Evenimentele politice recente, marcate de cele mai mari demonstraţii din ultimii zece ani, au scos în relief o figură mai puţin cunoscută românilor: profesorul doctor Augustin Lazăr, ajuns procurorul general al României, graţie unei inspirate recomandări a fostului ministru al Justiţiei, Raluca Prună. Iată un fragment din recomandarea doamnei ministru: "Augustin Lazăr a demonstrat că are viziunea managerială, determinarea şi autoritatea necesare pentru reformarea şi consolidarea Ministerului Public". Un cititor al revistei, care nu doreşte să-şi destăinuie numele, a intervenit cu următoarele aprecieri: "Cu figura deschisă, zâmbitoare, relaxată, Augustin Lazăr este singura apariţie televizată plină de optimism şi forţă, care întăreşte conştiinţa publică şi dă speranţă adevărului. După 1989, este primul procuror general care destăinuie cu seninătate imaginea unui luptător direct şi sincer, gata oricând să fie un «avocat al poporului» şi un apărător al dreptăţii. Când îl văd reacţionând dur şi demn, opunându-se încercărilor politice de a elibera finanţatorii de partid din puşcării, ştiu că există, că se luptă, că are şanse". Reproducem, în paginile de mai jos, opiniile directe ale domnului Lazăr, despre acţiunile partinice urâte, de tip comunist, ale unor politicieni, pe care le-au condamnat recent peste o sută de mii de români ieşiţi în stradă, în marile oraşe, ignorând gerul de afară. Vorbim de cea mai mare demonstraţie din 1990 încoace!
"Sunt necesare acţiuni energice de securitate pentru protecţia monumentelor culturale şi istorice"
- Repatrierea tezaurelor dacice sustrase şi exportate ilegal a presupus o vastă activitate de asistenţă judiciară internaţională, întemeiată pe studiul şi aplicarea instrumentelor juridice adecvate legislaţiei statelor partenere. După preluarea mandatului de procuror general, am valorificat şi dezvoltat rezultatele concrete ale activităţii în acest domeniu, reprezentate de coagularea şi specializarea unui nucleu de profesionişti - procurori, poliţişti, experţi -, realizarea unei reţele naţionale de procurori specializaţi, a unui serviciu specializat al Poliţiei Române şi a unei metodologii de lucru. Am reuşit să realizăm creşterea sensibilităţii publicului faţă de bunurile culturale ca valori ale umanităţii, promovarea conceptului de bună-credinţă şi onorarea normelor imperative ale sistemelor de drept ale statelor de origine. Educarea publicului în acest spirit este imperioasă, iar mass-media are un rol important. Sub aspect managerial, sunt necesare acţiuni energice de consolidare a măsurilor de securitate pentru protecţia monumentelor, muzeelor; inventarierea colecţiilor publice şi private, supravegherea siturilor arheologice cu echipamente performante, actualizarea legislaţiei conform noilor metode de operare. Alte măsuri strict necesare implică alocarea de resurse pentru protecţia bunurilor Patrimoniului Cultural Naţional, precum şi pentru serviciul specializat al Poliţiei Române.
- Opinia publică românească vă vede ca pe un profesionist excepţional, care pune în aplicare legea, şi nu interesele politicienilor. Credeţi că adevărata justiţie va câştiga şi în cazul ordonanţei emise deja de guvern?
- În prezent, Ministerul Public are ca obiectiv strategic realizarea unor acţiuni ferme în domeniul luptei împotriva corupţiei. Rămâne esenţială combaterea corupţiei în administraţia publică locală - educaţie, achiziţii publice, fraudarea bugetului de asigurări sociale şi de sănătate -, domenii în care corupţia se manifestă sistematic, cu consecinţe dintre cele mai grave asupra populaţiei României. Activitatea de combatere a corupţiei generale sau la nivel înalt trebuie să continue în aceiaşi parametri, fiind accentuată însă nevoia stringentă a unor măsuri efective şi puternice de prevenire a corupţiei, aspect ce constituie obiectivul principal al Strategiei Naţionale Anticorupţie. În acest context, adoptarea unor acte de clemenţă trebuie realizată de Parlament, ca autoritate legiuitoare a ţării, după o analiză în comisia juridică şi dezbateri parlamentare. Hotărârea trebuie luată după temeinice studii de impact, care să confirme faptul că scopul actului de clemenţă, respectiv diminuarea gradului de suprapopulare a penitenciarelor, poate fi eficient atins. Aceste decizii nu pot fi luate prin ordonanţe de urgenţă ale Guvernului, deoarece nu există o situaţie excepţională ce nu suferă amânare, în sens constituţional.
