Pentru că vremea bună se lasă aşteptată, iar concertele în aer liber vor începe în forţă abia pe la începutul lui iunie, vă sugerăm să folosiţi ofertele sălilor de spectacol, care ţin ploile la distanţă şi găzduiesc concerte de calitate. Pe 23 mai, de exemplu, pe scena superbă a Teatrului Naţional din Bucureşti, va cânta în premieră la noi Ana Popovic, o sârboaică de 39 de ani, stabilită în America, şi care a reuşit să îşi facă un renume în lumea blues-ului mondial.
Artistă completă - cântăreaţă, chitaristă şi compozitoare, Ana Popovic şi-a început cariera în Europa, unde a şi câştigat două premii: unul în Franţa, în 2004, pe Coasta de Azur - Jazz a Juan Revelation, iar celălalt în Marea Britanie, în 2011, la "Blues Matters Awards", pentru "Cel mai bun DVD Blues". Atât în Europa, cât şi în SUA, Ana a fost nominalizată de mai multe ori la diverse distincţii şi este prima artistă de origine europeană inclusă pe lista pentru un premiu la secţiunea "Cel mai bun debut", din cadrul prestigiosului festival al muzicii blues W. C. Handy din Memphis - 2003. Până astăzi, sârboaica (nu doar talentată, ci şi frumoasă) a lansat nu mai puţin de 8 albume solo de studio şi 2 live, extrem de bine primite atât de critici, cât şi de iubitorii muzicii blues. "Poate să cânte blues al naibii de bine, este sexy, cool şi are o tehnică criminală de a cânta la chitară - adică tot pachetul", scria entuziasmat un ziarist de la revista "Guitar World".
Ana Popovic s-a născut pe 13 mai 1976 la Belgrad, în fosta Iugoslavie, într-o familie de muzicieni. Bunicul ei patern a cântat gypsy jazz la chitară, iar tatăl ei, Milutin, i-a moştenit dragostea pentru muzică, devenind un basist şi chitarist apreciat în Belgrad. Adeseori, tatăl ei organiza acasă, cu prietenii lui, adevărate concerte de blues şi jazz. "Am crescut în sunete de blues. Aveam acasă discuri cu Elmore James, Booker White, Albert Collins, Albert King, Stevie Ray Vaughan, Buddy Guy şi mulţi alţii. Primul cântec pe care l-am cântat a fost un blues în limba engleză, cu mult înainte de a înţelege ce anume spuneau versurile", se confesa artista. Şi cu toate că a "ciupit" pentru prima dată coarda unei chitare adevărate la doar doi ani, Ana nu s-a apucat serios de muzică până în adolescenţă. "Am hotărât într-o zi să învăţ şi eu să cânt o melodie la chitară, ca să-l impresionez pe tata şi pe prietenii lui, în ideea că mă vor lăsa să cânt cu ei într-unul dintre concertele pe care le improvizau la noi acasă. Aveam 13-14 ani când am reuşit să învăţ un solo de-al lui Albert King. Tata a fost impresionat şi m-a luat imediat sub aripa lui", povestea Ana într-un interviu. Curând, însă, Milutin realizează că Ana a absorbit ca un burete mai tot ce ştia el, aşa că, într-o bună zi, n-a prea mai avut ce s-o înveţe. Iar după îndelungi ezitări, căci familia trecea prin clipe destul de grele şi banii nu erau mulţi, a hotărât împreună cu soţia lui, Vesna, să îi angajeze un profesor de chitară de la Conservator. Ceva mai târziu, Ana s-a bucurat enorm atunci când tatăl ei a început s-o ia cu el prin cluburi, lăsând-o să interpreteze câte o melodie în faţa unui public adevărat.
