Bag de seamă că am genunchi!

- Uneori, durerea se insinuează pe nesimţite, alteori apare brusc, din cauza unei mişcări imprudente: problemele cu genunchii sunt larg răspândite şi destul de sâcâitoare. Presupunem că aţi vrea să aflaţi cum se tratează şi ce puteţi face dvs. personal, pentru a vă ajuta încheieturile -

De obicei, realizăm cât este de important abia în momentul când începe să ne doară. Ge­nun­chiul, cea mai mare dintre articu­la­ţiile noastre, leagă între ele cele două oase solide, fe­mu­rul şi tibia. O minu­nată alcătuire biomecanică, fără de care ne-ar fi impo­sibil să mergem, să stăm jos ori să facem un salt. Zi de zi, el este supus unor solicitări intense. Când stăm în picioare, are de suportat dublul greutăţii noastre cor­po­rale, iar când coborâm o scară - aceeaşi greutate, în­mul­ţită cu şase. Aşadar, n-ar trebui să ne mire faptul că durerile de genunchi se numără printre cele mai frec­­vente dintre problemele noastre articulare. Câteo­dată, durerile ne apar fulgerător, dar se întâmplă şi ca ele să crească treptat în decursul unei perioade mai lungi şi chiar să se cronicizeze. În am­be­le ca­zuri, cali­tatea vieţii noastre va fi afectată dra­ma­­­tic. Toc­mai de aceea, este necesar să identi­fi­căm şi să tratăm cauzele acestor suferinţe, pentru a evita po­sibi­lele consecinţe de o gravitate sporită în viitor.

Orice mişcare provoacă dureri

Diagnosticul: artroză
Se instalează pe neobservate şi, de regulă, devenim conştienţi de existenţa ei abia când a ajuns deja într-un stadiu avansat: artroza sau uzura articulară este cea mai des întâlnită dintre bolile încheieturilor. În marea ma­joritate a cazurilor, ea afectează genunchii. Stratul car­tilaginos dintre capetele celor două oase mari, femurul şi tibia, se erodează progresiv şi nu-şi mai poate înde­plini corect funcţia de amortizor. Urmarea: durerea însoţeşte orice mişcare, iar în final genunchiul se poate anchiloza. Gonartroza este favorizată de o serie de factori de risc ca: obezitatea, supra­soli­citarea continuă sau poziţiile defectuoase ale articulaţiei ge­nunchiului, de exemplu, cele cauzate de forma de "pa­ran­teză" a picioarelor. Însă ea poate apărea şi ca efect al unor accidente sau traumatisme produse anterior. "Aici pot fi de ajutor gimnastica medicală şi fiziote­rapia, împreună cu adminis­tra­rea unor medicamente analgezice şi antiinfla­matoare. De asemenea, se pot aplica pro­ce­duri cum sunt acupunctura, electrote­rapia sau împachetările la rece şi cald", spun medicii.
Asemenea tratamente de recuperare reu­şesc numai să amelioreze simptomele, căci o modalitate de vinde­care a artrozei nu s-a descoperit încă. Din ferici­re, pa­cienţii pot face singuri multe lucruri, pentru a încetini măcar pro­cesul de degradare a cartilajelor şi a-şi men­ţine mobilitatea articulaţiilor. Astfel, li se recomandă gimnastică, plimbări pe bicicletă, nordic walking şi jogging acvatic. Şi o alimentaţie corectă poate avea rezultate pozitive. Bolnavii ar trebui să renunţe la vinul roşu, peştele gras, unt, smântână, gălbenuşul de ou şi nuci, iar în locul lor să-şi introducă în meniu sa­late, fructe, orez brun, peşte alb, uleiuri presate la rece şi ceaiuri de plante. Mai pot lua şi suplimente cu sub­stan­ţe care protejează cartilajele, aşa cum sunt glu­cozamina şi condroitina.

Genunchiul este umflat şi roşu

Diagnosticul: artrită
Acestea sunt simptomele clasice ale inflamaţiei ge­nunchiului. Există însă trei forme de artrită: reuma­toidă, infecţioasă şi post-traumatică.
În cazul unei inflamaţii reumatoide, anticorpii ge­ne­raţi de sistemul imunitar atacă ţesuturile propriu­lui organism, respectiv cartilajul de la genunchi. Dar afec­ţiunea poate fi declanşată şi de o infecţie cu bac­terii sau viruşi, care au pătruns în articulaţia genun­chiului pe cale sanguină sau după o intervenţie chirur­gicală. Mai există şi posibilitatea ca artrita să apară în urma unui accident, atunci când fracturarea oaselor sau rupe­rea ligamentelor permit germenilor patogeni să intre în spaţiul articular al genunchiului. Desigur, demersul terapeutic va ţine seama de cauza bolii. În faza acută, se prescriu de obicei preparate antiinfla­matoare cu cortizon. "În general, artrita infecţioasă acută tratată la timp se vindecă fără sechele", apreciază medicii. În schimb, o inflamaţie articulară cronică, aşa cum este artrita reumatoidă, va continua să progreseze treptat. Da­torită metodelor de tratament moderne, evoluţia bolii poate fi cel puţin încetinită la majoritatea pacien­ţilor, inflamaţia şi durerile fiind ţinute sub control pentru o lungă perioadă de timp. Până când inflamaţia cedează, e indicat ca pacientul să-şi ţină articulaţia în repaos. Adică să se instaleze pe canapea, cu genun­chiul ridicat pe o pernă şi înfăşurat într-o cataplasmă rece, de pildă cu frunze de varză sau cu brânză de vaci.

