CĂLIN DEJEU - Biolog, activist de mediu - "Nu se poate ceva mai rău, decât să dai râurile în îngrijire unor oameni, cu experiență de decenii în distrugerea lor"

Prăpădul apelor românești

Microhidrocentralele au început să dis­tru­gă minunatele râuri de munte ale Ro­mâ­niei. În spatele oribilelor construcții de beton racordate prin tuburi de metal, care înlocuiesc albiile apelor cristaline, stau diverși afaceriști, puși în scenă de agențiile județene de mediu, de Ministerul Mediului și de diverși activiști de partid. Cu ei se luptă pe față, în câmp deschis, Călin Dejeu, ab­sol­vent al Facultății de Biologie de la Universitatea Ba­beș-Bolyai din Cluj. Este unul dintre cei mai temuți luptători împotriva mafiilor distrugătoare de râuri, cu un curaj demn de admirat și urmat. Spune simplu, convingător: "Consider că lupta mea pentru natură este o muncă de biolog; în aceste momente critice pen­tru biodiversitate, toți biologii ar trebui să se im­plice, mai ales în această bătălie".

"Cea mai mare amenințare vine de la stăpânul feudal numit Apele Române"

- De unde atâta pasiune și implicare pentru pă­duri, râuri și animale sălbatice? V-ați transformat viața într-un război.

- Am copilărit pe malul Someșului Mic, înainte să fie regularizat. Zilnic eram pe malul apei sau mer­geam în celebra pădure Hoia. Am făcut clasele pri­ma­re și gimnaziul la Liceul de Științele Naturii - și cu siguranță că și acest fapt a contat. Dar am început să mă implic intens din clipa în care, în 2013, am văzut că au distrus unul dintre cele mai frumoase locuri din Carpați, Valea Taia (re­zervație naturală din jud. Hu­ne­doara). De atunci, nu am mai pu­tut să stau pe mar­gine. Din păcate, eu, ca sim­plu cetățean, nu pot decât să trag sem­nale de alarmă, să cer autorităților să apli­ce legea sau să impună res­pectarea ei, să do­cu­men­tez cazuri și să in­sist pe lângă ONG-urile cu capa­ci­tate mai mare să deschi­dă pro­cese. Râ­urile și pădu­rile noas­tre sunt în pericol de moar­te. Dar cel mai mare pe­ricol nu vine de la mă­ce­larii pă­du­rilor și nici de la mi­crohi­dro­cen­tra­le, ci vine chiar de la Apele Ro­mâ­ne, stă­pâ­nul feudal pes­te râ­uri, care vrea să trans­forme apele vii în canale, prin regu­la­rizări opuse con­cep­telor con­tem­porane de ma­nage­ment al a­pe­lor. Apele Ro­mâne a­si­­gu­ră unor firme pre­textul perfect pentru ob­ținerea ba­nu­lui pu­blic. Au întocmit planuri pe bazine, nu­mite eufe­mistic "pla­nuri pentru prevenirea, pro­tec­ția și dimi­nuarea efectelor inundațiilor", care pre­văd exter­mi­narea rețelei hidro­gra­fice. Mi-am "per­­mis" să contest un ase­me­nea plan și am primit de la "firma de curte" a Ape­lor Române, care l-a în­tocmit, Aqua­pro­iect S.A., un răs­puns fioros: amestec de ame­nin­țări, jigniri, recu­noaș­terea ilegalității propriului plan și etalarea dis­pre­țului față de legislația comu­nitară. Din păcate, aceste planuri au primit undă verde de la Agenția Națională pentru Protecția Mediului - strict ilegal, fără aviz de mediu.

- Faceți, vă rog, o comparație cu alte țări ale UE. Cum funcționează lucrurile acolo?

