturale ori ideologice, ansamblul clasei de mijloc, împotriva planului lor diabolic de dominare a societăţii.
Demascaţi de revoluţia morală declanşată de tineretul intrepid şi deschis la nou, liderii PSD-işti şi "tovarăşii lor de drum" s-au comportat ca hoţul prins cu "raţa-n gură". Au dat înapoi, abrogând OUG 13, scuzându-se pentru "lipsa de comunicare", clamându-şi bunele intenţii, organizând concomitent, ca o ameninţare reţinută, mitinguri "alternative" minore, cu cetăţeni-asistaţi, dependenţi de "generozitatea" statului. Justificările lor anemice nu au convins, mai ales că, pe tăcute, în ciuda atenţiei pe care au atras-o asupra "afacerilor" lor româneşti, restauraţia sistemului deteriorat de încercarea "tehnocrată" de normalizare socială a continuat. În învăţământ, un ministru submediocru, flancat de "specialişti" în manipulare, a reintrodus, fără nicio grijă pentru viitorul ţării, ierarhiile politizate, în care competenţa nu are nicio valoare. În "Sănătate" s-a revenit fulgerător la complicităţile mafiote care asigurau "drenările de fonduri" pentru cei implicaţi. În administraţia locală au reapărut distribuirile selective de resurse financiare, obedienţa politică fiind principalul criteriu. Ca în toate guvernările PSD-iste, infrastructura şi investiţiile în producţie au rămas pe ultimul loc. Guvernarea PSD-ALDE n-a dat, în fapt, deloc înapoi, continuându-şi "planul" pe alte căi mai obscure.
Principalul duşman al guvernării PSD-ALDE a devenit, în acest moment, nu opoziţia politică, slabă şi dezorganizată, ci clasa de mijloc, tinerii care trăiesc în prezent şi care nu mai pot fi minţiţi. PSD-ul mizează în zadar pe oboseala manifestanţilor, pe stingerea entuziasmului, pe "detaşarea" lor de politic. Dacă la alegerile din 11 decembrie 2016 ei nu au participat, scârbiţi de cinismul şi aroganţa întregii clase politice, de acum, după ce prin manevrele lui conspirativ-oneroase, PSD-ul i-a împins să-şi conştientizeze forţa morală şi capacitatea politică, nu mai pot fi opriţi. Schimbările "cosmetice", ofensivele ideologice ale vuvuzelelor de partid şi "argumentele" mercenarilor mediatici nu mai conving. PSD-ul va guverna, probabil, patru ani, cu gândul la soluţii miraculoase prin care să-şi continue prezenţa la putere. Timpul lui real însă s-a încheiat, şi necesarul, dar şi adevăratul partid de stânga, abia urmează să apară.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
