Pe 17 octombrie 1995, la Mânăstirea Sâmbăta de Sus, am fost printre cei care au întâmpinat-o pe Regina Ana. Era pe vremea când Ion Iliescu îi interzicea Regelui Mihai să se întoarcă în patrie. Nu uităm acel de pomină 7 octombrie, când președintele României i-a interzis regelui să coboare din aeronava care aterizase pe aeroportul Băneasa. Dar Regina a venit să facă un pelerinaj, cu sau fără legătură cu iluzia că "monarhia oblojește România".
Formal, Regina era invitată de un mitropolit sau de primarul locului, avea deci o acoperire protocolară. Întâlnirile sale se petreceau doar în acest cadru, sub clișeul "legăturii tradiționale între Familia Regală și Biserica Ortodoxă" și sub simbolul casei regale a României, Nihil sine Deo. Și, în aproape toate cele 7 "stații" sacre ale pelerinajului său, Majestatea Sa era întâmpinată de primar și de episcop. Așa a fost și la Mânăstirea Brâncoveanu, unde Majestatea Sa a fost întâmpinată de primarul Făgărașului și de Mitropolitul Antonie Plămădeală, care m-a invitat și pe mine, pentru că un scriitor român dădea bine momentului festiv. (La Galați, de pildă, din suita episcopală care a primit-o pe regină făcea parte și scriitorul Al. Paleologu.)
Regii noștri, prin Constituție, erau ortodocși
Înserare solemnă. La intrarea Reginei și a grupului de însoțitori pe sub porțile mânăstirii, Mitropolitul îi spune cuvinte de bun venit, apoi o conduce pe Regină spre biserica veche, pentru închinare. Acest lăcaș a fost rectitorit de Regele Mihai, pe vremea când stareț era părintele Arsenie Boca. Regina își face cruce, ducând mâna de la dreapta la stânga, precum ortodocșii. Regii României, prin Constituție, au fost botezați ortodocși. "Constituția cerea Regelui nostru și descendenților săi să fie crescuți în religia ortodoxă. Credința majorității românilor." Știam, dintr-o evocare, că la Săvârșin, pe vremuri, familia regală mergea o duminică la biserica ortodoxă și o duminică la biserica greco-catolică.
Părintele Arsenie Boca, tangențe cu casa regală
Regina Ana se apropie de icoanele împărătești ale altarului. Ele au fost dăruite de Principesa Ileana, care a vizitat de câteva ori Mânăstirea Brâncoveanu, între 1945-1947, venind să-l vadă pe părintele Arsenie Boca. S-a spovedit la Părintele Arsenie. Alungată din țară, în 1948, Principesa Ileana (fiica cea mică a regelui Ferdinand și a reginei Maria) s-a călugărit în Statele Unite, devenind Maica Alexandra.
Părintele Arsenie a avut de suferit pentru relația sa cu casa regală a României. În 1948, a fost propus de Patriarhia Română să fie episcop al Maramureșului. Pentru aceasta era nevoie și de un raport al Siguranței comuniste, dar cercetările întreprinse dovedesc că părintele Arsenie Boca "este periculos", având legături cu grupuri de rezistență anticomunistă și cu casa regală. Și este arestat.
Regina Ana se oprește în dreptul unei fresce lângă ușa de la intrare. Pictura murală îl reprezintă pe Regele Mihai I al României. Este un tablou votiv. A fost pictat în anii '40, când s-a renovat biserica mânăstirii, distrusă de Bukow. Astfel, Regele Mihai I al României apare ca al doilea ctitor, după Constantin Brâncoveanu. În 1947, la 15 August, Regele Mihai I a fost prezent la resfințirea bisericii renovate de la Sâmbăta de Sus. A stat alături de stareț, de părintele Arsenie Boca.
Ieșim din Biserica veche și vizităm complexul mânăstiresc nou. Regina este impresionată de frumoasa arhitectură și îl laudă pe Mitropolitul Antonie Plămădeală, care a reclădit părți importante din complexul mânăstiresc, după 200 de ani de când fusese distrus de austrieci. Sub Antonie, s-au făcut zidurile dimprejur, portalul, pagodele, dar și o Academie, și el devine astfel al patrulea ctitor (al treilea a fost Mitropolitul Bălan).
