"Principala realizare a guvernului Cioloş este că a menţinut creşterea economică a României pe primul loc în UE, cu 5%"
- S-a împlinit un an de la instalarea guvernului Cioloş. Care sunt, în opinia dvs., realizările şi neîmplinirile acestui Cabinet?
- Aniversarea a picat în toiul campaniei electorale, aşa încât bilanţul a fost supus unui tratament electoral departe de orice obiectivitate. Pentru PSD, Cabinetul Cioloş este "guvernul zero realizări", iar pentru premierul Cioloş este "guvernul zero corupţie, zero populism, zero minciuni". Cum prim-ministrul Cioloş, deşi nu candidează şi nu e membru al niciunui partid, este susţinut de PNL şi USR, ca posibil premier şi după alegeri, evident că toate tunurile sunt îndreptate asupra sa. Recent, TVR a scos din program un interviu cu Cioloş, dat emisiunii "Viaţa satului", pe motiv că ar reprezenta imaginea unui partid în campanie electorală, în afara spaţiului electoral. De parcă, până acum, premierii în funcţie nu dădeau interviuri şi nu inaugurau diverse obiective, deşi erau explicit în campanie electorală. Principala realizare a guvernului Cioloş este că a menţinut creşterea economică a României pe primul loc în UE, cu 5%. Iar capitolul deficitar rămâne - ca şi la guvernul Ponta, cel al investiţiilor. Dar e greu să mai faci investiţii când există un adevărat concurs de mărire a salariilor şi pensiilor şi de scădere a taxelor. Gargaragiul Ponta, care candidează la PSD, dar e susţinut de PRU ca premier, uită că aproape tot ce a inaugurat el s-a cam prăbuşit. Şi trece, mai ales în proprii săi ochi, drept un premier bun. Aşa că la noi e cam greu de făcut diferenţa dintre un premier bun şi unul rău. Poate doar DNA să-i mai deosebească. În privinţa absorbţiei fondurilor europene, lucrurile au stat prost tot timpul. Aşa că nu s-ar putea susţine că "guvernul Cioloş e un dezastru", cum pretind PSD, ALDE, PRU şi PMP, dar nici că e o revelaţie. I se pun în cârcă toate nerealizările din ultimii 27 de ani, în care Dragnea însuşi declara că "s-a furat de peste tot". Din cei 27 de ani, cei mai mulţi a guvernat totuşi PSD. Cum să-i atribui ultimului premier, de un an, toată frauda naţională? Adică urma scapă turma? Poate n-o fi Cioloş voinicul din poveste, cum se dau Ponta, Dragnea şi Tăriceanu, dar măcar s-a comportat mai decent, fără să folosească insulte şi vulgarităţi. De altfel, a spus că visul său nu este să fie premier, că nu se vede cel mai bun, dar că, dacă e considerat util, este pregătit să accepte o nouă guvernare. După cum se prezintă lucrurile însă, şansele lui Dacian Cioloş sunt destul de scăzute, iar faptul că în ultima vreme este numit cu obstinaţie "Julien" (al doilea său prenume), "premier bruxellez", sau "premierul lui Soros", a cărui "reţea" ar fi cotropit şi controlat România, arată cât de jos pot coborî unele partide şi unii politicieni pentru a putea controla ei înşişi resursele ţării, cum au făcut-o de un sfert de secol încoace.
"S-a ajuns la conceptul de corupţie patriotică"
- Frica de străini redevine temă electorală?
- Da, mai ales că "Julien" Cioloş e sprijinit şi de USR ("Uniunea Sorosistă din România"). Deci, iar ni se arată duşmanul din afară, ca şi în Rusia, Turcia şi în România lui Ceauşescu, în timp ce Sebastian Ghiţă, fost în PSD, prietenul lui Ponta şi lider al PRU, proclamă la tv: "Oi fi cel mai rău şi mai corupt, dar sunt român, născut în ţara mea" şi fur cât vreau din ea. S-a ajuns la conceptul de corupţie patriotică "mai bine hoţ român decât străin".
- Campania pentru alegerile parlamentare este aproape de final, dar încă niciun partid nu şi-a expus programul. Dinspre fiecare au răzbătut doar promisiuni privind mărirea de salarii pentru bugetari şi reduceri de taxe, precum şi un nume de premier. E mai important omul care va conduce guvernul decât programul partidului care îl va susţine?
- Într-o campanie electorală, întotdeauna e mai important candidatul principal sau liderul. Programele, adică promisiunile sunt deja ştiute şi, cel mai adesea, seamănă între ele, dacă nu cumva sunt plagiate. Contează mai mult, de pildă, clipul în care Alina Gorghiu bate la uşa unei fetiţe, speriind-o că îi fură Dragnea sendvişul, decât clipa când promite dublarea salariilor. Contează mai mult imaginea lui Iohannis şezând pe un scaun de la "Masa Tăcerii" a lui Brâncuşi, decât faptul că acuză "coaliţia anticorupţie a unor penali celebri". Gestul contează. Şi politicienii noştri nu prea sunt atenţi la gesturi. Când îl vezi pe Ponta, la Tg. Jiu, cu "salamul săsesc" în mână, aluzie la etnia lui Iohannis, învăţându-l pe acesta că la "Masa Tăcerii" nu se mănâncă salam săsesc şi că de "Coloana Infinită" (aşa îi spune el) nu se agaţă rufe, înţelegi mai bine de ce susţine, alături de Ghiţă, că există "un plan transnaţional" de a rupe România. Obsedat de propriile scenarii, Ponta spune că primejdia vine dinspre UE, nu dinspre Rusia. El susţine că nu mai e nevoie de alocarea a 2% din PIB pentru armată (aşa cum s-a convenit), întrucât Rusia nu reprezintă nicio ameninţare. Asta taman când Putin a glumit, cică, spunând că "graniţele Rusiei nu se termină nicăieri".