- Există diferențe fundamentale. Mai la vest de noi, autoritățile de mediu nu sunt lupul paznic la oi. Nu acceptă studii de impact lipsite de obiectivitate. Prevăd pericolele de mediu. În România, râurile de munte erau deja în cea mai mare parte devastate de amenajări hidroenergetice, de la sfârșitul anilor '80. Trebuia să se constate că râurile sunt supraexploatate și să se tragă o linie. Am preluat modelul așa-ziselor microhidrocentrale, care, de fapt, sunt hidrocentrale mici, pe care le facem pe râuri cu debite mici, care nu au nici o șansă să supraviețuiască amenajărilor tip MHC. Așa cum nici protestele noastre nu au mari șanse să fie luate în serios. În celelalte state europene există o consultare reală a publicului, la noi, cel mult, se mimează. O altă deosebire fundamentală este fap­tul că noi nu avem decât o vagă societate civilă de mediu. Este extraordinar exemplul austriecilor, care au stat cu cortul să păzească râul Schwarze Sulm, ame­nințat de un proiect hidroelectric, sau fabulosul "Bal­kan Rivers Tour", un tur de 35 de zile al caia­ciș­tilor, pentru salvarea "inimii albastre a Europei" (râu­rile din Balcani).

- Care sunt agențiile județene de mediu cele mai "primitoare" cu afaceriștii?

- În toate guvernele, menirea reală, de bază, a Mi­nisterului Mediului es­te să asigure hârtii aco­peritoare pentru distru­gă­torii de mediu și să îi protejeze, prin pa­si­vi­tatea Gărzii de Mediu, chiar și în jus­tiție. Nici la agențiile de mediu nu sunt di­ferențe mari. Din ex­periența mea și a al­to­ra, pot să spun că cele mai anti-natură APM-uri (agenții de pro­tec­ție a mediului) sunt cele din Hune­doa­ra, Caraș-Severin, Ar­geș și Bistrița. Dincolo de aceste experiențe urâ­te, principalii vino­vați sunt, până la urmă, par­lamentarii, deoa­re­ce ne obligă să-i fi­nan­­țăm prin infamele cer­ti­ficate "verzi" pe dis­tru­gătorii naturii. Par­la­mentarii din le­gis­­la­tura 2004-2008 au ini­țiat această abe­rație, prin legea 220/ 2008, iar apoi, cei din le­gis­latura următoare, în 2010, au crescut pâ­nă la triplare certifi­catele verzi acordate.

- Nu ați găsit spri­jinul justiției în a­ceas­tă luptă?

- Din păcate, și cu justiția avem o mare problemă. În cazul proiectului MHC de pe Râul Alb, de pildă, s-a dat câștig de ca­uză, în primă instanță, dis­trugătorilor naturii. Citind motivarea hotărârii, pot să spun că, în opinia mea, nu există o asemenea... incompetență. Nu se poate ca un magistrat să nu știe că o schiță (un draft) de plan de management nu are nicio valoare legală. Este ca și cum ar crede că un proiect de lege, care nici nu a fost depus la parlament, este de­ja în vigoare. Din păcate, deo­cam­da­tă, avem doar un singur caz fericit: stoparea pro­iectelor MHC din situl "Natura 2000", de pe versantul nordic al Mun­telui Țarcu, salvate în ins­tan­ță de Fe­derația Coaliția "Natura 2000". Este sin­gurul caz. Ra­portul de forțe este to­tal disproporționat. Susținătorii microhidro­cen­tra­le­lor au de partea lor resurse fi­nan­ciare imense și au­toritățile "de mediu".

"Tupeul în a falsifica datele este fără limite!"

- Cum a reușit "Apele Române" să devină ins­tituția protectoare a microhidrocentralelor?

- În primul rând, cei de la Apele Române avizează microhidrocentralele și primesc bani de la ele, prin aberantele contracte de "închiriere" a albiilor. Dacă ar respecta legislația apelor, care interzice deterio­ra­rea stării corpurilor de apă, chiar și cu o singură clasă, atunci s-ar priva singuri de o sursă importantă de ve­nit. Și apoi, cum să așteptăm protecție de la un fost agent economic specializat în distrugerea râurilor prin regularizări? Mă întreba cineva: cărei alte entități i s-ar putea acorda administrarea apelor? Eu cred că orice altă entitate din această țară le-ar fi administrat mai bine, chiar și un ansamblu folcloric! Pentru că nu se poate ceva mai rău decât să dai râurile celor cu ex­pe­riență de decenii în distrugerea lor! Scuzați com­parația, dar este ca și cum ai da centrele de plasament pe mâna unor pedofili! Ei sunt cei care evalueză sta­rea ecologică a râurilor pe care tot ei le administrează! Așa că pot liniștiți să distrugă complet un râu, iar scriptic, să apară că are stare ecologică bună.