"Adoptarea unor acte de clemenţă trebuie lăsată în sarcina Parlamentului, ca unică autoritate legiuitoare a ţării"
- Ca membru al Consiliului Superior al Magistraturii, la sediul consiliului, am aflat de la jurnalişti despre faptul că în şedinţa de Guvern din acea dimineaţă, au fost prezentate două proiecte de ordonanţă de urgenţă. Despre acestea apăruseră anterior diverse informaţii, că ar fi pregătite şi dedicate exonerării de răspundere penală a unor foşti sau actuali parlamentari, funcţionari publici, finanţatori de campanii electorale etc. Nu s-a cerut avizul CSM pentru aceste proiecte. Este foarte clar faptul că adoptarea unor acte de clemenţă trebuie lăsată în sarcina Parlamentului, aşa cum am spus deja. Dar actul de legiferare se face şi după temeinice studii de impact, care să confirme faptul că scopul actului de clemenţă, respectiv diminuarea gradului de suprapopulare a penitenciarelor, poate fi eficient atins. În niciun caz nu se dispune prin ordonanţe de urgenţă ale Guvernului, deoarece nu există o situaţie excepţională ce nu suferă amânare, în sens constituţional. De altfel, după adoptarea actualei Constituţii, actele de clemenţă colectivă au fost adoptate prin lege de către Parlament (prin legile nr. 137/1997 şi nr. 543/2000), iar nu de către Guvern, prin ordonanţe de urgenţă (care să nege Parlamentului, ca organ reprezentativ, posibilitatea de a legifera într-un domeniu atât de important, cu impact social major).
- După un studiu atent, cercetătorul poate să remarce că proiectele prezintă o succesiune de coincidenţe "stranii", care conduc la suspiciunea că iniţiatorul a elaborat primul proiect pentru a graţia îndeosebi pedepse aplicate pentru infracţiuni de serviciu, cu un grad ridicat de pericol social, comise de funcţionari publici şi instrumentate mai ales de DNA. Astfel, spre deosebire de actele de clemenţă adoptate anterior, proiectul în discuţie nu exceptează de la graţiere pedepsele aplicate pentru delapidare, infracţiuni cu un grad ridicat de pericol social prin stabilirea limitei maxime a pedepsei legale. Atât prin Legea nr. 137/1997, cât şi prin Legea nr. 543/2002, au fost exceptate de la incidenţa actului de graţiere pedepsele aplicate infracţiunilor pentru care legea prevedea pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani, raportat la limitele de pedeapsă existente în acel moment. Lipsa unei prevederi similare permite incidenţa actului de graţiere pentru pedepsele aplicate unor infracţiuni cu un grad ridicat de pericol social, cum ar fi delapidarea care a produs consecinţe deosebit de grave, abuzul în serviciu care a produs consecinţe deosebit de grave, infracţiuni contra umanităţii, în situaţia când pedeapsa aplicată nu depăşeşte 5 ani închisoare. Problema supraaglomerării penitenciarelor, deşi reală, nu va fi rezolvată cu eventuala punere în libertate prin actul de graţiere a 2.000-2500 de condamnaţi, din cei 8000 care ar depăşi capacitatea logistică a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor. Pentru rezolvarea supraaglomerării sunt necesare măsuri mai ample de politică penală, asemănătoare celor luate în Italia. Spre exemplu, pot fi avute în vedere: relaxarea condiţiilor de liberare condiţionată, prin reducerea fracţiei obligatorii de executat şi încurajarea executării obligaţiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare; arestul la domiciliu, pentru sancţiunile mai uşoare, amenajarea clădirilor preluate de la unităţi militare dezafectate şi construirea de noi penitenciare etc.
- Ce prevede ordonanţa pentru modificarea Codurilor Penale?