Dureri şi trosnituri în partea anterioară a articulaţiei

Diagnosticul: probleme cu rotula
Indiferent dacă vă aflaţi pe o coastă de munte sau pe scara blocului dvs., urcarea şi coborârea vă solicită în mod deosebit rotula. Aceasta este un os plat, de for­ma unui disc, plasat în faţa articulaţiei genunchiului. Acolo ea glisează în sus şi în jos, transmiţând către gambă forţa exercitată de musculatura coapsei. Dure­rile pot apărea în urma suprasolicitării articulaţiei printr-un surplus de greutate corporală, un antrenament prea intens, ori statul îndelungat pe scaun cu genunchii îndoiţi. În special femeile tinere se plâng frecvent de probleme cu rotula, deoarece la ele este posibil ca ea să fie deformată congenital sau aşezată într-o poziţie prea apropiată sau prea depărtată de articulaţie. În cazurile acute, piciorul trebuie ţinut întins, imobil, cu comprese reci pe genunchi. Dacă simptomele nu dispar după circa trei săptămâni, va fi necesar să se ceară părerea unui ortoped. Rezultate bune se obţin, de exemplu, cu un antrenament de forţă strict individualizat sau cu exerciţiile de stretching, însă ele trebuie efectuate sub îndrumarea unui kinetoterapeut.

Durere bruscă şi violentă în spaţiul articular

Diagnosticul: ruptură de menisc
Meniscul intern şi cel extern sunt două cartilaje în formă de seceră, aflate între capetele femurului şi tibiei, având un rol de amortizare, de stabilizare şi de repartizare a presiunii. Ele preiau o parte din greutatea ce apasă asupra genunchiului, o repartizează uniform şi astfel feresc arti­culaţia de uzură. Mişcările rapide de rotaţie cu opriri bruşte, ca acelea ale schiorilor, sunt periculoase, deoarece pot provoca o ruptură de menisc.
Însă şi activităţile sportive simple, cum este joggingul, pot solicita ţesutul cartilaginos de-a lungul anilor, ducând în final la deteriorarea lui - numai că asemenea lucruri se întâmplă de obicei după vârsta de 50 de ani. În Europa, circa 400.000 de oameni suferă anual o ruptură de menisc. "Apar brusc dureri fulgu­rante, articulaţia este total blo­cată, nu se mai poate mişca", explică specialiştii. În astfel de situaţii se im­pune intervenţia medicului. Cu ajutorul unei artro­scopii, el îndepărtează cu pru­denţă porţiunea distrusă a meniscului sau încearcă să sutureze ruptura, mai ales atunci când are de-a face cu un pacient tânăr. Din pă­cate, procesul de vindecare este de lungă durată. Con­va­lescentul va trebui să aştepte cu răbdare, câteva săptămâni după o excizie şi minimum trei luni după o suturare, pentru a putea din nou să-şi folosească nor­mal genunchiul.
Bineînţeles, este foarte utilă şi reducerea greutăţii corporale. Pentru slăbit se recomandă totuşi sporturi care nu supun articulaţiile la eforturi deosebite, de pildă înotul sau mersul pe bicicletă. Pe lângă ajutorul dat la arderea grăsimilor, acestea prezintă un avantaj în plus: întreţin şi îmbunătăţesc mobilitatea articulară.

Protecţie pentru genunchi

Există o gamă diversă de medicamente şi supli­mente care pot întârzia, respectiv împiedica uzura articulaţiilor, ameliorând totodată durerile artrozei.
* Glucozamina şi condroitina - sunt com­ponente naturale ale ţesutului cartilaginos şi îl pot ajuta să reziste mai bine la presiunea pe care trebuie s-o suporte. Un studiu al cercetătorilor australieni a dovedit că administrarea pe termen lung a acestor substanţe încetineşte micşora­rea spaţiului articular.
* Enzimele - aceşti biocatalizatori, cum ar fi bromelaina, reduc inflamaţiile şi calmează durerile. Cu prilejul unui stu­diu efectuat cu participarea unui grup de bolnavi cu gonartroză, s-a constatat că en­zimele au un efect si­milar cu acela al medicamentului analgezic Diclo­fenac.
* Remediile homeopate - o cură de mai multe luni cu Rhus toxicodendron D12 şi Hekla lava D 6 poate ajuta la autovindecarea artrozei. Remediile nu se iau simultan, ci alternativ, pe perioade de câte trei săptămâni.
* Cremele - Administrarea analgezicelor pot avea efecte secundare. Mai ales pentru cazurile care necesită un tratament prelugit, există alternativa me­di­camentelor de uz extern (ex. Vol­taren gel forte cu diclofenac). Dintre preparatele pe bază de plante, cele mai căutate sunt alifiile cu arnică.