Pe 17 octombrie 1995, la Mânăstirea Sâmbăta de Sus, am fost printre cei care au întâmpinat-o pe Regina Ana. Era pe vremea când Ion Iliescu îi interzicea Regelui Mihai să se întoarcă în patrie. Nu uităm acel de pomină 7 octombrie, când preşedintele României i-a interzis regelui să coboare din aeronava care aterizase pe aeroportul Băneasa. Dar Regina a venit să facă un pelerinaj, cu sau fără legătură cu iluzia că "monarhia oblojeşte România".
Formal, Regina era invitată de un mitropolit sau de primarul locului, avea deci o acoperire protocolară. Întâlnirile sale se petreceau doar în acest cadru, sub clişeul "legăturii tradiţionale între Familia Regală şi Biserica Ortodoxă" şi sub simbolul casei regale a României, Nihil sine Deo. Şi, în aproape toate cele 7 "staţii" sacre ale pelerinajului său, Majestatea Sa era întâmpinată de primar şi de episcop. Aşa a fost şi la Mânăstirea Brâncoveanu, unde Majestatea Sa a fost întâmpinată de primarul Făgăraşului şi de Mitropolitul Antonie Plămădeală, care m-a invitat şi pe mine, pentru că un scriitor român dădea bine momentului festiv. (La Galaţi, de pildă, din suita episcopală care a primit-o pe regină făcea parte şi scriitorul Al. Paleologu.)
Regii noştri, prin Constituţie, erau ortodocşi
Înserare solemnă. La intrarea Reginei şi a grupului de însoţitori pe sub porţile mânăstirii, Mitropolitul îi spune cuvinte de bun venit, apoi o conduce pe Regină spre biserica veche, pentru închinare. Acest lăcaş a fost rectitorit de Regele Mihai, pe vremea când stareţ era părintele Arsenie Boca. Regina îşi face cruce, ducând mâna de la dreapta la stânga, precum ortodocşii. Regii României, prin Constituţie, au fost botezaţi ortodocşi. "Constituţia cerea Regelui nostru şi descendenţilor săi să fie crescuţi în religia ortodoxă. Credinţa majorităţii românilor." Ştiam, dintr-o evocare, că la Săvârşin, pe vremuri, familia regală mergea o duminică la biserica ortodoxă şi o duminică la biserica greco-catolică.
Părintele Arsenie Boca, tangenţe cu casa regală
Regina Ana se apropie de icoanele împărăteşti ale altarului. Ele au fost dăruite de Principesa Ileana, care a vizitat de câteva ori Mânăstirea Brâncoveanu, între 1945-1947, venind să-l vadă pe părintele Arsenie Boca. S-a spovedit la Părintele Arsenie. Alungată din ţară, în 1948, Principesa Ileana (fiica cea mică a regelui Ferdinand şi a reginei Maria) s-a călugărit în Statele Unite, devenind Maica Alexandra.
Părintele Arsenie a avut de suferit pentru relaţia sa cu casa regală a României. În 1948, a fost propus de Patriarhia Română să fie episcop al Maramureşului. Pentru aceasta era nevoie şi de un raport al Siguranţei comuniste, dar cercetările întreprinse dovedesc că părintele Arsenie Boca "este periculos", având legături cu grupuri de rezistenţă anticomunistă şi cu casa regală. Şi este arestat.
Regina Ana se opreşte în dreptul unei fresce lângă uşa de la intrare. Pictura murală îl reprezintă pe Regele Mihai I al României. Este un tablou votiv. A fost pictat în anii '40, când s-a renovat biserica mânăstirii, distrusă de Bukow. Astfel, Regele Mihai I al României apare ca al doilea ctitor, după Constantin Brâncoveanu. În 1947, la 15 August, Regele Mihai I a fost prezent la resfinţirea bisericii renovate de la Sâmbăta de Sus. A stat alături de stareţ, de părintele Arsenie Boca.
Ieşim din Biserica veche şi vizităm complexul mânăstiresc nou. Regina este impresionată de frumoasa arhitectură şi îl laudă pe Mitropolitul Antonie Plămădeală, care a reclădit părţi importante din complexul mânăstiresc, după 200 de ani de când fusese distrus de austrieci. Sub Antonie, s-au făcut zidurile dimprejur, portalul, pagodele, dar şi o Academie, şi el devine astfel al patrulea ctitor (al treilea a fost Mitropolitul Bălan).
