SOFIA VICOVEANCA
"Scrieți «Muncă», cu litere mari!"
Eu nu cutez să-mi fac planuri, căci nu ies din voia Celui de Sus. Dar am orizonturi. Am melodii gata, text și muzică. Am colinde. Am cântece neștiute, neatinse, așa cum mi-am învățat ascultătorii în cei cincizeci și șapte de ani de carieră. Nu-mi permit să-mi dezamăgesc publicul. În plus, lucrez la o carte cu o sută de poezii. Am și proză, povestiri, amintiri, mai vesele, mai triste. Iată, cam astea sunt planurile mele pe anul viitor. Nu stau, pentru că nu pică nimic din cer. Fără muncă nimic nu se poate. Aș vrea să adăugați MUNCĂ cu litere mari, pentru că acolo unde lipsește munca, lipsește și binele, mulțumirea, îndestularea. De aceea se plânge lumea că nu e bine în țară, că deseori nu se muncește. Cum văd eu România? Frumoasă ca o tânără fată ce iese la joc. Așa o văd și așa mi-o doresc. Trebuie să avem mare grijă de ea. Dacă fiecare dintre noi ne-am vedea de pătrățica noastră, dacă nu ne-am mai da așa deștepți la toate, așa de critici în domenii care nu ne privesc, ar fi pace și ne-ar merge bine. Îmi pare atât de rău să o spun, uitați, că îmi dau lacrimile, dar nu suntem uniți. Neamul acesta așa frumos a uitat de unitate, de bun simț, ne dăm la o parte unul pe celălalt. Dacă am mai spune și noi o vorbă bună celui de lângă noi, dacă l-am asculta, dacă l-am mângâia, bine ne-ar mai fi. Eu toată viața mi-am văzut de cărărușa mea, ca să nu supăr pe nimeni. Oi fi eu de modă veche, dar îmi place cum sunt! Așa că, dragii mei, an nou binecuvântat vă doresc, să ne fie bine, să ne fie cu sănătate. Pace la hotare să fie, să ne apere Domnul țărișoara că uitați-vă ce e în lume. Ce norocoși suntem că avem pace...
LUMINIȚA ANGHEL
"Doresc foarte mult să mă reinventez profesional"
Anul acesta va fi anul meu, al primenirii mele, al întoarcerii la ceea ce sunt eu. M-am consumat făcând foarte multe lucruri inutile și m-am depărtat de ceea ce este menirea mea pe pământ: să cânt. M-am complăcut în a rămâne la un nivel la care nu aveam voie să rămân, după atâția ani de muncă și efort. Nu este suficient să scoți o singură piesă pe an și să te mulțumești cu o acceptare sau inacceptare din partea publicului sau a radiourilor. Să mergi la concerte și să arăți că poți și atât. Am ajuns la un alt prag al maturității artistului și omului Luminița Anghel. Îmi doresc foarte mult să mă reinventez profesional anul viitor. Vreau să-mi găsesc calea, să-mi fac o echipă care să simpatizeze cu ideile mele. Voi plasa schimbarea aceasta și pe o schimbare a publicului. Mi se pare că gustul lui revine la normal. Poate nu în anul care vine, dar în anii următori, se va observa o îmbunătățire din toate punctele de vedere. Oamenii nu mai vor să trăiască așa, să asculte doar ce li se oferă. Așa simt. Simt din privirea lor, din reacții, din emoțiile pe care le emană. Simt din mesajele lor. Oamenii au nevoie de hrană sufletească mai ales în aceste momente, în care valorile noastre pleacă din România. Tocmai cei care vor să muncească pleacă. Pleacă și dezvoltă alte țări, iar noi rămânem cu leneșii și neputincioșii. De aceea sunt mall-urile pline de dimineața până seara. N-aș vrea să spun mai mult, pentru că am un gust atât de amar, legat de ce se întâmplă în România, încât aș întrista lumea cu nemulțumirea mea. Dar sunt părinte, am așteptări mari în zona educației, a sănătății, și iată cât de jalnic arată ele. Vorbe, vorbe. O eternitate de vorbe în vânt. O să mă opresc aici și voi spune din nou că 2017 va fi anul întoarcerii mele la valorile care au contat mereu pentru mine, iar dacă românii își propun și ei același lucru, poate, vom conta și împreună.
ANDI VASLUIANU
"Bucuroși le-om duce toate"
Slavă Domnului, am avut un an 2016 plin, din punct de vedere profesional, iar acum încă mă mai bucur de ultimele zile de relaxare cu fetele mele. Cum nu mai stau în București, relaxarea aceasta e totală, sunt rupt de oraș și chiar mi-a priit extraordinar. Anul care tocmai a început voi continua o bună parte dintre spectacolele pe care le joc deja de ceva vreme, atât la Ploiești, cât și la București. Pe 13 ianuarie, joc la Comedie în spectacolul "CEO", pe 15 joc "Avarul" la Ploiești, la Nottara voi juca "Iarna", în regia lui Mihai Mănuțiu, cred că pe 1 și 2 februarie. Vor veni și alte spectacole noi, de asemenea, plănuiesc un scurtmetraj și un lungmetraj. Treabă este, joc foarte mult teatru, îmi și place enorm. Iar cu filmul, care tot îmi place, e mai complicat, pentru că a găsi fonduri pentru un film pe an este deja mare lucru. Și uite că ușor, ușor, ajungem la problemele țării, de care mă întrebai... România deocamdată e geroasă. Ha! Ha! Adevărul este că nu mă sperie ceea ce se întâmplă în România prea tare. Este ca întotdeauna. Avem cu toții frici politice, dar pe mine, ca artist, nu prea mă interesează ce fac ei. Dacă, în schimb, vor călca pe bec, treaba mea este să-i ironizez și să-i arăt cu degetul. Menirea teatrului a fost, dintotdeauna, și aceea de a-i ironiza pe cei care conduc, politicul. Teatrul spune povești, poveștile realității contemporane, iar politica face, vrem nu vrem, parte din aceste povești. Teatrul este oglinda societății. Dar, repet, temeri prea mari nu am, nu cred că lucrurile se vor înrăutăți simțitor, pentru că nu au cum. Societatea nu-i va lăsa, Europa nu-i va lăsa pe cei de la putere să facă ce vor. Nu mai suntem aceiași oameni de acum douăzeci și șase de ani, nu mai suntem aceiași de acum cinci ani. Văd asta în fiecare dintre noi, în ochii publicului, în cei ai copiilor noștri. Ne-am trezit. Greu, dar suntem "mai treji". Singura mea grijă adevărată sunt războaiele. Mi-e frică cu adevărat ca, Doamne ferește!, aceste mari conflicte din lume să nu degenereze. În rest, "bucuroși le-om duce toate".