"Singura speranță ca distrugerea văilor carpatine să nu fie totală se află la Consiliul Suprem de Apărare a Țării. Secarea apelor a devenit o problemă de siguranță națională"

- Vorbiți de modificarea ilegală a datelor. Cum face acest lucru o instituție de stat?

- Tupeul în a falsifica datele este fără limite! Aș da ca exemplu cazul Mureșului, un râu încă superb. Când s-a mimat consultarea publicului, conform Di­rectivei "Cadru privind Apa", am propus să fie pro­tejat și salvat după modelul salvării râului francez Loara. Evident că cei de la Administrația Bazinală de Apă (ABA) Mureș nici nu au răspuns la sugestia mea. În schimb, au facut exact opusul. Au împărțit Mureșul în 11 corpuri de apă, iar pe 6 din cele 11 le-au declarat corpuri de apă puternic modificate. Deci, au declarat că mai mult de jumătate din Mureș nu mai este râu, ci corp de apă puternic modificat, pentru a nu mai fi obligați, nici măcar teoretic, să atingă starea ecologică bună. Deja se vede de ce au falsificat evaluarea râu­lui! Recent, aceeași ABA Mureș a emis aviz unei mi­crohidrocentrale care să ghilotineze Mureșul exact într-un sit "Natura 2000", recent declarat. Dar con­flic­tul de interese nu se oprește aici, tot cei de la Apele Ro­mâne calculează debitele de servitute la nivele șo­cant de mici. Din râuri mici sau pâraie, care nu-și pot per­mite, ecologic vorbind, să "doneze" apă țevii MHC-ului, ei calculează că este suficient să lase un in­­fim procent pe albie, de exemplu: 18% în cazul Bu­dușelului sau 23% în cazul Râului Alb. Așadar, Apele Române reprezintă principalul promotor al distrugerii râurilor! Singura speranță ca distrugerea văilor car­pa­tine să nu fie totală vine de la Consiliul Suprem de Apă­rare a Țării, deoarece secarea apelor a devenit re­cent o problemă de siguranță națională.

"Mă tem că dezastrul va merge spre desăvârșire: vom avea munți fără vuietul râurilor. Muți și sluți... Carpații fără râuri nu mai sunt Carpați... Dacă vrea să afle adevărul, doamna ministru al Mediului n-ar trebui să meargă pe teren, cu promotorii de vârf ai distrugerii râurilor"

- Ce loc ocupă Ministerul Mediului în acest se­rial de aprobări?

- Ministerul Mediului nu aprobă, ci instituțiile aflate în subordinea/coordonarea lui. Ministerul sta­bi­lește doar politica în domeniu, dar, de când a în­ceput nebunia, prin 2011, ministerul a încurajat con­tinuu distrugerea râurilor. În sensul acesta, sunt foarte dezamăgit de actuala doamnă ministru al Mediului, care a făcut nenumărate declarații privind protejarea biodiversității, ca prioritate a mandatului său, dar nu fa­ce nimic pentru a opri acest ecocid, la care sunt su­puse ultimele râuri de munte. Zilele trecute, am în­țe­les că a fost în vizită la o microhidrocentrală și a mers în­soțită de directorul de la Apele Române și se­cre­ta­rul de stat pe ape. Dacă ar vrea să afle adevărul des­pre impactul MHC-urilor, nu ar trebui să meargă pe teren chiar cu promotorii "de top" ai distrugerii râ­­u­rilor.

- Cum s-a desfășurat programul "Natura 2000"? A verificat UE cum funcționează?

- Rețeaua Natura 2000 a fost creată ca urmare a prevederilor Directivelor "Habitate" și "Păsări". Aceas­tă rețea ar trebui să ne salveze biodiversitatea, dar în România s-a dovedit un mare fiasco. Siturile "Natura 2000", declarate în primul val, în 2007, sunt într-o stare mai deplorabilă decât la declararea lor ca arii protejate. În mod normal, ar fi trebuit ca starea lor de conservare să se îmbunătățească. Din pă­cate, a avut loc fenomenul opus. Iar ritmul distru­gerilor este din ce în ce mai susținut. Teoretic, aceste distrugeri ar tre­bui stopate prin filtrul studiilor "de evaluare adec­vată". Și dacă, totuși, se fac aceste stu­dii, este doar o formalitate, pentru că ele sunt plătite di­rect de titu­larul proiectului, prin urmare, obiecti­vi­tatea lor lasă enorm de dorit. Teo­retic, ar trebui ca Agen­­ția pen­tru Pro­tecția Mediului (APM) să res­pingă stu­diile aberante, dar nu se întâmplă așa ceva.

