Mai ales că Guvernul Grindeanu are o susținere confortabilă, iar opoziția, cu câteva excepții din USR, practic nu există - PNL mai respiră doar printr-o mână de sinecuriști, norocoși să mai prindă o legislatură pe bani publici.
Confruntată cu prezența masivă a oamenilor în stradă, zeci de mii de oameni la București, Cluj sau Iași, conducerea PSD a reacționat isteric și tendențios: lovitură de stat, o nouă mineriadă, oameni (și câini!) plătiți de George Soros să răstoarne ordinea democratică, elemente agresive etc.
Nimic mai fals, desigur, dar parcă realitatea ar mai conta în "lumea post-adevăr"... Însăși Jandarmeria s-a grăbit să-i felicite, imediat după protestul de duminica trecută, pe manifestanți pentru spiritul civic al marșului dinspre Universitate spre Victoriei. Mulți tineri, dar și persoane în vârstă, copii mai ceva ca la un concert de sărbători, lume sobră și educată, oameni de stânga și oameni de dreapta, deopotrivă, aceștia au fost "minerii" văzuți de PSD. A fost probabil protestul cel mai puțin pătimaș, dar, în același timp, cel mai aplicat din istoria noastră recentă.
Lumea știa exact ce o indignează: faptul că, printr-o agendă ascunsă în campania electorală, Guvernul Grindeanu își face o prioritate din eliberarea din închisori a marilor corupți și din legiferarea accesului la furtișag, prin relaxarea grosolană a limitelor abuzului în serviciu. Nimeni nu a ieșit în stradă ca să dea jos Guvernul, ci ca să-i atragă atenția că e cu ochii pe el și pe abuzurile pe care e cât pe ce să le facă, fără o minimă consultare publică, fără dezbatere parlamentară.
Șeful PSD, Liviu Dragnea, se laudă că are în spate votul popular, dar a ajuns să se întâlnească la consultări cu miniștrii săi prin locuri conspirative. În locul transparenței, din care Guvernul Cioloș își făcuse o profesiune de credință, ne-am ales cu un guvern care legiferează prin beciuri! De teama cui - e și asta o întrebare.
Dar, indiferent ce dușmani închipuiți se scornesc prin laboratoarele propagandistice, guvernul și PSD au un dușman mare și lat, de nu-l încap bulevardele țării. Nu mai e opoziția politică complezentă, cu care bați palma la un șpriț. E o masă critică tot mai solidă, care știe ce drepturi și ce exigențe are și care nu mai poate fi păcălită. Poate fi doar exasperată, e drept. Dar e și aici un risc: lumea tânără e tot mai chitită să iasă din "bula" ei de Facebook și să lupte fățiș cu manipularea endemică de pe piața de presă din România. "Tată, mamă, suntem în stradă! Credeți în copiii voștri, nu în televiziuni!", a fost doar unul dintre mesajele "fasciste" de duminica trecută...