Moş Itru
Îmi amintesc "ca acum" (aşa cum le place bătrânilor să spună, atunci când evocă o întâmplare mai îndepărtată din viaţa lor) de o discuţie ce a avut loc între tatăl meu şi moşul Itru, o persoană cu o prestanţă deosebită, de vârsta a treia, trecut prin multe greutăţi scoase în cale, într-o viaţă de oier. Purta părul lung, retezat bătrâneşte, cam la un lat de palmă sub urechi, o căciulă rotundă, cu fundul plat, întocmită din blană neagră, de miel, şi care după ce era aşezată pe cap presa, sub circumferinţa ei, laţele de păr care apoi se răsfirau în voie, încovoindu-se de obicei în sus. Mustaţa bogată era albită, iarna, de geruiala de afară.
Mai în vârstă cu ani buni decât tatăl meu, într-o seară geroasă de iarnă, aşezaţi în jurul sobei în care trosneau lemnele de fag, degustând o ţuică de prune dreasă cu zahăr, chimen şi câteva boabe de "tiperi" (piper), turnată în căni de pământ, cei doi au început să depene amintiri care, în marea lor majoritate, se refereau la un domeniu pe care amândoi îl cunoşteau bine: păstoritul.
După ce moşul Itru a deşertat câteva căni de ţuică fierbinte, cu vocea domoală şi cumpătată, a început să povestească despre viermii de zăpadă pe care îi văzuse prima dată în tinereţe, când ciobănea oile sterpe în Munţii Parâng, în locul numit "La Lunci", bine cunoscut tuturor oierilor. Acolo, după cum povestea, sunt zone destul de întinse, unde zăpada din anul trecut, fiind destul de mare şi mai ales nămeţită, nu apucă să se topească în întregime, până ce vin alte ninsori peste ea. Rămân mici insule de omăt, în jurul cărora chiar şi în cursul verii cresc puzderie de ghiocei şi brânduşe. Temperaturile scăzute ale verii, sus, pe înălţimi, şi adăpostul creat de piscurile stâncoase păstrează aceste oaze de zăpadă înconjurate de florile specifice primăverii. Aici a văzut moşul Itru pentru întâia oară în viaţa lui viermii de zăpadă. Deşi eram doar un ţânc, mie mi-a fost foarte greu să cred ce spunea: cum să facă zăpada viermi, fără ca aceştia să degere de frig?
Tatăl meu, un bun oier, care văzuse şi el de nenumărate ori la viaţa lui aceşti viermi de zăpadă, întărea însă afirmaţiile moşului.
Avalanşele care cer cap de om
În anul 2005, Moian Nicolae mi-a confirmat că şi el a văzut aceşti viermi de zăpadă în locurile relatate de moşul Itru, "La Lunci", unde îşi are izvorul un braţ al apei Jieţului, afluent important al Jiului de est. Descrierea lui a fost, însă, mai amplă: "Viermii de zăpadă apar mai ales în locurile unde iarna se produc avalanşe mari de zăpadă, scurse de pe povârnişurile abrupte care ating grosimi impresionante, iar temperaturile mai scăzute din zona montană favorizează menţinerea zăpezii până vara târziu." Ca o întregire a poveştilor lui Moian Nicolae, un prieten apropiat, scriitorul Ioan Dan Bălan, mi-a relatat faptul că în urmă cu câţiva ani, un grup de vânători au fost surprinşi de o asemenea avalanşă, unii dintre ei pierzându-şi vieţile. Evenimentul a avut loc în miezul iernii. Trupurile lor au fost găsite înspre primăvară, ciuruite tocmai de aceşti viermi de zăpadă.
"Acolo unde vânturile puternice din timpul iernii adună nămeţi mari, de zăpadă, şi o aşează în jgheaburile adânci dintre pereţii stâncilor apar firişoare de apă limpede. Această apă este atât de rece, încât îţi «trosnesc» măselele atunci când te încumeţi să-ţi astâmperi setea, după ce ai consumat o bucată de pită cu brânză, ceapă şi slănină."
În unele zone din aceste locuri, chiar la sfârşitul verii, pe porţiuni circumscrise, zăpada rămasă îngheţată din timpul iernii mai poate atinge o grosime de 1-2 m. Atunci, din grosimea ei îşi fac apariţia, la suprafaţă, prin mici tunele, o puzderie de viermişori alb-gălbui, cu capul negru, având o lungime de 2-3 cm şi o grosime poate puţin mai mare decât cea a unei mine cu pastă pentru pix. Se sprijină uneori în coadă, ca apoi să intre înapoi prin aceleaşi tunele şi să dispară sub zăpada din care au apărut. Se simt foarte bine în stratul rece, de omăt, temperatura scăzută nu le creează niciun neajuns.
În momentele de linişte, atunci când nimic nu-i deranjează, viermii apar din zăpadă cu miile, creând o imagine stranie, prin mulţimea şi mobilitatea lor. Moian a văzut aceşti viermi şi în alt loc din Munţii Parâng, la "Cleanţul lui Andraş". Stânca denumită astfel permitea, ca şi cele de La Lunci, păstrarea zăpezii până vara târziu.
Astfel, Dobre Ion îşi aminteşte că în anul 1958, mergând cu oile sterpe pe care le păstorea din vârful Capra, către Scovarda, ajungând într-o zănoagă, a văzut aici o mulţime de viermi de zăpadă. Albul imaculat al omătului rămas de anul trecut era presărat cu mii şi mii de puncte negre. "Aveai impresia că zăpada era stropită cu negru, cu bidineaua. Erau însă nişte puncte negre în mişcare, ce apăreau la suprafaţa zăpezii, apoi dispăreau, apărând altele. Viermii ieşeau din zăpadă prin nişte mici tunele, în formă de galerii. Păşind pe această zăpadă, deşi era încă îngheţată, simţeai cum ele se prăbuşesc sub greutatea opincilor. Aveai senzaţia că păşeşti pe un burete care se presează".
Dobre Ion crede că aceşti viermi s-ar forma sub zăpadă, între ea şi pământ, ieşind apoi la suprafaţă prin tuneluri şi galerii pe care le fac, străbătând distanţe apreciabile şi apoi se retrag, făcând drumul invers, ajungând din nou în apropierea pământului, unde au condiţii bune de hrană şi de dezvoltare.
Oricum, toţi oierii cu care am discutat au fost în totalitate de acord cu faptul că aceşti viermi, spre deosebire de alţii, au o rezistenţă crescută la frig, o rezistenţă aparte, "au sânge rece".
Lucruri asemănătoare mi-a relatat şi oierul Marioane Gheorghe. El a văzut viermii de zăpadă în apropiere de vârful lui Pătru, spre Oaşa, dovadă că ei nu sunt o "minune" a Parângului, ci a tuturor munţilor în care există oaze pentru păstrarea zăpezilor.
Viermii extratereştri
Că este sau nu este adevărat, eu mi-aş dori foarte mult ca, în cursul acestei veri, să pot urca în Munţii Parâng, ca să fac măcar nişte fotografii ale acestor viermi... Deşi, cine ştie! Poate că poveştile copilăriei noastre trebuie să rămână aşa cum le-am auzit: frumoase, curate şi fără dovezi.
DUMITRU GĂLĂŢAN - Jieţ
Foto: Părintele Pantelimon Şuşnea, Ernest Bernea
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
