Textele sacre spun că zeii le vorbesc oamenilor prin intermediul viselor. Exprimat prin simboluri, mesajul lor era descifrat de nişte iniţiaţi. Dar nu toate visele necesită interpreţi. Unele dintre ele se derulează asemenea unui film şi nu fac decât să anticipeze evenimente care se vor petrece cândva, în viitor.
Premoniţii celebre
Pelleport, unul dintre generalii lui Napoleon, scrie în "Amintirile" sale: "Poate că o să se râdă de mine, dar nu mă interesează! Înaintea bătăliei de la Eylau, pe 2 februarie 1807, am fost trezit de un zgomot uşor. O femeie îmbrăcată cu haine scumpe a apărut în faţa mea. «Vei fi rănit grav», mi-a spus ea. «Dar nu te teme, vei scăpa». Foarte impresionat de acea apariţie, am vrut să-i răspund, când, dintr-odată, a dispărut. A doua zi, în timpul luptei, am primit treizeci de lovituri de sabie, iar apoi cinci tăieturi de baionetă, dar am scăpat ca prin minune. Această poveste este pe cât de stranie, pe atât de adevărată". Viteazul general avusese un vis "exact".
În anul 1865, în luna martie, preşedintele american Abraham Lincoln a avut un vis aşa de înspăimântător, încât l-a tulburat şi l-a obsedat multă vreme. Prin somn, auzea suspine înăbuşite, ca şi cum mai mulţi oameni ar fi plâns. Apoi s-a văzut plimbându-se prin camerele Casei Albe şi, într-una dintre ele, a văzut un cadavru înconjurat de oameni. "Cine este omul care a murit?", a întrebat el. "Preşedintele", i s-a răspuns. "A fost asasinat." Lincoln a vorbit îndelung despre acest vis cu soţia lui şi i-a spus că îl tulbură foarte tare. Peste două zile, a invitat mai mulţi prieteni la Casa Albă. Cum era în permanenţă foarte gânditor, invitaţii săi l-au întrebat ce îl frământa. Atunci, Lincoln le-a povestit visul acela atât de ciudat. Prietenii au încercat degeaba să-l liniştească, dar nimeni şi nimic nu a putut să-l destindă pe preşedinte. Luna martie s-a terminat însă fără niciun incident, şi Lincoln era aproape convins că visul său nu avusese niciun sens, mai ales că pe 3 aprilie, după înfrângerea armatei sudiste, fusese primit triumfal la Richmond. Pe 14 aprilie, Lincoln şi soţia sa au mers la Teatrul Ford din Washington, pentru a asista la premiera piesei "Vărul din America". Cuplul prezidenţial s-a aşezat în loja de onoare. Imediat ce lumina s-a stins, a fost tras un foc de pistol asupra preşedintelui de către un apărător fanatic al statelor din sud, John Wilkes Booth. Lincoln a fost ucis pe loc. A doua zi, sicriul preşedintelui a fost aşezat într-unul din saloanele Casei Albe. Exact ca în vis, o mulţime de oameni au trecut prin faţa sa, plângând.
Un final amânat
În timpul unui duel cu săbii, un celebru ziarist francez, Catulle Mendes, directorul ziarului "Le Journal", a fost rănit grav la abdomen, dar a scăpat de moarte. În timp ce îşi revenea, prietenii săi au venit să-l felicite pentru curaj. "Ştiam că nu voi muri", le-a spus el. "Moartea mea se va petrece altfel. M-am văzut agonizând, timp de ore întregi, în plină noapte. Eram întins pe jos, într-un tunel, culcat pe calea ferată, pierzând sânge din abundenţă. Nu puteam să mă ridic. Dintr-odată, am avut senzaţia că unul dintre picioarele mele dispăruse. Am strigat după ajutor, dar degeaba. Epuizat de o hemoragie pe care nu puteam să o opresc, mă zbăteam între viaţă şi moarte. În acelaşi timp, o voce îmi spunea: «Vei muri, vei muri»." "Visele nu se adeveresc", l-au liniştit prietenii. Dar nimeni nu a reuşit să-l convingă pe Catulle Mendes de faptul că nu-şi visase propria moarte. Însă timpul a trecut şi îngrijorarea a dispărut. După vreo zece ani de la acel coşmar, într-o seară de toamnă, după ce cinase la nişte prieteni din Paris, ziaristul a luat ultimul tren de noapte pentru a ajunge acasă, într-o suburbie din apropierea capitalei franceze. Era obosit. S-a urcat în ultimul vagon, care era gol. A adormit. La intrarea în tunelul Saint-Germain, trenul s-a oprit brusc. Trezindu-se şi crezând că a ajuns la destinaţie, Mendes a deschis uşa vagonului, a alunecat pe scară şi a căzut pe calea ferată. Pornit brusc, exact în momentul acela, trenul i-a prins piciorul dedesubt, secţionându-l. Sângele a început să-i curgă din abundenţă şi, ca în vis, victima a strigat degeaba după ajutor. Neputând să se ridice, a agonizat în tunelul întunecat. Luptându-se cu moartea, ca în vis, este foarte posibil să fi auzit şi acea voce sinistră care îi anunţa sfârşitul. A doua zi dimineaţă i s-a descoperit cadavrul, golit de sânge. Piciorul secţionat fusese aruncat de tren departe de corp.
Clarvăzători ocazionali
De multe ori, visele premonitorii au un caracter dramatic şi anunţă catastrofe în care sunt implicaţi mulţi oameni. Pe 20 decembrie 1933, Réné Peltier, pensionar, s-a aşezat în fotoliu într-o după-amiază şi a adormit. A avut un vis oribil. La Thorigny (Franţa) se producea un accident cumplit. Două trenuri se ciocniseră în ceaţă. Pasagerii erau striviţi, omorâţi. Muriseră, după cât a văzut Réné Peltier în vis, mai mult de 200 de inşi. Răniţii urlau, plini de sânge. Viziunea era aşa de îngrozitoare, încât s-a trezit ţipând. Soţia sa a venit alarmată, încercând să-şi liniştească bărbatul, pentru că nu fusese decât un simplu vis. Cu toate acestea, Peltier nu putea să uite acele imagini şi le-a povestit tuturor, prieteni şi vecini. Trei zile mai târziu, pe 23 decembrie, două trenuri s-au ciocnit în gara de la Lagny-Thorigny, din cauza ceţii. Două sute treizeci de persoane au murit în acel cumplit accident.
Pe 27 noiembrie 1937, profesorul Tenhaeff de la Universitatea din Utrecht a primit o scrisoare de la o prietenă care îi povestea un vis pe care îl avusese cu o noapte înainte. În el îl văzuse pe prinţul Bernhard al Ţărilor de Jos, la volanul maşinii sale, intrând în plin într-un camion. Scena se petrecea sub un pod de cale ferată. Profesorul a fost cu atât mai marcat de ea cu cât, cu o lună înainte, studiind fenomenele de premoniţie ale unui clarvăzător, acesta a declarat că prinţul Ţărilor de Jos va fi spitalizat într-o clinică din Amsterdam, în urma unui accident şi că familia regală va sta alături de el. Exact peste două zile, prinţul Bernhard a avut un accident grav de maşină, în circumstanţele descrise în scrisoarea pe care profesorul o primise. Familia regală a stat zi şi noapte în clinica unde prinţul a fost tratat.
LIVIU ŞUTEU