Guvernul și marele lui dușman

Ciprian Rus
Niciodată un guvern format după 1990 nu a reușit să scoată lumea în stradă în atât de scurt timp.

Mai ales că Guvernul Grin­dea­nu are o susținere con­for­tabilă, iar opo­ziția, cu câteva excepții din USR, practic nu există - PNL mai respiră doar printr-o mână de si­necu­riști, norocoși să mai prindă o legislatură pe bani publici.
Confruntată cu prezența masivă a oamenilor în stra­dă, zeci de mii de oameni la București, Cluj sau Iași, conducerea PSD a reacționat is­teric și tendențios: lovitură de stat, o nouă mi­neriadă, oameni (și câini!) plătiți de Geor­ge Soros să răstoarne ordinea demo­cratică, elemente agresive etc.
Nimic mai fals, desigur, dar parcă rea­litatea ar mai conta în "lumea post-ade­văr"... Însăși Jandarmeria s-a grăbit să-i felicite, imediat după protestul de duminica trecută, pe manifestanți pentru spiritul civic al marșului dinspre Universitate spre Vic­toriei. Mulți tineri, dar și persoane în vârstă, copii mai ceva ca la un concert de sărbători, lume sobră și educată, oameni de stânga și oameni de dreapta, deopotrivă, aceștia au fost "minerii" văzuți de PSD. A fost pro­babil protestul cel mai puțin pătimaș, dar, în același timp, cel mai aplicat din istoria noastră recentă.
Lumea știa exact ce o indignează: faptul că, printr-o agendă ascunsă în campania electorală, Guvernul Grindeanu își face o prioritate din eliberarea din închisori a ma­rilor corupți și din legiferarea accesului la furtișag, prin relaxarea grosolană a limitelor abuzului în serviciu. Nimeni nu a ieșit în stradă ca să dea jos Guvernul, ci ca să-i atragă atenția că e cu ochii pe el și pe abuzurile pe care e cât pe ce să le facă, fără o minimă consultare publică, fără dezbatere parlamentară.
Șeful PSD, Liviu Dragnea, se laudă că are în spate votul popular, dar a ajuns să se întâlnească la consultări cu miniștrii săi prin locuri conspirative. În locul transparenței, din care Guvernul Cioloș își făcuse o profesiune de credință, ne-am ales cu un guvern care legiferează prin beciuri! De teama cui - e și asta o întrebare.
Dar, indiferent ce dușmani închipuiți se scornesc prin laboratoarele propa­gan­dis­tice, guvernul și PSD au un dușman mare și lat, de nu-l încap bulevardele țării. Nu mai e opoziția politică complezentă, cu care bați palma la un șpriț. E o masă critică tot mai solidă, care știe ce drepturi și ce exi­gențe are și care nu mai poate fi păcălită. Poa­te fi doar exasperată, e drept. Dar e și aici un risc: lumea tânără e tot mai chitită să iasă din "bula" ei de Facebook și să lupte fățiș cu manipularea endemică de pe piața de presă din România. "Tată, mamă, sun­tem în stradă! Credeți în copiii voștri, nu în televiziuni!", a fost doar unul dintre me­sa­jele "fasciste" de duminica trecută...