Prof. dr. AUGUSTIN LAZĂR - "Dreptatea este ca aerul. Nu poți trăi fără ea"

Ion Longin Popescu
Procurorul General al României

Evenimentele politice recente, marcate de cele mai mari demonstrații din ultimii zece ani, au scos în relief o figură mai puțin cunoscută românilor: profesorul doctor Au­gus­tin Lazăr, ajuns procurorul general al Ro­mâ­niei, grație unei inspirate recomandări a fostului ministru al Justiției, Raluca Prună. Iată un fragment din recomandarea doamnei ministru: "Augustin Lazăr a demonstrat că are viziunea managerială, determinarea și autoritatea necesare pentru reformarea și consolidarea Ministerului Public". Un cititor al revistei, care nu dorește să-și destăi­nuie numele, a intervenit cu următoarele aprecieri: "Cu figura deschisă, zâmbitoare, relaxată, Augus­tin Lazăr este singura apariție televizată plină de optimism și forță, care întărește conștiința publică și dă speranță adevărului. După 1989, este primul procuror general care destăinuie cu seninătate imaginea unui luptător direct și sincer, gata ori­când să fie un «avocat al poporului» și un apărător al dreptății. Când îl văd reacționând dur și demn, opu­nându-se încercărilor politice de a elibera fi­nanțatorii de partid din pușcării, știu că există, că se luptă, că are șanse". Reproducem, în paginile de mai jos, opiniile directe ale domnului Lazăr, des­pre acțiunile partinice urâte, de tip comunist, ale unor politicieni, pe care le-au condamnat recent peste o sută de mii de români ieșiți în stradă, în ma­rile orașe, ignorând gerul de afară. Vorbim de cea mai mare demonstrație din 1990 încoace!

"Sunt necesare acțiuni energice de securitate pentru protecția monumentelor culturale și istorice"

- Sunteți artizanul returnării tezaurului de aur (cele 13 brățări dacice) din Munții Orăștiei, o ade­­vă­rată lovitură de teatru a jus­ti­ției. Având în vedere că aveți acest suc­ces în cariera dvs., inten­ționați să acordați și în viitor o atenție specială infrac­țiu­nilor din do­me­niul patrimoniului cul­tu­ral, ex­trem de numeroase în Româ­nia?

- Repatrierea tezaurelor da­cice sustrase și exportate ilegal a pre­supus o vastă activitate de asis­tență judiciară internațio­na­lă, înte­meiată pe studiul și apli­carea ins­trumentelor juridice adec­vate le­gislației statelor par­te­nere. După preluarea manda­tu­lui de procuror general, am valo­rificat și dezvoltat rezultatele concrete ale activității în acest domeniu, reprezentate de coa­gu­larea și specializarea unui nucleu de profesioniști - procurori, po­lițiști, experți -, realizarea unei rețele naționale de procurori specializați, a unui serviciu spe­cializat al Poliției Române și a unei metodologii de lucru. Am reușit să realizăm creșterea sensibilității publicului față de bunurile culturale ca valori ale umanității, pro­movarea conceptului de bună-credință și onorarea normelor imperative ale sistemelor de drept ale statelor de origine. Educarea publicului în acest spirit este imperioasă, iar mass-media are un rol important. Sub aspect managerial, sunt necesare acțiuni ener­gice de consolidare a măsurilor de secu­­ritate pen­tru protecția monumentelor, mu­zeelor; inven­ta­rierea colecțiilor publice și private, supra­ve­ghe­rea siturilor arheologice cu echi­pa­mente perfor­man­te, actualizarea legislației con­form noilor me­tode de operare. Alte măsuri strict necesare implică alocarea de resurse pentru pro­tecția bunurilor Patrimoniului Cultural Național, pre­cum și pentru serviciul specializat al Poliției Ro­mâne.

- Opinia publică românească vă vede ca pe un profesionist excepțional, care pune în aplicare legea, și nu interesele politicienilor. Credeți că ade­vărata justiție va câștiga și în cazul ordonanței emi­se deja de guvern?