"Există o majoritate a penalilor, care poate lăsa magistraţii fără obiectul muncii"
- Cel mai proaspăt sondaj de opinie clasează, din nou, PSD pe primul loc în intenţia de vot, cu 40%, urmat de USR, cu 19%, PNL - 18%, ALDE şi PMP cu 7%, UDMR şi PRU cu 3% şi ANR - 2%. Ar fi pentru prima dată când UDMR nu ar mai intra în Parlament. Se profilează, într-adevăr, USR-ul ca o mare surpriză a alegerilor, ca al doilea partid al ţării?
- Sondajele par să aibă o marjă de eroare, nedeclarată, din ce în ce mai mare. Nu prea cred că USR e al doilea partid, aşa cum reiese din propriul sondaj, dar faptul că ia un uşor avans faţă de ALDE, PMP, PRU şi UDMR poate fi real. Altfel, nu l-ar ataca toţi cu atâta forţă, deşi bietul USR nu străluceşte prin nimic. Cum-necum, USR a ajuns să simbolizeze "străinii", fundaţiile şi multinaţionalele care ne sufocă ţara, deşi acestea plătesc salarii mai bune decât instituţiile româneşti şi capitaliştii români. USR este însă ajutat să crească de faptul că PNL zace la pat.
"Ceva se schimbă în politica mondială, şi nu în bine"
- Victoria lui Donald Trump în alegerile prezidenţiale din SUA poate duce la o schimbare semnificativă a politicii mondiale, având în vedere şi tendinţa forţelor conservatoare şi naţionaliste din Europa de a accede la putere? Clasa politică românească este capabilă să se adapteze unei astfel de schimbări?
- Ceva se schimbă în politica mondială, şi nu în bine. Începutul a fost făcut de Brexit, continuă cu victoria lui Trump în SUA, cu ce se întâmplă în Turcia, Moldova, Bulgaria şi Ungaria; se simte vântul schimbării şi în Franţa. Se pare că noua ordine mondială a trecut de la politica centrifugală, de până acum, la cea centripetă. După decenii în care SUA şi UE practicau politica societăţilor deschise, a includerii marginilor, a difuzării valorilor, ajungând - excesiv - la "corectitudinea politică", acum se repliază, concentrându-se asupra propriilor centre şi închizându-se faţă de ceilalţi, cu garduri şi ziduri, dar şi cu oarece izolare narcisistă. Clasa politică românească e însă capabilă să se adapteze, după cum se şi vede deja, căci e o schimbare în jos. Alor noştri le e greu să se adapteze la linia democratică, dar lesne, la politica de jos, actuală, cu agresivitate, cu intoleranţă, cu acuze la adresa Occidentului...
- Între timp, campania anticorupţie şi-a adăugat noi succese şi a deschis noi dosare. Adrian Severin, un veteran al vieţii politice la vârf, a fost încarcerat pentru câţiva ani, deputatul Eugen Bejinariu, fost secretar general al guvernului sub Adrian Năstase, Adrian Sanda, şeful Secretariatului de Stat pentru Revoluţionari, şi Ana Maria Pătru, preşedintele Autorităţii Electorale Permanente, ba chiar şi invincibilul Tăriceanu sunt ultimii luaţi în vizorul DNA. Dincolo de justeţea acestei campanii, ajută ea la orientarea şi motivarea electoratului, sau îl face circumspect faţă de orice politician şi faţă de orice act politic?
- Fireşte, sensibilizează electoratul, fără însă a-l împiedeca să voteze corupţii. Avem o mare capacitate de a urî corupţia şi de a-i iubi pe corupţi, mai ales dacă mai fac şi ei un drum, un parc, un loc de joacă pentru adulţi, un teren de fotbal pentru bătrâni. Din păcate, electoratul nu sesizează că s-a format deja "o majoritate a penalilor", care abia aşteaptă să (re)vină la putere. Şi că e suficient ca această majoritate să schimbe legile puţin, prin părţile esenţiale, pentru a-i lăsa fără obiectul muncii pe magistraţi. Ofensiva contra şefei DNA, Codruţa Kovesi, e tot mai puternică. Dacă i se va găsi cel mai mic punct slab, cum ar fi confirmarea plagiatului din teza sa de doctorat, coaliţia anticorupţie o va doborî prima. Şi acela va fi începutul. Oricum, campania electorală are un substrat antijustiţie: ori toţi să scăpăm, ori toţi să muriţi. Însă electoratul are dreptate să nu vină entuziast la urne, căci el ştie că oricare ar fi rezultatul alegerilor din 11 decembrie, va fi dezamăgit. Pentru că aşa e la noi, indiferent cine se alege, până la urmă se alege praful.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