O recepţie fără politică
Intrăm în sala de mese. Regina ar fi vrut să mănânce chiar la trapeză, să fie cu obştea, dar Mitropolitul Ardealului a organizat în cinstea ei o recepţie. Aşa că, plini de voie bună, intrăm cu toţii în salonul pentru oaspeţi. Mitropolitul a binecuvântat masa, apoi a rostit un toast de primire, cu citate patristice. Regina a mulţumit fără citate. A spus câteva cuvinte şi domnul Mihai Ricci, coordonatorul vizitei. Eram în total 11 persoane. Se vorbea în franceză. Mitropolitul Antonie ştie o franceză impecabilă, o engleză de Oxford, unde şi-a luat doctoratul, doar rusă nu ştie deloc, deşi este basarabean! "În Basarabia numai orăşenii au cedat slavizării, la sate s-a vorbit mereu româna aceea frumoasă de pe vremea fraţilor Jderi", spune.
Întrebată cum se simte în călătoria aceasta, Regina spune cu bucurie vizibilă că a fost primită cu aclamaţii peste tot. Adunări spontane de oameni. Ştiam şi din presă, citisem despre primul ei popas la Galaţi. Se deplasase fără gărzi prin oraş, aclamată. Doar când a vrut să intre la Universitate, un grup de studenţi n-au lăsat-o, au scandat "fără politică, fără politică". Regina Ana a spus şi câteva cuvinte despre popasul la Mitropolia din Iaşi, la Catedrala Sf. Parascheva, unde se închinase, pe 14 Octombrie. A vorbit admirativ despre Mitropolitul Daniel. "La Iaşi am simţit şi respiraţia Basarabiei!", a spus.
La fiecare închinare de pahar, se schimbă subiectul de discuţie. Părintele Ioan Bria, care tocmai se întorsese de la Geneva, unde rezidase 21 de ani, cu funcţii în Consiliul Ecumenic, dornic de regăsirea vetrei, spune că de când a pus piciorul la Sâmbăta, îl copleşeşte amintirea părintelui Arsenie Boca. Îl întreabă pe Mitropolit dacă l-a cunoscut.
- L-am cunoscut bine, spune mitropolitul. Eram student la Bucureşti, veneam aici la Sâmbăta, cu alţi studenţi, ne spovedea, era mare lucru să te ştii spovedit de el, cotrobăia în tine în adâncime, nu omitea nimic. Ne-a chemat într-o vară să-i facem un schit în pădure, apoi să-i facem un lac, în acest timp, ne dădea hrană cum se dă muncitorilor. M-a influenţat total. Crea în jurul lui o atmosferă de creştinism primar, de credinţă vie, puternică. Aşa m-am hotărât să mă călugăresc. M-a călugărit chiar părintele Arsenie Boca, la Prislop, în 1949. Mi-a fost "naş" Sandu Tudor, marele călugăr şi scriitor.
Mânăstirea Vladimireşti, cu amintiri regeşti
Aflăm, apoi, ce alte locuri voise Regina Ana, în mod special, să descopere în acest pelerinaj: mânăstirile din Bucovina şi cea din Vladimireşti. La Mânăstirea Vladimireşti a ţinut să meargă pentru că este, şi ea, tot o ctitorie regală. Despre Maica Veronica ştia dinainte. Îi povestise chiar regele despre ea.
Într-o răpire vizionară, Maica Veronica, L-a văzut pe Hristos, primind puterea să pună temelia unei mânăstiri. I-a venit ideea să meargă la rege, să-i ceară un sprijin financiar. S-a dus la Castelul Peleş. Vede un tânăr care meşterea ceva la un automobil. Îl întreabă cum poate ajunge la MS Regele, fără să ştie că vorbeşte chiar cu el. Acesta se uită uimit la copila îmbrăcată în haine călugăreşti şi îi zice sobru că nu va putea să-l vadă pe rege, dar o întreabă în ce pricină a venit. Măicuţa îi spune că, printr-o viziune, i s-a poruncit să facă o mânăstire şi umblă prin ţară să adune fonduri. Fără să ezite, Regele se duce în castel şi îi aduce, apoi, economiile sale. Tânăra zice bogdaproste şi pleacă, fără să ştie că acela era chiar Regele.
La Mânăstirea Vladimireşti se poate vedea, pe peretele de la intrare, tabloul votiv al Regelui.
Un final în tăcere
Regina Ana lăsa impresia că abia acum descoperă ţara pe care o avea în soartă, fără s-o fi văzut. Părea fermecată şi încântată. Se măritase cu un rege exilat, alungat, şi învăţase crâmpeie de Românie doar din poveştile lui. Pelerinajul acesta era prima ei răsfoire iute şi fierbinte a României vii.