Textele sacre spun că zeii le vorbesc oamenilor prin intermediul viselor. Exprimat prin simboluri, mesajul lor era descifrat de niște inițiați. Dar nu toate visele necesită interpreți. Unele dintre ele se derulează asemenea unui film și nu fac decât să anticipeze evenimente care se vor petrece cândva, în viitor.
Premoniții celebre
Pelleport, unul dintre generalii lui Napoleon, scrie în "Amintirile" sale: "Poate că o să se râdă de mine, dar nu mă interesează! Înaintea bătăliei de la Eylau, pe 2 februarie 1807, am fost trezit de un zgomot ușor. O femeie îmbrăcată cu haine scumpe a apărut în fața mea. «Vei fi rănit grav», mi-a spus ea. «Dar nu te teme, vei scăpa». Foarte impresionat de acea apariție, am vrut să-i răspund, când, dintr-odată, a dispărut. A doua zi, în timpul luptei, am primit treizeci de lovituri de sabie, iar apoi cinci tăieturi de baionetă, dar am scăpat ca prin minune. Această poveste este pe cât de stranie, pe atât de adevărată". Viteazul general avusese un vis "exact".
În anul 1865, în luna martie, președintele american Abraham Lincoln a avut un vis așa de înspăimântător, încât l-a tulburat și l-a obsedat multă vreme. Prin somn, auzea suspine înăbușite, ca și cum mai mulți oameni ar fi plâns. Apoi s-a văzut plimbându-se prin camerele Casei Albe și, într-una dintre ele, a văzut un cadavru înconjurat de oameni. "Cine este omul care a murit?", a întrebat el. "Președintele", i s-a răspuns. "A fost asasinat." Lincoln a vorbit îndelung despre acest vis cu soția lui și i-a spus că îl tulbură foarte tare. Peste două zile, a invitat mai mulți prieteni la Casa Albă. Cum era în permanență foarte gânditor, invitații săi l-au întrebat ce îl frământa. Atunci, Lincoln le-a povestit visul acela atât de ciudat. Prietenii au încercat degeaba să-l liniștească, dar nimeni și nimic nu a putut să-l destindă pe președinte. Luna martie s-a terminat însă fără niciun incident, și Lincoln era aproape convins că visul său nu avusese niciun sens, mai ales că pe 3 aprilie, după înfrângerea armatei sudiste, fusese primit triumfal la Richmond. Pe 14 aprilie, Lincoln și soția sa au mers la Teatrul Ford din Washington, pentru a asista la premiera piesei "Vărul din America". Cuplul prezidențial s-a așezat în loja de onoare. Imediat ce lumina s-a stins, a fost tras un foc de pistol asupra președintelui de către un apărător fanatic al statelor din sud, John Wilkes Booth. Lincoln a fost ucis pe loc. A doua zi, sicriul președintelui a fost așezat într-unul din saloanele Casei Albe. Exact ca în vis, o mulțime de oameni au trecut prin fața sa, plângând.
