Planul de blocare a Justiţiei independente a fost, ca şi la "lovitura de stat parlamentară" din 2012, bine gândit, dar prost executat. Conducătorii PSD-ului, sprijiniţi de "băieţii" răspândiţi în partidele-satelit, s-au bazat pe efectul narcotic provocat de promisiunile generoase (în fapt, populiste) ce le-au asigurat victoria în alegerile parlamentare. Cu o masă de cetăţeni mulţumiţi să audă că aspiraţiile lor legitime vor fi, uşor şi rapid, satisfăcute, ei au sperat că vor reuşi compromiterea anticorupţiei, salvându-i pe cei "căzuţi" în această luptă şi pe viitoarele victime. O "lege a graţierii" şi, eventual, o amnistie, ca şi modificarea unor prevederi ale codului penal urmează să-i "elibereze" pe toţi cei care au căpuşat economia naţională în tranziţie, lăsându-i să se bucure, în deplină impunitate, de "prada" realizată. Beneficiarul direct al conspiraţiei (concepută în buna tradiţie a grupărilor politice comunistoide) este Liviu Dragnea, şeful PSD-ului, condamnat penal în "dosarul Referendumului", care - curăţat de "pata din cazier" - urmează să treacă direct la exercitarea puterii, fără a mai apela la interpuşi, oricât de docili şi de dependenţi ar fi. Ca şi în 2012, când celălalt "beneficiar", Victor Ponta, a plecat într-o "excursie pentru ţară", şi Dragnea a pornit într-o (jalnică) expediţie americană, pentru a-l asigura pe noul preşedinte, Donald Trump, de sprijinul lui. "Expediţia" - plătită cu o sumă uriaşă din bugetul public, trebuia să-i dea (pentru alegătorii români) o aură de legitimitate occidentală şi, în acelaşi timp, să-l ţină departe de "mişcările" subordonaţilor săi, evident concepute pentru un "final fericit" al proiectului personal, de luare în stăpânire totală a ţării.
Liviu Dragnea nu a realizat că, în epoca internetului, a facebook-ului (şi, s-o spunem cu maliţie, în lipsa tancurilor sovietice pe teritoriul României), aproape nimic nu mai poate fi ascuns, toate conspiraţiile fiind până la urmă dovedite. Aşa s-a aflat că el şi companionii săi "au stat la coadă" pentru a da mâna cu Trump, iar proiectele de ordonanţe guvernamentale au fost transmise slugii de la Justiţie, Florin Iordache. Liviu Dragnea poate n-a mâncat usturoi, dar gura îi miroase.
Acel început de complot n-a reuşit din mai multe motive. Mai întâi, pentru că, la fel ca în 2012, PSD-iştii au vrut să-l finalizeze repede. Dragnea era presat (alături de alţi politicieni "de clasă") de apropierea termenului judecării în instanţă a următorului său dosar penal. O nouă condamnare riscă să-i blocheze definitiv cariera politică. Or, în PSD - în aceeaşi tradiţie comunistoidă - când "stăpânul" dă semne că e vulnerabil, este îndată înlăturat. Slugărnicia cu care "uneltele" sale s-au grăbit să iniţieze "salvarea şefului" - de la nefericitul "avocat al poporului", fostul PNŢ-ist Victor Ciorbea, la Iordache şi "premierul" Grindeanu - a atras atenţia cetăţenilor, mai ales că "acţiunea" s-a cuplat cu tentativa demolării "binomului DNA-SRI" (în urma scandalului provocat de "dezvăluirile" lui Ghiţă, aripa "pontistă", pierzătoare, a PSD-ului) şi a fost declanşată "pe şest", fără nicio dezbatere publică. Excesul de servilism, înghesuiala în acoperirea faptelor penale ale "stăpânului" au dus la căderea în derizoriu a motivaţiei "umanitare" a ordonanţelor, mai ales că, de ele urmau să se bucure toţi marii rechini economici, încarceraţi sau încarcerabili. Ordonanţa a provocat un asemenea val de indignare a opiniei publice (concretizat în manifestaţii de stradă uriaşe, în marile oraşe ale ţării) încât, cei care credeau că "masele populare" s-au liniştit după ce Parlamentul (dominat de PSD şi ALDE) le-a votat "pomenile" (fără acoperire în cifre reale), au început să vorbească de "lovitură de stat" sau "mineriadă", adică tocmai de "schemele strategice" din repertoriul PSD-ist. Fermitatea preşedintelui ţării, K. Iohannis, împotriva metodei conspirative de impunere a "graţierii", vizate pentru politicienii penali, dar şi opoziţia faţă de "ordonanţele concepute cu dedicaţie", pe genunchi, a asociaţiilor profesionale din Justiţie, inclusiv a curţilor de apel şi a CSM-ului, i-a pus pe complotişti într-o situaţie penibilă. Anunţul preşedintelui Iohannis, că va supune "chestiunea" unui referendum, i-a încurcat şi mai tare, fără însă a-i opri, acţiunea lor finalizându-se cu adoptarea în miez de noapte a ordonanţei în cauză, repetând astfel "marţea neagră" din 2012. (O renunţare la ordonanţă ar fi dus la contestarea, cu final previzibil, a lui Dragnea, în interiorul propriului partid, la doar o lună şi ceva de la victoria la "parlamentare".)
Conspiratorii au calculat greşit şi în privinţa contextului internaţional. Brexit-ul şi alegerea lui Trump la preşedinţia SUA, dublate de mareea extremistă şi anticomunitară din Europa, le-au dat impresia că "frânele" UE au slăbit, iar NATO şi-a pierdut (spre "bucuria" Rusiei) o parte din importanţă. S-au înşelat amarnic. Atât din SUA, cât şi din UE şi NATO, semnalele sunt extrem de clare, împotriva planului PSD. Angela Merkel, cancelarul celei mai mari puteri europene, Germania, şi-a afirmat direct sprijinul pentru preşedintele Iohannis, în "bătălia" cu "gaşca de penali", cărora nu le pasă de România, decât din perspectiva propriilor interese. Nu "soroşiştii", nu marile puteri occidentale conspiră la destrămarea ţării, ci aceia care vor s-o stăpânească doar pentru "binele" lor, vânzând-o celor ce par a le garanta acest "bine".
PSD-ul şi ALDE (dirijat de urmăritul penal pentru mărturie mincinoasă, C. P. Tăriceanu) nu vor renunţa la obiectivele lor antiromâneşti. Discuţiile pe "ordonanţe" vor continua, pentru că, după cum a început să se constate, promisiunile electorale nu pot fi îndeplinite fără sacrificarea altor interese ale ţării. Direcţia corectă dată de "guvernarea Cioloş" în economie, sănătate şi învăţământ a fost, deja, abandonată. Deficitul bugetar riscă să treacă de 3%, cum s-a convenit în UE, iar alocarea de 2% din PIB pentru apărare pare de neatins. Nu mai vorbim de restul. Dacă nu va putea "hrăni poporul", PSD-ul îi va oferi "circ". Viclenia şi cinismul şefilor lui sunt, în fapt, nelimitate şi, de acum, complet vizibile.