Planul de blocare a Justiției independente a fost, ca și la "lovitura de stat parlamentară" din 2012, bine gândit, dar prost executat. Conducătorii PSD-ului, sprijiniți de "băieții" răspândiți în partidele-satelit, s-au bazat pe efectul narcotic provocat de promisiunile generoase (în fapt, populiste) ce le-au asigurat victoria în alegerile parlamentare. Cu o masă de cetățeni mulțumiți să audă că aspirațiile lor legitime vor fi, ușor și rapid, satisfăcute, ei au sperat că vor reuși compromiterea anticorupției, salvându-i pe cei "căzuți" în această luptă și pe viitoarele victime. O "lege a grațierii" și, eventual, o amnistie, ca și modificarea unor prevederi ale codului penal urmează să-i "elibereze" pe toți cei care au căpușat economia națională în tranziție, lăsându-i să se bucure, în deplină impunitate, de "prada" realizată. Beneficiarul direct al conspirației (concepută în buna tradiție a grupărilor politice comunistoide) este Liviu Dragnea, șeful PSD-ului, condamnat penal în "dosarul Referendumului", care - curățat de "pata din cazier" - urmează să treacă direct la exercitarea puterii, fără a mai apela la interpuși, oricât de docili și de dependenți ar fi. Ca și în 2012, când celălalt "beneficiar", Victor Ponta, a plecat într-o "excursie pentru țară", și Dragnea a pornit într-o (jalnică) expediție americană, pentru a-l asigura pe noul președinte, Donald Trump, de sprijinul lui. "Expediția" - plătită cu o sumă uriașă din bugetul public, trebuia să-i dea (pentru alegătorii români) o aură de legitimitate occidentală și, în același timp, să-l țină departe de "mișcările" subordonaților săi, evident concepute pentru un "final fericit" al proiectului personal, de luare în stăpânire totală a țării.
Liviu Dragnea nu a realizat că, în epoca internetului, a facebook-ului (și, s-o spunem cu maliție, în lipsa tancurilor sovietice pe teritoriul României), aproape nimic nu mai poate fi ascuns, toate conspirațiile fiind până la urmă dovedite. Așa s-a aflat că el și companionii săi "au stat la coadă" pentru a da mâna cu Trump, iar proiectele de ordonanțe guvernamentale au fost transmise slugii de la Justiție, Florin Iordache. Liviu Dragnea poate n-a mâncat usturoi, dar gura îi miroase.
Acel început de complot n-a reușit din mai multe motive. Mai întâi, pentru că, la fel ca în 2012, PSD-iștii au vrut să-l finalizeze repede. Dragnea era presat (alături de alți politicieni "de clasă") de apropierea termenului judecării în instanță a următorului său dosar penal. O nouă condamnare riscă să-i blocheze definitiv cariera politică. Or, în PSD - în aceeași tradiție comunistoidă - când "stăpânul" dă semne că e vulnerabil, este îndată înlăturat. Slugărnicia cu care "uneltele" sale s-au grăbit să inițieze "salvarea șefului" - de la nefericitul "avocat al poporului", fostul PNȚ-ist Victor Ciorbea, la Iordache și "premierul" Grindeanu - a atras atenția cetățenilor, mai ales că "acțiunea" s-a cuplat cu tentativa demolării "binomului DNA-SRI" (în urma scandalului provocat de "dezvăluirile" lui Ghiță, aripa "pontistă", pierzătoare, a PSD-ului) și a fost declanșată "pe șest", fără nicio dezbatere publică. Excesul de servilism, înghesuiala în acoperirea faptelor penale ale "stăpânului" au dus la căderea în derizoriu a motivației "umanitare" a ordonanțelor, mai ales că, de ele urmau să se bucure toți marii rechini economici, încarcerați sau încarcerabili. Ordonanța a provocat un asemenea val de indignare a opiniei publice (concretizat în manifestații de stradă uriașe, în marile orașe ale țării) încât, cei care credeau că "masele populare" s-au liniștit după ce Parlamentul (dominat de PSD și ALDE) le-a votat "pomenile" (fără acoperire în cifre reale), au început să vorbească de "lovitură de stat" sau "mineriadă", adică tocmai de "schemele strategice" din repertoriul PSD-ist. Fermitatea președintelui țării, K. Iohannis, împotriva metodei conspirative de impunere a "grațierii", vizate pentru politicienii penali, dar și opoziția față de "ordonanțele concepute cu dedicație", pe genunchi, a asociațiilor profesionale din Justiție, inclusiv a curților de apel și a CSM-ului, i-a pus pe complotiști într-o situație penibilă. Anunțul președintelui Iohannis, că va supune "chestiunea" unui referendum, i-a încurcat și mai tare, fără însă a-i opri, acțiunea lor finalizându-se cu adoptarea în miez de noapte a ordonanței în cauză, repetând astfel "marțea neagră" din 2012. (O renunțare la ordonanță ar fi dus la contestarea, cu final previzibil, a lui Dragnea, în interiorul propriului partid, la doar o lună și ceva de la victoria la "parlamentare".)
Conspiratorii au calculat greșit și în privința contextului internațional. Brexit-ul și alegerea lui Trump la președinția SUA, dublate de mareea extremistă și anticomunitară din Europa, le-au dat impresia că "frânele" UE au slăbit, iar NATO și-a pierdut (spre "bucuria" Rusiei) o parte din importanță. S-au înșelat amarnic. Atât din SUA, cât și din UE și NATO, semnalele sunt extrem de clare, împotriva planului PSD. Angela Merkel, cancelarul celei mai mari puteri europene, Germania, și-a afirmat direct sprijinul pentru președintele Iohannis, în "bătălia" cu "gașca de penali", cărora nu le pasă de România, decât din perspectiva propriilor interese. Nu "soroșiștii", nu marile puteri occidentale conspiră la destrămarea țării, ci aceia care vor s-o stăpânească doar pentru "binele" lor, vânzând-o celor ce par a le garanta acest "bine".
PSD-ul și ALDE (dirijat de urmăritul penal pentru mărturie mincinoasă, C. P. Tăriceanu) nu vor renunța la obiectivele lor antiromânești. Discuțiile pe "ordonanțe" vor continua, pentru că, după cum a început să se constate, promisiunile electorale nu pot fi îndeplinite fără sacrificarea altor interese ale țării. Direcția corectă dată de "guvernarea Cioloș" în economie, sănătate și învățământ a fost, deja, abandonată. Deficitul bugetar riscă să treacă de 3%, cum s-a convenit în UE, iar alocarea de 2% din PIB pentru apărare pare de neatins. Nu mai vorbim de restul. Dacă nu va putea "hrăni poporul", PSD-ul îi va oferi "circ". Viclenia și cinismul șefilor lui sunt, în fapt, nelimitate și, de acum, complet vizibile.