Licori sentimentale
Născut pe 8 decembrie 1957, în satul Ieud din Maramureş, Ştefan Hruşcă şi-a început cariera artistică sub tutela lui Adrian Păunescu, pe scena Cenaclului Flacăra, în anul 1981. A cântat în Cenaclu timp de trei ani, susţinând mai bine de 1000 de concerte, până ce şi-a lansat primul disc - "Rugă pentru Părinţi", în 1984. În acelaşi an avea să părăsească Cenaclul, unde obţinuse deja Marele Premiu al Muzicii Folk, în 1982, Premiul pentru Creaţie în 1983 şi un Premiu pentru întreaga activitate în 1984. "Rugă pentru Părinţi" s-a dovedit a fi un succes extraordinar pentru maramureşeanul care se lansa într-o carieră solo. ?n 1986, a urmat un alt album cu melodii pline de licori sentimentale: "Urare pentru îndrăgostiţi", care a avut şi el mare succes la public. Dar deşi putea avea o carieră solo promiţătoare, Ştefan Hruşcă a început, în 1985, o lungă şi fructuoasă colaborare cu un alt folkist în vogă la vremea aceea - Vasile Şeicaru. Din 1985 şi până în 1989, ei au cântat adeseori împreună, iar în 1988 au şi scos un disc foarte apreciat - "Călători visători".
Mângâierea colindelor
Dar solie a sărbătorii Crăciunului Hruşcă a devenit abia după Revoluţie, în 1990, când lansa şi primul său disc de gen, "Colinde I", care cuprindea melodii vechi, culese de pe la bătrânele din satul lui natal, Ieud. "Aceste colinde au sosit abia după '90, căci fuseseră un capitol interzis, pe care românul îl uitase sau fusese obligat să-l lase deoparte. Ele au venit cu încărcătura lor tradiţională şi spirituală, ca o mângâiere, după o îndelungă perioadă de oprimare. Chiar în Cenaclul Flacăra mă lansasem cu «Flori de măr» şi «Florile dalbe», deşi cu textul adaptat vremurilor, căci nu ne era permis altfel. Apoi, în 1990, la sugestia lui Paul Enigărescu de la «Electrecord», le-am înregistrat pe o casetă. ?i mulţumesc şi acum că mi-a dat acest gând bun. Am fost şi eu copleşit de dimensiunile pe care acest proiect le-a luat mai apoi", se confesa Hruşcă într-un interviu acordat chiar revistei noastre, în urmă cu mai bine de 10 ani.
Casetele cu vechi colinde maramureşene s-au vândut în delir şi i-au adus şi primul Disc de Aur. Dar cu toate că succesul îl făcuse o adevărată vedetă în România, Ştefan Hruşcă nu a rezistat mirajului Occidentului şi al libertăţii adevărate, aşa că în 1991, a emigrat în Toronto, Canada, unde locuieşte şi azi, alături de soţia lui, Gianina, de fiul lor, Ştefan şi de mezina familiei, Andra. Niciodată, însă, cântăreţul nu a rupt definitiv legăturile cu ţara, unde a revenit în preajma fiecărui Crăciun şi unde a înregistrat noi şi noi discuri, dedicate în special acestei mari sărbători: "La săvârşitu' Lumii" (1993); "Ziurel de Ziurel" (1995); "Crăciunul cu Hruşcă" (2000); "Sfântă-i sara de Crăciun" (2001); "Iarăşi flori dalbe..." (2005) şi "La mijlocu' cerului" (2012).
Albumul "La săvârşitu' Lumii" i-a adus şi cel de-al doilea Disc de Aur, iar "Ziurel de Ziurel" i-a adus, în 1996, Premiul Uniunii Oamenilor de Artă, pentru cele mai multe unităţi vândute dintr-un album. Toate acestea s-au întâmplat pentru că Ştefan a rămas cu sufletul în locul naşterii sale, credincios tradiţiei lumii în care a crescut. Pe lângă frumuseţea lor, colindele lui sunt şi un semn de stirpe aleasă, de civilizaţie ţărănească, care în alte părţi ale lumii s-a pierdut.
Deşi pare a se fi specializat pe melodiile proprii Crăciunului, Ştefan Hruşcă a mai scos şi discuri care nu au legătură directă cu sărbătoarea Naşterii Domnului: "Fostele iubiri" (1995), un disc cu melodii pe versurile poetului George Ţărnea; "Balade speciale" (2007) şi cel mai recent album al lui, "Cântece de-acasă" (2015), un disc ce conţine melodii de inspiraţie folclorică, din zona Maramureşului, a Bihorului şi a Mureşului.
În 2004, Preşedinţia României i-a conferit lui Ştefan Hruşcă Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler, "pentru contribuţiile deosebite în activitatea artistică şi culturală din ţara noastră, pentru promovarea civilizaţiei şi istoriei româneşti".
Calendarul concertelor
?n ce priveşte turneul tradiţional de Crăciun, artistul mărturisea că va reveni în România atâta vreme cât lumea îl doreşte aici. Şi pare-se că lumea îl doreşte, din moment ce concertele lui se ţin în zeci de oraşe. Anul acesta el a pornit să cânte: "Florile Dalbe", "Trei Păstori", "Afară ninge liniştit", "Linu-i lin", "Sfântă-i sara de Crăciun" şi "Ziurel de ziuă" încă de pe 27 noiembrie, când a cântat la Bruxelles, în inima Europei. A avut programate nu mai puţin de 40 de concerte, în unele oraşe susţinând - la cererea publicului - chiar şi câte două concerte în aceeaşi zi. I-au mai rămas însă destule gazde de colindat, aşa că îl puteţi asculta luna aceasta după următorul calendar: pe 16 dec. la Braşov (2 concerte), 17 dec. la Deva (2 concerte), 18 dec. la Cluj (2 concerte), 19 dec. la Bucureşti (2 concerte), 20 dec., la Chişinău, 21 dec. la Timişoara (2 concerte), pe 22 dec. cântă la Oradea şi Diosig de Oradea, pe 23 dec., la Ghimbav, lângă Braşov, pe 24 dec. la Iaşi (2 concerte), pe 25 dec. la Suceava şi tot pe 25 dec. la Tg. Neamţ. Periplul acesta se va termina pe 26 decembrie, când susţine două concerte în aceeaşi zi, unul la Focşani şi altul la Bacău. Peste tot este aşteptat ca în familie. Marea familie românească, de care nu s-a dezis nicicând.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
