Câștigători ai alegerilor parlamentare (20% din totalul electoratului) pe baza unui program economic populist (nesustenabil, după majoritatea specialiștilor onești), ei se așteptau la reacții minime, în urma ticăloșiei aranjate. Cu o opoziție firavă, într-un context internațional tulbure, cu o propagandă exaltând "mândria națională" și "neamestecul în treburile interne" ale țării suverane (membră, totuși, a NATO și UE), liderii "stângii" și ai sateliților ei (cărora li s-a alăturat și oportunista UDMR) credeau că momentul dominației totale asupra societății a venit. Victoria confortabilă în alegeri , obținută, să nu uităm, printr-un absenteism masiv, le-a întărit sentimentul că, dincolo de legitimitatea firească ce le-a asigurat guvernarea, au dreptul să facă orice, să schimbe legile țării și raportul dintre instituțiile statului, după bunul plac. Pentru că asupra liderului principal, Liviu Dragnea, acționa încă o condamnare penală, au alcătuit un guvern de mediocrități obediente, un "guvern teleormănean de casă" al șefului, care să faciliteze tranziția, după absolvirea acestuia de acuzațiile penale, spre asumarea directă, de el, a puterii. Adoptarea rapidă și discretă a OUG 13 era necesară pentru că liderul era presat de termenul unui alt proces penal, pentru abuz în serviciu. Nu întâmplător, tocmai acest tip de abuz era, în "ordonanță", dezincriminat. Asaltul asupra Justiției urma să fie mascat prin adoptarea generosului Buget de Stat pe 2017, care trebuia să-i mulțumească pe cetățeni, să-i calmeze, în eventualitatea unor nemulțumiri față de "legalizarea hoției" în activitățile de stat. Vuvuzelele mediatice ale "partidului" urmau să facă restul, azvârlind și posibilele nerealizări ale "programului" pe seama "moștenirii tehnocrate", care "n-a furat, dar a administrat prost țara". Surpriza provocată de uriașele mitinguri de protest împotriva subordonării politice a Justiției arată că, în strategia PSD-istă de acaparare totală a puterii, ceva a fost calculat greșit. Prima eroare PSD-istă și cea mai evidentă este că "partidul" a rămas la tacticile comuniste din secolul trecut. Comuniștii disprețuiau societatea pe care o administrau, considerând că cetățenii, dependenți de un "stat-providențial", nu se pot opune în niciun fel arbitrariului exercitat de "marii conducători". "Slăbirea chingii" în anume situații avea rolul de a menține "unitatea" în jurul partidului, controlul acestuia asupra societății. Cu vocația de partid-stat, PSD-ul lui Dragnea nu a realizat că este defazat istoric, pe ruinele ansamblului de cetățeni-asistați apărând, în postcomunism, în ciuda dificultăților provocate de același PSD și a migrației economice externe, o clasă de mijloc, de întreprinzători și "tehnicieni", capabilă să se susțină singură economic, cu condiția ca refăcutul contract social să fie respectat, iar reglementările presupuse de el să fie stabile, echitabile, generatoare de predictibilitate. Nedepinzând direct de stat, noua clasă de mijloc nu poate fi mituită. Tocmai această categorie socială tânără a observat intenția ascunsă în spatele actelor guvernamentale, potențarea arbitrariului politic urmărită de acestea, subordonarea Justiției față de politic și instabilitatea legislativă generată de ea, lovindu-i autonomia, blocându-i inițiativele. Dragnea și Grindeanu, păpușa lui politică, grupați în spatele unui "ministru al justiției-balama", au reușit să unească, în ciuda diferențelor culturale ori ideologice, ansamblul clasei de mijloc, împotriva planului lor diabolic de dominare a societății.
Demascați de revoluția morală declanșată de tineretul intrepid și deschis la nou, liderii PSD-iști și "tovarășii lor de drum" s-au comportat ca hoțul prins cu "rața-n gură". Au dat înapoi, abrogând OUG 13, scuzându-se pentru "lipsa de comunicare", clamându-și bunele intenții, organizând concomitent, ca o amenințare reținută, mitinguri "alternative" minore, cu cetățeni-asistați, dependenți de "generozitatea" statului. Justificările lor anemice nu au convins, mai ales că, pe tăcute, în ciuda atenției pe care au atras-o asupra "afacerilor" lor românești, restaurația sistemului deteriorat de încercarea "tehnocrată" de normalizare socială a continuat. În învățământ, un ministru submediocru, flancat de "specialiști" în manipulare, a reintrodus, fără nicio grijă pentru viitorul țării, ierarhiile politizate, în care competența nu are nicio valoare. În "Sănătate" s-a revenit fulgerător la complicitățile mafiote care asigurau "drenările de fonduri" pentru cei implicați. În administrația locală au reapărut distribuirile selective de resurse financiare, obediența politică fiind principalul criteriu. Ca în toate guvernările PSD-iste, infrastructura și investițiile în producție au rămas pe ultimul loc. Guvernarea PSD-ALDE n-a dat, în fapt, deloc înapoi, continuându-și "planul" pe alte căi mai obscure.
Principalul dușman al guvernării PSD-ALDE a devenit, în acest moment, nu opoziția politică, slabă și dezorganizată, ci clasa de mijloc, tinerii care trăiesc în prezent și care nu mai pot fi mințiți. PSD-ul mizează în zadar pe oboseala manifestanților, pe stingerea entuziasmului, pe "detașarea" lor de politic. Dacă la alegerile din 11 decembrie 2016 ei nu au participat, scârbiți de cinismul și aroganța întregii clase politice, de acum, după ce prin manevrele lui conspirativ-oneroase, PSD-ul i-a împins să-și conștientizeze forța morală și capacitatea politică, nu mai pot fi opriți. Schimbările "cosmetice", ofensivele ideologice ale vuvuzelelor de partid și "argumentele" mercenarilor mediatici nu mai conving. PSD-ul va guverna, probabil, patru ani, cu gândul la soluții miraculoase prin care să-și continue prezența la putere. Timpul lui real însă s-a încheiat, și necesarul, dar și adevăratul partid de stânga, abia urmează să apară.