Mai ales că Guvernul Grindeanu are o susţinere confortabilă, iar opoziţia, cu câteva excepţii din USR, practic nu există - PNL mai respiră doar printr-o mână de sinecurişti, norocoşi să mai prindă o legislatură pe bani publici.
Confruntată cu prezenţa masivă a oamenilor în stradă, zeci de mii de oameni la Bucureşti, Cluj sau Iaşi, conducerea PSD a reacţionat isteric şi tendenţios: lovitură de stat, o nouă mineriadă, oameni (şi câini!) plătiţi de George Soros să răstoarne ordinea democratică, elemente agresive etc.
Nimic mai fals, desigur, dar parcă realitatea ar mai conta în "lumea post-adevăr"... Însăşi Jandarmeria s-a grăbit să-i felicite, imediat după protestul de duminica trecută, pe manifestanţi pentru spiritul civic al marşului dinspre Universitate spre Victoriei. Mulţi tineri, dar şi persoane în vârstă, copii mai ceva ca la un concert de sărbători, lume sobră şi educată, oameni de stânga şi oameni de dreapta, deopotrivă, aceştia au fost "minerii" văzuţi de PSD. A fost probabil protestul cel mai puţin pătimaş, dar, în acelaşi timp, cel mai aplicat din istoria noastră recentă.
Lumea ştia exact ce o indignează: faptul că, printr-o agendă ascunsă în campania electorală, Guvernul Grindeanu îşi face o prioritate din eliberarea din închisori a marilor corupţi şi din legiferarea accesului la furtişag, prin relaxarea grosolană a limitelor abuzului în serviciu. Nimeni nu a ieşit în stradă ca să dea jos Guvernul, ci ca să-i atragă atenţia că e cu ochii pe el şi pe abuzurile pe care e cât pe ce să le facă, fără o minimă consultare publică, fără dezbatere parlamentară.
Şeful PSD, Liviu Dragnea, se laudă că are în spate votul popular, dar a ajuns să se întâlnească la consultări cu miniştrii săi prin locuri conspirative. În locul transparenţei, din care Guvernul Cioloş îşi făcuse o profesiune de credinţă, ne-am ales cu un guvern care legiferează prin beciuri! De teama cui - e şi asta o întrebare.
Dar, indiferent ce duşmani închipuiţi se scornesc prin laboratoarele propagandistice, guvernul şi PSD au un duşman mare şi lat, de nu-l încap bulevardele ţării. Nu mai e opoziţia politică complezentă, cu care baţi palma la un şpriţ. E o masă critică tot mai solidă, care ştie ce drepturi şi ce exigenţe are şi care nu mai poate fi păcălită. Poate fi doar exasperată, e drept. Dar e şi aici un risc: lumea tânără e tot mai chitită să iasă din "bula" ei de Facebook şi să lupte făţiş cu manipularea endemică de pe piaţa de presă din România. "Tată, mamă, suntem în stradă! Credeţi în copiii voştri, nu în televiziuni!", a fost doar unul dintre mesajele "fasciste" de duminica trecută...
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
