Un popor dezmembrat sau dezbinat este un popor slab și mutilat sufletește. Încercările sale rare și nesigure de a se ridica pe propriile picioare sunt chinuitoare și istovitoare. Povara înfrângerilor și umilințelor îndelungate se imprimă adânc în modul de viață a milioane de oameni, care moștenesc și cultivă de la o generație la alta, complexe de inferioritate, de sclavie și spaime colective. Unitatea națională și demnitatea umană nu reprezintă repere fundamentale pentru popoarele dezbinate. Acestea mai lesne acceptă să se victimizeze în genunchi, decât să lupte pentru propria libertate. Elitele lor se formează extrem de încet și, de regulă, servesc stăpânii, nu țara și neamul din care se trag. Episoadele de trezire sau de solidaritate națională sunt de scurtă durată și nu cuprind în adâncime mulțimile adormite și îndoctrinate de ideologia învrăjbirii între frații de același sânge.
De un sfert de veac R. Moldova experimentează și vrea să demonstreze lumii întregi cum dintr-o coadă de șopârlă poți face o șopârlă întreagă și încă una vie. Cât costă acest experiment oribil, întrebați-i pe cei peste 4,5 milioane de oameni, de pe ambele maluri ale Nistrului, care au acceptat statutul de cobai și s-au îmbătat cu iluzia că dintr-un popor dezmembrat poți face un popor întreg, unit și solidar. Dincolo de clasa politică hrăpăreață, iresponsabilă, fățarnică și perversă de la Chișinău și Tiraspol, în fața ochilor mi s-a perindat o lungă epopee a suferințelor umane. Avem sute de mii de moldoveni înstrăinați de baștină, cu destinele mutilate și familiile zdrobite. Mai mult de o jumătate de milion de pensionari sunt lăsați fără bani pentru medicamente și pâine. Zeci de mii de tineri sunt marginalizați și expulzați din societatea moldovenească. Copile și tinere până la 25 de ani sunt exportate pentru rețelele de bordeluri din Rusia, Turcia și Europa. Peste o mie de sate au fost prăbușite în uitare și în ruină. Statul confiscat de miliardarii cu patru clase a capturat justiția și a pus-o în slujba nedreptății și criminalilor. Trăim într-o societate nervoasă, învrăjbită, disperată și fără viitor, în care valorile morale, creștine și omenești, au fost degradate și batjocorite. Viața cetățenilor moldoveni a fost transformată într-un coșmar zilnic, fie că la putere se aflau agrosocialiștii, comuniștii sau pseudodemocrații. E chiar atât de greu să înțelegem că, acum un sfert de veac, un monstru groaznic de urât și puturos - conceput de Stalin și Hitler încă din august 1939 - a ieșit de sub poala imperială a Kremlinului și a devorat destinele a milioane de români basarabeni? Ce valori a dat sau a impus statul moldovenesc? Ce modele demne de urmat ne-a oferit clasa politică după Declarația de Independență din august 1991? Către ce ar trebui să se orienteze tineretul? Și întrebările curg în același registru, către un răspuns care, deși este la îndemâna oricui, numai unii vor să-l vadă...
Dacă am pune sub lupă, toți cei 25 de ani de "guvernare moldovenească", am vedea că un grup restrâns de mediocrități - șmecheri, mercenari, pseudopatrioți - au furat bogățiile Moldovei și au adus la sapă de lemn peste patru milioane de oameni. Urmăriți atent ciclurile politice - de la agrarienii nesățioși până la pleava neocomunistă - și o să descoperiți că statul moldovenesc a fost construit de vechea și noua nomenclatură - nu pentru cetățeni, ci pentru o adunătură de lichele, nulități și tâlhari de drumul mare. De la Sangheli la Lucinschi, de la Voronin la Timofti, cam o dată la 8-10 ani, de la un ciclu politic la altul, schimbarea în bine rămâne doar o promisiune electorală, goală de orice conținut. În realitate, se schimbă doar cârdurile de lăcuste care au ruinat R. Moldova și care au transformat milioane de moldoveni în refugiați pe toate meridianele globului. Ce facem mai departe? Ne autonimicim sau deschidem ochii și ne salvăm?
La aceleași întrebări, marii noștri înaintași - cei din "Sfatul Țării" - într-o situație similară, când băștinașii erau secerați de foame și de gloanțele dezertorilor ruși, au dat un răspuns foarte clar, la 27 martie/9 aprilie 1918: pentru a-și salva neamul, moldovenii au votat la Chișinău Unirea cu Patria Mamă - România. Da, ocupanții ne-au învrăjbit împotriva părinților și a Țării noastre! Da, ei ne-au învățat să disprețuim și să urâm națiunea noastră, să n-avem ochi pentru România. Însă, oricât de scârnavă a fost minciuna, absolut nimeni și niciodată nu va schimba originea noastră, fiindcă sângele apă nu se face și, așa cum a spus marele Eminescu, suntem români și punctum!
Ce vă poate spune astăzi un om care a trăit din plin drama înstrăinării moldovenilor și a votat Declarația de Independență? Nu vă mai chinuiți, frații mei, încă 25 de ani, nu ruinați definitiv R. Moldova, nu lăsați clasa politică de la Chișinău și Tiraspol să vă sugă ultima picătură de sânge, nu vă mai bateți joc de copii și de nepoți. Puneți cruce pe această epopee umilitoare a nedreptăților și sărăciei dezonorante! Cei care se simt cu rădăcini adânci în acest pământ trebuie să-și asume șansa istorică de a scoate Basarabia din starea de comă și de a-și salva baștina și viitorul, prin voința comună de a ne uni cu națiunea noastră cea românească și cu Patria Mamă - România. Să facem Reunirea, să ne reîntoarcem Acasă, să facem o Românie întreagă, în care să încăpem cu toții și să trăim ca frații, să ne bucurăm de viață și de cea mai frumoasă Țară din Europa, o Țară mare, de la Chișinău până la Timișoara, de la Soroca până la Oradea, de la Dubăsari până la București. Uitați-vă la harta reîntregită a Țării și o să descoperiți o inimă mare și puternică - inima a peste 25 de milioane de frați!
Revista NATURA, Chișinău