- Ordonanţa pentru modificarea şi completarea Codului penal şi a Codului de procedură penală evidenţiază interesul iniţiatorului pentru relaxarea regimului răspunderii penale a funcţionarului public (chiar dezincriminarea subtilă a unor infracţiuni de abuz în serviciu). Astfel, după cum au observat magistraţii, condiţionarea existenţei infracţiunii de abuz în serviciu de un anumit cuantum al prejudiciului cauzat (200.000 lei) ar reprezenta un experiment riscant în legislaţia penală din România, făcând posibilă tragerea la răspundere penală doar în raport de un criteriu stabilit arbitrar. Ar fi o invitaţie la măsuri discreţionare pentru numeroşi funcţionari publici. Ar fi dezincriminate fapte precum refuzul discreţionar al primarului de a elibera o autorizaţie de construire sau eliberarea acesteia în alte condiţii decât cele legale; fapta medicului de a administra pacienţilor medicamente interzise uzului uman sau care nu se regăsesc în registrul farmacologic român, sau de a administra un tratament fără a obţine consimţământul informat al pacientului etc. Creşterea fenomenului infracţional (1960 inculpaţi în ultimii trei ani) nu poate justifica, raţional, reducerea limitelor de pedeapsă, decât prin interesul subtil al subiecţilor funcţionari publici de a beneficia de graţiere şi prescripţie. Urmărirea abuzului în serviciu la plângere prealabilă constituie un nou experiment în premieră şi un impediment vădit în cercetarea acestor fapte, mai ales în situaţia în care autorul infracţiunii este chiar conducătorul instituţiei în patrimoniul căreia se produce paguba: primarul comunei, directorul spitalului etc.
(Prima parte a interviului a fost realizată înaintea adoptării pe furiş a ordonanţei guvernului.)
"O ofensă adusă autorităţii judecătoreşti"
- Ca membru al CSM, vă pot spune că OUG este o ofensă adusă autorităţii judecătoreşti, fiind discreţionară, vădit neconstituţională, şi trebuie atacată urgent la CCR. Are consecinţe grave. De altfel, reglementări care privesc conflictul de interese se găsesc şi în legislaţia altor state membre ale Uniunii Europene (Austria, Belgia, Cipru, Finlanda, Franţa, Lituania, Polonia, Spania şi Ungaria). Şi în legislaţia română, în doctrina recentă, se reţine că incriminarea conflictului de interese este un răspuns la "semnalele tot mai dese din partea societăţii civile, dar şi a organismelor şi instituţiilor internaţionale, cu privire la impactul pe care faptele comise cu încălcarea normelor deontologice cu acest specific îl produc". În completarea comunicatului referitor la proiectul de modificare a Codului Penal şi a Codului de procedură penală, Ministerul Public avertizează asupra faptului că este imperios necesar să se realizeze punerea în acord a prevederilor Codului penal şi a Codului de procedură penală, cu dispoziţiile cuprinse în deciziile Curţii Constituţionale a României, însă, în actuala redactare, proiectul de modificare a celor două coduri depăşeşte limitele stabilite de către instanţa de contencios constituţional.
- D-le procuror general, atitudinea dvs. nu pare deloc temătoare, faţă de jocurile politice. Simţiţi, totuşi, vreo presiune "de sus"? Există ameninţări directe sau indirecte?
- Magistraţii profesionişti experimentaţi, aflaţi în cadrul legal (iar eu mă simt printre ei) îşi văd cu calm de munca lor. Pentru a parafraza discursul procurorului general al Curţii de Casaţie franceze - la invitaţia căruia am participat recent la deschiderea anului judiciar la Paris - Ministerul Public este şi ambasadorul Justiţiei în societate, participând la numeroase acţiuni de protejare a intereselor societăţii - reale punţi de legătură între societatea civilă şi sistemul judiciar.
- Cum aţi descoperit spiritul justiţiar? Există o definiţie a justiţiarului?
- După DEX, justiţiarul ar fi cel care face sau iubeşte dreptatea. Dar cine nu iubeşte dreptatea? Ca profesor, pot să vă spun că majoritatea tinerilor care se îndreaptă spre o profesiune juridică, asemenea multor altora, o iubesc instinctiv. Dreptatea este ca aerul, nu poţi trăi fără ea!
- În peisajul mediatic există şi televiziuni de partid, care spun adesea jumătăţi de adevăr sau chiar minciuni întregi. Cum simţiţi o astfel de provocare pentru profesia dvs.?
- Din păcate, avem o realitate românească strâns legată de grupurile de interese. Prin emisiuni manipulatorii şi grav calomnioase la adresa înfăptuirii justiţiei, realizatorii TV au un obiectiv precis: crearea unui val emoţional pentru promovarea legilor care să exonereze de răspundere penală pe cei care se doresc mai presus de lege. Magistraţii le ignoră, dar pentru igiena mentală a românilor nu sunt sănătoase. Sunt optimist şi cred că este pe cale să se producă masa critică a schimbării în societatea românească, pe drumul său european.
Foto: AGERPRES (4), MEDIAFAX (2)
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