- În prezent, Ministerul Public are ca obiectiv strategic realizarea unor acțiuni ferme în domeniul luptei împotriva corupției. Rămâne esențială com­ba­terea corupției în admi­nis­trația publică locală - educație, achiziții publice, fraudarea bugetului de asi­­gurări sociale și de să­nătate -, domenii în care co­rupția se manifestă sistematic, cu consecințe din­tre cele mai grave asu­pra populației României. Activitatea de combatere a corupției generale sau la nivel înalt trebuie să con­tinue în aceiași para­metri, fiind accentuată însă ne­voia stringentă a unor mă­suri efective și puternice de prevenire a corupției, aspect ce constituie obiec­ti­vul principal al Strate­gi­ei Naționale Anticorupție. În acest context, adop­tarea unor acte de clemență trebuie realizată de Par­la­ment, ca autoritate legiuitoare a țării, după o ana­liză în comisia juridică și dezbateri parlamentare. Hotărârea trebuie luată după temeinice studii de impact, care să confirme faptul că scopul actului de clemență, respectiv diminuarea gradului de su­prapopulare a penitenciarelor, poate fi eficient atins. Aceste decizii nu pot fi luate prin ordonanțe de urgență ale Guvernului, deoarece nu există o situație excepțională ce nu suferă amânare, în sens constituțional.

"Adoptarea unor acte de clemență trebuie lăsată în sarcina Parlamentului, ca unică autoritate legiuitoare a țării"

- De ce nu sunteți de acord cu promovarea grațierii, precum și cu modificarea co­du­rilor pe­nale?

- Ca membru al Consiliului Superior al Magis­traturii, la sediul consiliului, am aflat de la jur­naliști despre faptul că în ședința de Guvern din acea dimineață, au fost pre­zentate două proiecte de ordonanță de urgență. Des­­pre acestea apă­ru­seră anterior diverse in­formații, că ar fi pre­gătite și de­di­cate exo­ne­rării de răspun­dere pe­nală a unor foști sau ac­tuali parlamentari, func­ționari publici, finan­țatori de campanii elec­to­rale etc. Nu s-a cerut avi­zul CSM pentru aceste pro­iecte. Este foarte clar faptul că adoptarea unor acte de clemență trebuie lăsată în sarcina Parla­men­tului, așa cum am spus deja. Dar actul de legiferare se face și după temei­nice studii de impact, care să confirme faptul că scopul actului de clemență, respectiv di­minuarea gradului de suprapo­pulare a pe­ni­tenciarelor, poate fi eficient atins. În niciun caz nu se dispune prin ordonanțe de urgență ale Guver­nului, deoarece nu există o situație excepțională ce nu suferă amâ­na­re, în sens cons­tituțional. De altfel, după adop­tarea actualei Cons­tituții, actele de clemență colectivă au fost adop­tate prin lege de către Par­lament (prin legile nr. 137/1997 și nr. 543/2000), iar nu de către Guvern, prin ordonanțe de urgență (care să nege Parlamentului, ca organ repre­zen­tativ, posibilitatea de a legifera într-un domeniu atât de important, cu impact social major).

- Care sunt faptele grațiate cu atâta gene­ro­zitate de guvernul domnului... Dragnea?

- După un studiu atent, cercetătorul poate să remarce că proiectele prezintă o succesiune de coincidențe "stranii", care conduc la suspiciunea că inițiatorul a elaborat primul proiect pentru a grația îndeosebi pedepse aplicate pentru infracțiuni de serviciu, cu un grad ridicat de pericol social, comise de funcționari publici și instru­men­tate mai ales de DNA. Astfel, spre deosebire de actele de clemență adoptate anterior, proiectul în discuție nu exceptează de la grațiere pedepsele aplicate pentru delapidare, infracțiuni cu un grad ridicat de pericol social prin stabilirea limitei maxime a pedepsei legale. Atât prin Legea nr. 137/1997, cât și prin Legea nr. 543/2002, au fost exceptate de la incidența actului de grațiere pedepsele aplicate infracțiunilor pentru care legea prevedea pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani, raportat la limitele de pedeapsă existente în acel moment. Lipsa unei prevederi similare permite incidența actului de grațiere pentru pedepsele aplicate unor infracțiuni cu un grad ridicat de pericol social, cum ar fi delapidarea care a produs consecințe deosebit de grave, abuzul în serviciu care a produs consecințe de­osebit de grave, infracțiuni contra umanității, în situația când pedeapsa aplicată nu depășește 5 ani închisoare. Problema supraaglomerării peniten­cia­relor, deși reală, nu va fi rezolvată cu eventuala punere în libertate prin actul de grațiere a 2.000-2500 de condamnați, din cei 8000 care ar depăși capacitatea logistică a Administrației Naționale a Peni­tenciarelor. Pentru rezolvarea supraaglo­me­rării sunt necesare măsuri mai ample de politică pe­nală, asemănătoare celor luate în Italia. Spre exem­plu, pot fi avute în vedere: relaxarea con­di­țiilor de liberare condiționată, prin reducerea frac­ției obligatorii de executat și încurajarea executării obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de con­dam­nare; arestul la domiciliu, pentru sancțiunile mai ușoare, amenajarea clădirilor preluate de la unități militare dezafectate și construirea de noi penitenciare etc.

