- Gânduri noi pentru un AN NOU -
SOFIA VICOVEANCA
"Scrieţi «Muncă», cu litere mari!"Eu nu cutez să-mi fac planuri, căci nu ies din voia Celui de Sus. Dar am orizonturi. Am melodii gata, text şi muzică. Am colinde. Am cântece neştiute, neatinse, aşa cum mi-am învăţat ascultătorii în cei cincizeci şi şapte de ani de carieră. Nu-mi permit să-mi dezamăgesc publicul. În plus, lucrez la o carte cu o sută de poezii.
Am şi proză, povestiri, amintiri, mai vesele, mai triste. Iată, cam astea sunt planurile mele pe anul viitor. Nu stau, pentru că nu pică nimic din cer. Fără muncă nimic nu se poate. Aş vrea să adăugaţi MUNCĂ cu litere mari, pentru că acolo unde lipseşte munca, lipseşte şi binele, mulţumirea, îndestularea. De aceea se plânge lumea că nu e bine în ţară, că deseori nu se munceşte. Cum văd eu România? Frumoasă ca o tânără fată ce iese la joc. Aşa o văd şi aşa mi-o doresc. Trebuie să avem mare grijă de ea. Dacă fiecare dintre noi ne-am vedea de pătrăţica noastră, dacă nu ne-am mai da aşa deştepţi la toate, aşa de critici în domenii care nu ne privesc, ar fi pace şi ne-ar merge bine. Îmi pare atât de rău să o spun, uitaţi, că îmi dau lacrimile, dar nu suntem uniţi. Neamul acesta aşa frumos a uitat de unitate, de bun simţ, ne dăm la o parte unul pe celălalt. Dacă am mai spune şi noi o vorbă bună celui de lângă noi, dacă l-am asculta, dacă l-am mângâia, bine ne-ar mai fi. Eu toată viaţa mi-am văzut de cărăruşa mea, ca să nu supăr pe nimeni. Oi fi eu de modă veche, dar îmi place cum sunt! Aşa că, dragii mei, an nou binecuvântat vă doresc, să ne fie bine, să ne fie cu sănătate. Pace la hotare să fie, să ne apere Domnul ţărişoara că uitaţi-vă ce e în lume. Ce norocoşi suntem că avem pace...
LUMINIŢA ANGHEL
"Doresc foarte mult să mă reinventez profesional"Anul acesta va fi anul meu, al primenirii mele, al întoarcerii la ceea ce sunt eu. M-am consumat făcând foarte multe lucruri inutile şi m-am depărtat de ceea ce este menirea mea pe pământ: să cânt. M-am complăcut în a rămâne la un nivel la care nu aveam voie să rămân, după atâţia ani de muncă şi efort. Nu este suficient să scoţi o singură piesă pe an şi să te mulţumeşti cu o acceptare sau inacceptare din partea publicului sau a radiourilor. Să mergi la concerte şi să arăţi că poţi şi atât. Am ajuns la un alt prag al maturităţii artistului şi omului Luminiţa Anghel. Îmi doresc foarte mult să mă reinventez profesional anul viitor. Vreau să-mi găsesc calea, să-mi fac o echipă care să simpatizeze cu ideile mele. Voi plasa schimbarea aceasta şi pe o schimbare a publicului. Mi se pare că gustul lui revine la normal. Poate nu în anul care vine, dar în anii următori, se va observa o îmbunătăţire din toate punctele de vedere. Oamenii nu mai vor să trăiască aşa, să asculte doar ce li se oferă. Aşa simt. Simt din privirea lor, din reacţii, din emoţiile pe care le emană. Simt din mesajele lor. Oamenii au nevoie de hrană sufletească mai ales în aceste momente, în care valorile noastre pleacă din România. Tocmai cei care vor să muncească pleacă. Pleacă şi dezvoltă alte ţări, iar noi rămânem cu leneşii şi neputincioşii. De aceea sunt mall-urile pline de dimineaţa până seara. N-aş vrea să spun mai mult, pentru că am un gust atât de amar, legat de ce se întâmplă în România, încât aş întrista lumea cu nemulţumirea mea. Dar sunt părinte, am aşteptări mari în zona educaţiei, a sănătăţii, şi iată cât de jalnic arată ele. Vorbe, vorbe. O eternitate de vorbe în vânt. O să mă opresc aici şi voi spune din nou că 2017 va fi anul întoarcerii mele la valorile care au contat mereu pentru mine, iar dacă românii îşi propun şi ei acelaşi lucru, poate, vom conta şi împreună.
ANDI VASLUIANU
"Bucuroşi le-om duce toate"Slavă Domnului, am avut un an 2016 plin, din punct de vedere profesional, iar acum încă mă mai bucur de ultimele zile de relaxare cu fetele mele. Cum nu mai stau în Bucureşti, relaxarea aceasta e totală, sunt rupt de oraş şi chiar mi-a priit extraordinar. Anul care tocmai a început voi continua o bună parte dintre spectacolele pe care le joc deja de ceva vreme, atât la Ploieşti, cât şi la Bucureşti. Pe 13 ianuarie, joc la Comedie în spectacolul "CEO", pe 15 joc "Avarul" la Ploieşti, la Nottara voi juca "Iarna", în regia lui Mihai Mănuţiu, cred că pe 1 şi 2 februarie. Vor veni şi alte spectacole noi, de asemenea, plănuiesc un scurtmetraj şi un lungmetraj. Treabă este, joc foarte mult teatru, îmi şi place enorm. Iar cu filmul, care tot îmi place, e mai complicat, pentru că a găsi fonduri pentru un film pe an este deja mare lucru. Şi uite că uşor, uşor, ajungem la problemele ţării, de care mă întrebai... România deocamdată e geroasă. Ha! Ha! Adevărul este că nu mă sperie ceea ce se întâmplă în România prea tare. Este ca întotdeauna. Avem cu toţii frici politice, dar pe mine, ca artist, nu prea mă interesează ce fac ei. Dacă, în schimb, vor călca pe bec, treaba mea este să-i ironizez şi să-i arăt cu degetul. Menirea teatrului a fost, dintotdeauna, şi aceea de a-i ironiza pe cei care conduc, politicul. Teatrul spune poveşti, poveştile realităţii contemporane, iar politica face, vrem nu vrem, parte din aceste poveşti. Teatrul este oglinda societăţii. Dar, repet, temeri prea mari nu am, nu cred că lucrurile se vor înrăutăţi simţitor, pentru că nu au cum. Societatea nu-i va lăsa, Europa nu-i va lăsa pe cei de la putere să facă ce vor. Nu mai suntem aceiaşi oameni de acum douăzeci şi şase de ani, nu mai suntem aceiaşi de acum cinci ani. Văd asta în fiecare dintre noi, în ochii publicului, în cei ai copiilor noştri. Ne-am trezit. Greu, dar suntem "mai treji". Singura mea grijă adevărată sunt războaiele. Mi-e frică cu adevărat ca, Doamne fereşte!, aceste mari conflicte din lume să nu degenereze. În rest, "bucuroşi le-om duce toate".
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