- Cazul râului Nera, cu cheile lui, care atrag turiști din toată lumea, a ajuns și în atenția opi­ni­ei publice. De ase­me­nea, cazul Râului Alb, din Țara Hațe­gului. Ca­re este în prezent situa­ția acestor su­perbe râ­uri?

- Cazul Nera a por­nit, ca întotdeauna, de la Apele Române. Dar situația Nerei este revoltătoare, mai mult ca abuz asupra cetățenilor, decât asupra naturii. A fost o dezbatere publică în localitatea Pri­gor, unde mobilizarea localnicilor a fost de vis, sala, ar­hiplină, s-a pronunțat vehement împotriva micro­hidro­cen­tralelor. Fostul "expert" de mediu al RMGC, autor al așa-ziselor studii de impact și actualmente al unor microhidrocentrale, Sergiu Mihuț, a fost pus la punct de oamenii simpli din sat. A fost un moment înăl­țător. Ca să aflăm, ulterior, că impostorii de la APM Caraș-Severin nu dau doi bani pe părerea lo­calnicilor și a celor 50.000 de semnatari ai petiției, și continuă procedura de emitere a acordului de mediu! Un grup de localnici a mers cu jalba la minister, unde un se­cretar de stat, Iulian Jugan, rămas din guvernul Ponta, i-a mințit că, fără acordul lor, nu se construiesc hidro­centralele. Și apoi, peste cele mai pesimiste în­chi­puiri, vine chiar Ministerul Me­diu­lui să-l favorizeze pe Sergiu Mi­huț (condamnat cu sus­pendare în dosarul Cuprumin) și postează pe site derogări de la restricțiile privind capturarea speciilor protejate, în favoarea firmei acestuia, una dintre derogări fiind pentru râul Nera. Apoi, tot în domeniul fantasticului horror, aflăm că însăși Academia Ro­mână, prin generoasa semnătură a lui Dan Munteanu, un amic al Romsilvei și eternul președinte al "Comisiei monumentelor na­turii", i-a dat deja aviz. Tentaculele mafiei mi­cro­hi­dro­centralelor ajung chiar și acolo unde ar trebui să fie tăiate. Astfel, în cazul Râul Alb, avem un eva­lua­tor UNESCO, directorul fos­tei administrații a Geo­par­cului Di­no­zaurilor Țara Hațegului, care a avi­zat distrugerea râului. El a ajuns să le mulțu­meas­că pu­blic atacatorilor de pe Râul Alb (în 24 mai, 2015, Gabi Păun, de la "Agent Green", și cei ce-l în­soțeau, au fost atacați sălbatic de un grup de indi­vizi conduși de însuși patronul firmei MHC), face afir­mații false în adrese oficiale către minister și a schim­bat zo­narea internă din planul de management, pentru a proteja proiectul MHC. Și în cazul Râului Alb se manifestă disprețul autorităților față de cetă­țeni. Am reușit să adun peste 115.000 de semnături, și nici mă­car nu am primit un răspuns de la Mi­nis­terul Me­diu­lui, deși am depus-o de peste un an și jumătate!

"Valea Jiului, cel mai distructiv proiect românesc, din ultimii 26 de ani"

- Petiția pentru salvarea Nerei a colecționat 50.000 de semnături. Ca urmare, ar fi trebuit să pri­miți un răspuns de la Ministerul Mediului. Ați pri­mit?

- Nu am primit, pentru că acești domni și doamne nu știu ce să răspundă, nu vor să deranjeze mafia hi­dro­centralelor (MHC), și se tem să ne răs­pun­dă verde, în față, că proiectul de distrugere a Nerei va fi autorizat. Nu ar trebui să ne ba­zăm nici pe Comisia Europeană, pentru că are o capacitate insti­tu­țională limitată și se interpun și acolo in­te­rese. Dincolo de toa­te, singura speranță sunt procurorii, dar și aceștia sau nu au timp sau nu par să înțeleagă legislația de mediu și gravitatea situației.