In 1995, Ana pune bazele unei trupe alături de câţiva prieteni, pe care o botează "Hush". Este singura fată din grup, şi la început nu este luată în serios de colegii ei de trupă, în postura de... chitarist. Cu îndârjire şi încăpăţânare reuşeşte însă să se impună şi, încet, încet, devine liderul grupului. Curând, unele dintre melodiile lor ajung şi pe posturile de televiziune iugoslave. Sunt solicitaţi la festivaluri din Grecia sau Ungaria, iar cluburile din Iugoslavia le sunt mereu deschise. In 1998 trupa Hush lansează un album, intitulat "Hometown". Dar războiul avea să-i alunge din ţara natală şi pe membrii familiei Popovic, care se refugiază în Olanda. Aici, la 22 de ani, Ana trebuie să-şi aleagă drumul în viaţă, şi obţine o bursă la Universitatea Utrecht, la Grafic Design, dar este acceptată şi la Conservator, dar pe un loc cu plată. După mici ezitări alege Conservatorul, unde se înscrie la secţiunea chitară jazz. Pentru că are de plătit taxe şi vrea să pună în practică ceea ce învăţase în şcoală, artista îşi formează repede şi aici o trupă - Ana Popovic Band. Curând, cucereşte atât piaţa muzicală de blues olandeză, cât şi pe cea germană, şi începe să chiulească la examene, preferând apariţia în concerte.
In 1999, tânăra artistă semnează un contract cu compania de discuri germană "Ruf Records", dar primele ei albume sub această siglă nu sunt înregistrate în Germania, ci chiar în patria blues-ului, în Memphis. Aici, Ana descoperă cu uimire că şi piaţa americană este dispusă să o adopte, aşa că, încet, încet, îşi mută bagajele peste Ocean. Şi chiar dacă succesul ei nu a venit de la sine, ci în urma a numeroase ore de muncă, el a venit. "Eu cred că acei părinţi ce îşi descurajează copiii spunându-le «nu ai talent la asta!» greşesc enorm. Dacă acel copil are o pasiune, ea trebuie încurajată. Când m-am apucat de cântat, tata mi-a spus că talentul contează doar 10% într-o carieră, şi că restul de 90% e muncă şi iar muncă. Băieţii aceia alături de care am început să cânt în trupa Hush erau mult mai talentaţi decât mine, dar nici unul dintre ei nu a reuşit să facă o carieră în muzică. La un moment dat, au renunţat. Eu nu am renunţat niciodată. Am muncit şi mai mult, şi mai mult, până am realizat ce am visat", mărturisea într-un interviu. Iar această îndârjire a ei a adus-o pe scenă alături de nume mari ale muzicii blues. A ajuns să cânte împreună cu monştrii sacri ai genului, pe care i-a admirat încă din copilărie, de pe vremea când îi asculta la magnetofon, precum - B.B. King, Robert Cray, Buddy Guy, Robert Randolph, Warren Haynes, Jonny Lang, Bootsy Collins, Quinn Sullivan, Dweezil Zappa sau Taj Mahal. "A fost copleşitor", spunea ea.
In 2014, Ana a fost selectată pentru un turneu dedicat marelui Jimi Hendrix, un turneu ce va dura doi ani. Ana este singura femeie chitaristă selectată să cânte în acest spectacol de zile mari, în compania unor cunoscuţi muzicieni ai lumii. Dar cu toate că este încă ocupată cu acest turneu, şi are în paralel propriile-i concerte, artista a reuşit să lanseze, în 2015, şi un album intitulat "Blue Room", pe care l-a înregistrat alături de tatăl ei, "în amintirea vremurilor bune de odinioară". Anul acesta, artista intenţionează să scoată pe piaţă un album extrem de ambiţios - "Trilogy", adică nu mai puţin de 3 CD-uri, cu 23 de melodii blues, jazz şi funk.
Iar dacă vă gândiţi cumva că agenda ei extrem de încărcată a împiedicat-o să aibă şi o viaţă intimă împlinită, vă înşelaţi. Ana şi-a cunoscut actualul soţ, pe Mark van Meurs, "pe teren", adică pe platourile de înregistrare. El este şi managerul cântăreţei şi au împreună doi copii - un băieţel de opt ani, Luuk, şi o fetiţă de trei ani şi jumătate - Lenna. Cei doi prunci mai că s-au născut pe scenă şi, în general, îşi urmează părinţii peste tot prin lume, pe unde mama lor are concerte.
(Pentru concertul Anei Popovic de la Teatrul Naţional, puteţi achiziţiona biletele din reţeaua Vreau Bilet. Au preţuri cuprinse între 100 şi 200 lei.)
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