- Ce prevede ordonanța pentru modificarea Codurilor Penale?

- Ordonanța pentru modificarea și completarea Codului penal și a Codului de procedură penală evidențiază interesul inițiatorului pentru relaxarea regimului răspunderii penale a func­ționarului public (chiar dezincriminarea sub­tilă a unor infrac­țiuni de abuz în serviciu). Astfel, după cum au ob­servat magistrații, condiționarea existenței in­fracțiunii de abuz în serviciu de un anumit cuan­tum al prejudiciului cauzat (200.000 lei) ar re­prezenta un experiment riscant în legis­lația penală din România, făcând posibilă tragerea la răspun­dere penală doar în raport de un criteriu sta­bilit arbitrar. Ar fi o invitație la măsuri discre­ționare pentru numeroși funcționari publici. Ar fi dezin­criminate fapte precum refuzul discreționar al primarului de a elibera o autorizație de cons­truire sau eliberarea acesteia în alte condiții decât cele legale; fapta medicului de a ad­mi­nistra pacienților medicamente interzise uzu­lui uman sau care nu se regăsesc în registrul farmacologic român, sau de a administra un tratament fără a obține consimțământul informat al pacientului etc. Creșterea fenomenului infracțional (1960 inculpați în ultimii trei ani) nu poate justifica, rațional, reducerea limi­telor de pedeapsă, decât prin inte­re­sul subtil al subiecților funcționari pu­blici de a beneficia de grațiere și prescripție. Ur­mă­­rirea abu­zului în serviciu la plângere prea­labilă cons­ti­tuie un nou experiment în pre­mieră și un im­pe­diment vădit în cercetarea acestor fapte, mai ales în situația în care autorul infrac­țiunii este chiar conducătorul instituției în patri­moniul căreia se pro­duce paguba: primarul comu­nei, directorul spitalului etc.
(Prima parte a interviului a fost realizată înaintea adoptării pe furiș a ordonanței guvernului.)

"O ofensă adusă autorității judecătorești"

- La distanță de o zi de la realizarea acestui in­­terviu, guvernul PSD a adoptat pe furiș or­donanța de modificare a Codului Penal și de Pro­cedură Penală. Cum co­mentați?