Un final amânat
În timpul unui duel cu săbii, un celebru ziarist francez, Catulle Mendes, directorul ziarului "Le Journal", a fost rănit grav la abdomen, dar a scăpat de moarte. În timp ce își revenea, prietenii săi au venit să-l felicite pentru curaj. "Știam că nu voi muri", le-a spus el. "Moartea mea se va petrece altfel. M-am văzut agonizând, timp de ore întregi, în plină noapte. Eram întins pe jos, într-un tunel, culcat pe calea ferată, pierzând sânge din abundență. Nu puteam să mă ridic. Dintr-odată, am avut senzația că unul dintre picioarele mele dispăruse. Am strigat după ajutor, dar degeaba. Epuizat de o hemoragie pe care nu puteam să o opresc, mă zbăteam între viață și moarte. În același timp, o voce îmi spunea: «Vei muri, vei muri»." "Visele nu se adeveresc", l-au liniștit prietenii. Dar nimeni nu a reușit să-l convingă pe Catulle Mendes de faptul că nu-și visase propria moarte. Însă timpul a trecut și îngrijorarea a dispărut. După vreo zece ani de la acel coșmar, într-o seară de toamnă, după ce cinase la niște prieteni din Paris, ziaristul a luat ultimul tren de noapte pentru a ajunge acasă, într-o suburbie din apropierea capitalei franceze. Era obosit. S-a urcat în ultimul vagon, care era gol. A adormit. La intrarea în tunelul Saint-Germain, trenul s-a oprit brusc. Trezindu-se și crezând că a ajuns la destinație, Mendes a deschis ușa vagonului, a alunecat pe scară și a căzut pe calea ferată. Pornit brusc, exact în momentul acela, trenul i-a prins piciorul dedesubt, secționându-l. Sângele a început să-i curgă din abundență și, ca în vis, victima a strigat degeaba după ajutor. Neputând să se ridice, a agonizat în tunelul întunecat. Luptându-se cu moartea, ca în vis, este foarte posibil să fi auzit și acea voce sinistră care îi anunța sfârșitul. A doua zi dimineață i s-a descoperit cadavrul, golit de sânge. Piciorul secționat fusese aruncat de tren departe de corp.
Clarvăzători ocazionali
De multe ori, visele premonitorii au un caracter dramatic și anunță catastrofe în care sunt implicați mulți oameni. Pe 20 decembrie 1933, Réné Peltier, pensionar, s-a așezat în fotoliu într-o după-amiază și a adormit. A avut un vis oribil. La Thorigny (Franța) se producea un accident cumplit. Două trenuri se ciocniseră în ceață. Pasagerii erau striviți, omorâți. Muriseră, după cât a văzut Réné Peltier în vis, mai mult de 200 de inși. Răniții urlau, plini de sânge. Viziunea era așa de îngrozitoare, încât s-a trezit țipând. Soția sa a venit alarmată, încercând să-și liniștească bărbatul, pentru că nu fusese decât un simplu vis. Cu toate acestea, Peltier nu putea să uite acele imagini și le-a povestit tuturor, prieteni și vecini. Trei zile mai târziu, pe 23 decembrie, două trenuri s-au ciocnit în gara de la Lagny-Thorigny, din cauza ceții. Două sute treizeci de persoane au murit în acel cumplit accident.
Pe 27 noiembrie 1937, profesorul Tenhaeff de la Universitatea din Utrecht a primit o scrisoare de la o prietenă care îi povestea un vis pe care îl avusese cu o noapte înainte. În el îl văzuse pe prințul Bernhard al Țărilor de Jos, la volanul mașinii sale, intrând în plin într-un camion. Scena se petrecea sub un pod de cale ferată. Profesorul a fost cu atât mai marcat de ea cu cât, cu o lună înainte, studiind fenomenele de premoniție ale unui clarvăzător, acesta a declarat că prințul Țărilor de Jos va fi spitalizat într-o clinică din Amsterdam, în urma unui accident și că familia regală va sta alături de el. Exact peste două zile, prințul Bernhard a avut un accident grav de mașină, în circumstanțele descrise în scrisoarea pe care profesorul o primise. Familia regală a stat zi și noapte în clinica unde prințul a fost tratat.
În "Hotes de passage", lucrare în care citează și comentează mai multe întâmplări paranormale, André Malraux povestește un vis care l-a marcat profund. În iarna anului 1944, fiind ofițer în armată, a văzut-o, în timpul somnului, pe cumnata sa apărând și spunându-i: "Iat-o pe cea de-a treia ta nevastă". Pe atunci, Malraux era căsătorit cu cea de-a doua soție, Josette. În dimineața următoare, el a primit o telegramă care îl anunța despre moartea ei, în urma unui accident. Fratele său a murit la scurt timp și Malraux s-a căsătorit cu cumnata lui, exact ca în acel vis ciudat.
LIVIU ȘUTEU