Scoateți Basarabia din starea de comă!

Alecu Renita
O șansă istorică

Un popor dezmembrat sau dezbinat este un po­por slab și mutilat sufletește. Încercările sale rare și ne­si­gure de a se ridica pe propriile picioare sunt chinui­toa­re și istovitoare. Povara înfrângerilor și umi­lințelor în­de­lun­gate se im­primă adânc în modul de viață a mi­lioane de oameni, care moștenesc și cultivă de la o ge­nerație la alta, com­plexe de inferioritate, de sclavie și spaime co­lective. Unitatea națională și dem­ni­tatea uma­nă nu re­prezintă repere fundamentale pen­tru po­poarele dez­bi­nate. Aces­tea mai lesne acceptă să se vic­ti­mizeze în ge­nunchi, decât să lupte pentru pro­pria li­bertate. Elitele lor se formează extrem de încet și, de re­gulă, servesc stăpânii, nu țara și nea­mul din care se trag. Episoadele de trezire sau de solidaritate na­­țională sunt de scurtă du­rată și nu cuprind în adân­cime mul­țimile adormite și în­doc­trinate de ideologia învrăj­bi­rii între frații de ace­lași sânge.
De un sfert de veac R. Moldova experimentează și vrea să demonstreze lumii întregi cum dintr-o coadă de șopârlă poți face o șopârlă întreagă și încă una vie. Cât costă acest experiment oribil, întrebați-i pe cei peste 4,5 milioane de oameni, de pe ambele maluri ale Nis­­trului, care au acceptat statutul de cobai și s-au îm­bă­tat cu iluzia că dintr-un popor dezmembrat poți face un po­por întreg, unit și solidar. Dincolo de clasa po­litică hrăpăreață, iresponsabilă, fățarnică și perversă de la Chișinău și Tiraspol, în fața ochilor mi s-a pe­rin­dat o lungă epopee a suferințelor umane. Avem sute de mii de moldoveni înstrăinați de baștină, cu destinele mu­ti­late și familiile zdrobite. Mai mult de o jumătate de mi­lion de pensionari sunt lăsați fără bani pentru me­­di­camente și pâine. Zeci de mii de tineri sunt mar­gi­nalizați și expulzați din societatea moldo­ve­neas­că. Co­pile și tinere până la 25 de ani sunt ex­portate pen­tru rețelele de bordeluri din Rusia, Turcia și Europa. Peste o mie de sate au fost prăbușite în uitare și în ruină. Sta­tul confiscat de miliardarii cu pa­tru clase a capturat justiția și a pus-o în slujba nedrep­tății și cri­mi­na­lilor. Trăim într-o societate ner­voa­să, învrăjbită, dis­perată și fără viitor, în care va­lorile morale, creș­tine și ome­­nești, au fost degradate și batjocorite. Viața cetă­țenilor mol­doveni a fost trans­formată într-un coșmar zilnic, fie că la putere se aflau agrosocialiștii, comu­niș­tii sau pseudo­de­mo­crații. E chiar atât de greu să în­țelegem că, acum un sfert de veac, un monstru groaz­­nic de urât și puturos - con­­ceput de Stalin și Hitler încă din august 1939 - a ieșit de sub poala im­perială a Krem­linului și a devorat destinele a milioane de români basarabeni? Ce valori a dat sau a impus statul mol­do­ve­nesc? Ce mo­de­le demne de urmat ne-a oferit clasa politică după De­cla­rația de Indepen­dență din august 1991? Către ce ar trebui să se orienteze tineretul? Și între­bă­rile curg în ace­lași re­gistru, către un răspuns care, deși este la îndemâna oricui, numai unii vor să-l vadă...
Dacă am pune sub lupă, toți cei 25 de ani de "gu­ver­­nare moldovenească", am vedea că un grup re­strâns de mediocrități - șmecheri, mercenari, pseu­do­pa­trioți - au furat bogățiile Moldovei și au adus la sapă de lemn peste patru milioane de oameni. Ur­mă­riți atent ciclurile politice - de la agrarienii nesățioși până la pleava neo­co­munistă - și o să descoperiți că sta­tul moldovenesc a fost construit de vechea și noua no­menclatură - nu pen­tru cetățeni, ci pentru o adu­nătură de lichele, nulități și tâlhari de drumul mare. De la Sangheli la Lucinschi, de la Voronin la Timofti, cam o dată la 8-10 ani, de la un ciclu politic la altul, schim­barea în bine rămâne doar o promisiune elec­torală, goală de orice conținut. În rea­li­tate, se schimbă doar cârdurile de lăcuste care au ruinat R. Moldova și care au transformat milioane de mol­do­veni în refugiați pe toate meridianele globului. Ce fa­cem mai de­par­te? Ne auto­ni­mi­cim sau des­chi­dem ochii și ne sal­văm?
La aceleași între­bări, marii noștri îna­intași - cei din "Sfa­tul Țării" - în­tr-o si­tuație similară, când băș­ti­nașii erau sece­rați de foame și de gloanțele dezer­to­rilor ruși, au dat un răs­puns foarte clar, la 27 martie/9 aprilie 1918: pen­tru a-și salva neamul, mol­dovenii au votat la Chișinău Uni­rea cu Patria Ma­mă - România. Da, ocupanții ne-au în­vrăjbit îm­po­triva părinților și a Țării noas­tre! Da, ei ne-au învățat să disprețuim și să urâm na­țiunea noastră, să n-avem ochi pentru România. Însă, oricât de scâr­navă a fost minciuna, ab­so­lut ni­meni și ni­ciodată nu va schimba ori­gi­nea noas­tră, fiindcă sân­gele apă nu se face și, așa cum a spus marele Emi­nescu, suntem români și punctum!
Ce vă poate spune astăzi un om care a trăit din plin drama înstrăinării moldovenilor și a votat Declarația de Independență? Nu vă mai chinuiți, frații mei, încă 25 de ani, nu ruinați definitiv R. Moldova, nu lăsați clasa po­litică de la Chișinău și Tiraspol să vă sugă ultima pi­cătură de sânge, nu vă mai bateți joc de copii și de ne­poți. Puneți cruce pe această epopee umilitoare a ne­drep­tăților și sărăciei dezonorante! Cei care se simt cu ră­dăcini adânci în acest pământ trebuie să-și asume șansa istorică de a scoate Basarabia din starea de comă și de a-și salva baștina și viitorul, prin voința comună de a ne uni cu națiunea noastră cea româ­neas­că și cu Patria Ma­mă - România. Să facem Reunirea, să ne reîn­toar­cem Acasă, să facem o Românie în­trea­gă, în care să în­căpem cu toții și să trăim ca frații, să ne bucurăm de via­ță și de cea mai frumoasă Țară din Eu­ropa, o Țară mare, de la Chișinău până la Timișoara, de la Soroca până la Oradea, de la Dubăsari până la Bucu­rești. Ui­ta­ți-vă la harta reîntregită a Țării și o să descoperiți o ini­mă mare și puternică - inima a peste 25 de milioane de frați!

Revista NATURA, Chișinău