- Ca membru al CSM, vă pot spune că OUG este o ofensă adu­să autorității judecăto­rești, fiind dis­cre­țio­nară, vădit necons­titu­țională, și trebuie ata­cată urgent la CCR. Are consecințe grave. De altfel, regle­men­tări care privesc con­­flictul de in­terese se gă­sesc și în le­gislația al­tor state mem­bre ale Uni­­­unii Euro­pene (Aus­tria, Belgia, Cipru, Fin­landa, Franța, Lituania, Po­lonia, Spa­nia și Un­garia). Și în legislația ro­mână, în do­ctrina re­centă, se reține că incri­minarea conflic­tului de interese este un răspuns la "semnalele tot mai dese din partea societății ci­vile, dar și a organismelor și insti­tuțiilor inter­naționale, cu privire la impactul pe care faptele comise cu încălcarea normelor deon­tologice cu acest specific îl produc". În com­pletarea comuni­catului referitor la proiectul de modificare a Co­dului Penal și a Codului de proce­dură penală, Mi­nisterul Public avertizează asupra faptului că este imperios necesar să se realizeze punerea în acord a prevederilor Codului penal și a Codului de pro­ce­dură penală, cu dispo­zi­țiile cu­prinse în de­ciziile Curții Cons­tituționale a Româ­niei, însă, în actuala re­dactare, pro­iectul de modi­fi­care a celor do­uă coduri de­pă­șește limitele stabilite de către instanța de con­tencios consti­tuțional. Ast­fel, textul pro­pus condițio­nea­ză existența infrac­țiunii de pro­ducerea unei pa­gube, în­tr-un cuantum arbi­trar ales (con­­diție ce nu își gă­sește aplica­bi­litatea în niciun alt text de lege, cuantum ex­trem de ri­dicat, de altfel, fără a se preciza dacă fap­tele comise sub acest prag mai sunt sanc­ționate în vreun fel (contra­venție, abatere etc.), lăsându-le în afara ilicitului penal, situație deosebit de pe­riculoasă, având în vedere posibi­litatea fracționării activității infrac­țio­nale în fapte distincte, cu prejudicii sub limita textului in­cri­minator. Apreciem că, în contextul socio-eco­nomic actual, un prejudiciu (suportat de către persoana vătămată) și respectiv un folos (ob­ți­nut de către funcționar sau de către altul) de 200.000 lei nu reprezintă o chestiune deloc negli­ja­bilă, ori cu o gravitate atât de redusă, încât să ex­cludă an­trenarea răspunderii penale. La fel de criticabilă și fără nici o legătură cu vreo decizie a Curții Consti­tuționale este și dezincriminarea in­frac­țiunii de neglijență în serviciu. Dezincri­mi­na­rea acestei infracțiuni nu face decât să încurajeze o conduită subiectivă din partea funcționarului, pus la adăpos­tul unei lipse de răspundere penală. Această con­duită va avea consecințe nedorite prin producerea unor pagube ma­teriale gra­ve sau încăl­cări ale drep­turilor persoa­nelor.

- D-le procuror gene­ral, atitudinea dvs. nu pa­re deloc temătoare, față de jocurile politice. Sim­țiți, to­tuși, vreo presiune "de sus"? Există ame­nin­țări directe sau indirecte?

- Magistrații profesio­niști experimentați, aflați în cadrul legal (iar eu mă simt printre ei) își văd cu calm de munca lor. Pentru a pa­rafraza discursul procu­ro­ru­lui general al Curții de Ca­­sație franceze - la invi­tația căruia am participat recent la deschiderea anu­lui ju­di­ciar la Paris - Mi­nis­terul Pu­­blic este și ambasadorul Jus­tiției în so­cietate, parti­cipând la numeroase acțiuni de pro­tejare a intereselor societății - reale punți de legă­tură între societatea civilă și sistemul judiciar.

- Cum ați descoperit spiritul justițiar? Există o definiție a justițiarului?

- După DEX, justițiarul ar fi cel care face sau iubește dreptatea. Dar cine nu iubește dreptatea? Ca profesor, pot să vă spun că majoritatea tinerilor care se îndreaptă spre o profesiune juridică, ase­me­nea multor altora, o iubesc instinctiv. Dreptatea este ca aerul, nu poți trăi fără ea!

- În peisajul mediatic există și televiziuni de partid, care spun adesea jumătăți de adevăr sau chiar minciuni întregi. Cum simțiți o astfel de provocare pentru profesia dvs.?

- Din păcate, avem o realitate românească strâns legată de grupurile de interese. Prin emi­siuni manipulatorii și grav calomnioase la adresa înfăptuirii justiției, realizatorii TV au un obiectiv precis: crearea unui val emoțional pentru promo­varea legilor care să exonereze de răspundere pe­nală pe cei care se doresc mai presus de lege. Ma­gis­trații le ignoră, dar pentru igiena mentală a ro­mânilor nu sunt sănătoase. Sunt opti­mist și cred că este pe cale să se producă masa critică a schimbării în societatea românească, pe drumul său european.

Foto: AGERPRES (4), MEDIAFAX (2)