- Știu că v-ați luptat și pentru stoparea șan­tierelor ilegale din Defileul Jiului. Care este situația acolo?

- Cazul șantierelor ilegale din Parcul Național Defileul Jiului este de-a dreptul înfricoșător. Vor să distrugă parcul de la un capăt la celălalt, să sece Jiul pe 33 de kilometri, să distrugă și afluenții Dumitra și Bratcu. Este ceva mult mai grav decât un milion de acte de braconaj, este cel mai distructiv proiect ro­mânesc, implementat în ultimii 26 de ani, în privința patrimoniului natural. Am fost în 15 august până acolo și am văzut că șantierele ilegale își continuă ac­tivitatea, deși, din 2007, le-a expirat acordul de me­diu. Nu am văzut nici măcar un panou; totul este ilegal, suntem martorii unui cumul de infracțiuni. Am scris anul trecut o petiție, care a adunat mii de sem­nături și a fost trimisă la Parchetul General. De acolo a fost plimbată la diferite parchete, până a ajuns la Poliția Orașului Bumbești Jiu, de unde am primit o adresă, prin care eram înștiințați că se plimbă mai de­parte, la garda de mediu din Gorj, unde, evident, a fost îngropată. Cum am mai spus, societatea civilă de mediu din țara noastră este vagă, iar situația, sumbră. Nu că aș fi un pesimist, dar cine și-ar fi în­chi­puit, la în­ceput de 2011, că, în câțiva ani, un tsunami al ciu­mei râurilor (microhidrocentralele) va distruge, unul câte unul, râulețele care mai curgeau libere, în toate colțurile țării? Cine ar fi crezut că râuri emblematice pentru turism, de la Săpânța până la Prahova, de la Anieș până la Capra, vor fi distruse, iar românii vor sta pasivi?

"Fără râuri de munte, România va fi o umbră tristă a plaiurilor în care am copilărit"

- Care sunt "specialiștii" cu ajutorul cărora fir­mele își fac intrarea în domeniu, ca distrugători?

- Sunt mai multe firme/persoane care furnizează "studii" despre microhidrocentrale, dar cel mai amplu pal­mares îl are firma "goldistului" Sergiu Mihuț (a nu se confunda cu ecologistul Ovidiu Mihuț), Unitatea de Suport pentru Integrare, despre care "Formula AS" a mai scris. În ce privește înregistrarea în Re­gis­trul Național al Elaboratorilor de Studii pentru Pro­tec­ția Mediului, ar trebui să fie urgent eliminați cei care au fost înregistrați abuziv, fără să aibă nici măcar studii obligatorii, precum Vas Iudita, care a scris ”studiul” privind Râul Alb. Trebuie de urgență mo­dificat Ordinul 1026/2009, care prevede că, doar la 10 studii respinse, se retrage certificatul de înregis­tra­re, în condițiile scandaloase în care APM-urile nu res­ping studii, orice aberații ar scrie în ele. Și trebuie in­trodusă o prevedere privind îndepărtarea din re­gistru a celor care, prin studiile lor, au contribuit la afec­tarea integrității ariilor protejate. Federația Coa­liția "Natura 2000" are un proiect pentru modificarea ordinului, am fost și eu la un grup de lucru, dar am rămas cu impresia că directorii din minister și din Agenția Națională pentru Protecția Mediului servesc alte interese decât protecția mediului, așa că sunt slabe șanse ca ordinul să fie "normalizat".

- Să ne imaginăm, oare, o Românie fără râurile sale de munte, fără fauna și flora care îi duc faima peste mări și țări?

- Mă tem că dezastrul va merge spre desăvârșire; că vom avea munți, dar fără vuietul râurilor, muți și sluți, doar cu aducțiuni și băltoace de acumulare. Car­pații nu sunt Munții Ahaggar; Carpații fără râuri nu mai sunt Carpați. România va fi, fără râuri de munte, ceea ce, din păcate, a început să fie: o țară mutilată eco­­­logic, o umbră tristă a plaiurilor în care am copilă­rit.