O recepție fără politică
Intrăm în sala de mese. Regina ar fi vrut să mănânce chiar la trapeză, să fie cu obștea, dar Mitropolitul Ardealului a organizat în cinstea ei o recepție. Așa că, plini de voie bună, intrăm cu toții în salonul pentru oaspeți. Mitropolitul a binecuvântat masa, apoi a rostit un toast de primire, cu citate patristice. Regina a mulțumit fără citate. A spus câteva cuvinte și domnul Mihai Ricci, coordonatorul vizitei. Eram în total 11 persoane. Se vorbea în franceză. Mitropolitul Antonie știe o franceză impecabilă, o engleză de Oxford, unde și-a luat doctoratul, doar rusă nu știe deloc, deși este basarabean! "În Basarabia numai orășenii au cedat slavizării, la sate s-a vorbit mereu româna aceea frumoasă de pe vremea fraților Jderi", spune.
Întrebată cum se simte în călătoria aceasta, Regina spune cu bucurie vizibilă că a fost primită cu aclamații peste tot. Adunări spontane de oameni. Știam și din presă, citisem despre primul ei popas la Galați. Se deplasase fără gărzi prin oraș, aclamată. Doar când a vrut să intre la Universitate, un grup de studenți n-au lăsat-o, au scandat "fără politică, fără politică". Regina Ana a spus și câteva cuvinte despre popasul la Mitropolia din Iași, la Catedrala Sf. Parascheva, unde se închinase, pe 14 Octombrie. A vorbit admirativ despre Mitropolitul Daniel. "La Iași am simțit și respirația Basarabiei!", a spus.
La fiecare închinare de pahar, se schimbă subiectul de discuție. Părintele Ioan Bria, care tocmai se întorsese de la Geneva, unde rezidase 21 de ani, cu funcții în Consiliul Ecumenic, dornic de regăsirea vetrei, spune că de când a pus piciorul la Sâmbăta, îl copleșește amintirea părintelui Arsenie Boca. Îl întreabă pe Mitropolit dacă l-a cunoscut.
- L-am cunoscut bine, spune mitropolitul. Eram student la București, veneam aici la Sâmbăta, cu alți studenți, ne spovedea, era mare lucru să te știi spovedit de el, cotrobăia în tine în adâncime, nu omitea nimic. Ne-a chemat într-o vară să-i facem un schit în pădure, apoi să-i facem un lac, în acest timp, ne dădea hrană cum se dă muncitorilor. M-a influențat total. Crea în jurul lui o atmosferă de creștinism primar, de credință vie, puternică. Așa m-am hotărât să mă călugăresc. M-a călugărit chiar părintele Arsenie Boca, la Prislop, în 1949. Mi-a fost "naș" Sandu Tudor, marele călugăr și scriitor.
Mânăstirea Vladimirești, cu amintiri regești
Aflăm, apoi, ce alte locuri voise Regina Ana, în mod special, să descopere în acest pelerinaj: mânăstirile din Bucovina și cea din Vladimirești. La Mânăstirea Vladimirești a ținut să meargă pentru că este, și ea, tot o ctitorie regală. Despre Maica Veronica știa dinainte. Îi povestise chiar regele despre ea.
Într-o răpire vizionară, Maica Veronica, L-a văzut pe Hristos, primind puterea să pună temelia unei mânăstiri. I-a venit ideea să meargă la rege, să-i ceară un sprijin financiar. S-a dus la Castelul Peleș. Vede un tânăr care meșterea ceva la un automobil. Îl întreabă cum poate ajunge la MS Regele, fără să știe că vorbește chiar cu el. Acesta se uită uimit la copila îmbrăcată în haine călugărești și îi zice sobru că nu va putea să-l vadă pe rege, dar o întreabă în ce pricină a venit. Măicuța îi spune că, printr-o viziune, i s-a poruncit să facă o mânăstire și umblă prin țară să adune fonduri. Fără să ezite, Regele se duce în castel și îi aduce, apoi, economiile sale. Tânăra zice bogdaproste și pleacă, fără să știe că acela era chiar Regele.
La Mânăstirea Vladimirești se poate vedea, pe peretele de la intrare, tabloul votiv al Regelui.
Un final în tăcere
Regina Ana lăsa impresia că abia acum descoperă țara pe care o avea în soartă, fără s-o fi văzut. Părea fermecată și încântată. Se măritase cu un rege exilat, alungat, și învățase crâmpeie de Românie doar din poveștile lui. Pelerinajul acesta era prima ei răsfoire iute și fierbinte a României vii.