Sănătate cu alimente: CANDIDOZELE

Gilda Fildan
Multă lume crede că numai femeile sunt afectate de infecțiile cu ciuperci de droj­die (cunoscute mai ales sub denumirea de candidoze) - și, într-adevăr, majoritatea lor au făcut cu­noștință, cel puțin o dată în viață, cu ase­me­nea in­fecții micotice vaginale.

Dar și bărbații pot dez­volta o can­didoză (doar cei circumciși sunt, mai rar, amenin­țați de ea). Un bărbat infectat cu ciuperci de drojdie nu pre­zintă de obicei simptome, însă, de fiecare dată când partenera sa este supusă unui trata­ment și scapă de in­fecție, el i-o transmite din nou. In­fec­țiile fungice se pot trata fără niciun fel de di­ficul­tate. Dacă, totuși, femeia se confruntă cu ele în mod repetat, este necesar să fie consultat și partene­rul ei.
Candidoza e provocată de un grup de ciu­perci si­mi­lare cu drojdiile, numite Candida. În majoritatea ca­zu­rilor, agentul patogen este Candida albicans, deși mai există și altele. În orga­nismul fiecărui om vie­țuieș­te un anumit număr de colonii microscopice de Candida, ceea ce nu înseamnă că ori­cine suferă de can­didoză. Ciu­­percile de drojdie trăiesc pe mucoasa bu­cală, în vagin și în alte locuri ale corpului, unde be­ne­ficiază de mediul umed care le este favorabil. Ele creează pro­bleme abia în momentul când încep să se înmulțească peste măsură. O proliferare exagerată a ciu­­percilor în vagin dă naștere unor simp­tome neplă­cute, cum sunt senza­țiile de mâncărime, de arsură și secrețiile vaginale abundente. Dintre celelalte tipuri de can­didoze, mai des întâlnite sunt cele orale, cuta­nate și pulmonare.
Foarte multe femei au primit, măcar o dată, diag­nosticul de "candidoză vagi­nală". Aceasta se întâmplă deosebit de frecvent, în timpul perioadei de gravidi­tate, cauza cea mai probabilă fiind modificările chimi­ce survenite în mediul vaginal, deoa­rece atunci secre­țiile vaginului conțin mai mult zahăr și astfel le oferă ciupercilor hrana preferată. Din același motiv, candi­dozele apar mai des și la femeile bolnave de diabet.
În zilele noastre, infecțiile micotice sunt mai nu­me­roase, fiindcă nu există nicio îndoială că unele din medicamentele folosite în prezent creează condiții pentru înmulțirea excesivă a ciupercilor de drojdie - în primul rând antibioticele, corticosteroizii și pilula contraceptivă. Și buretele vaginal (un tampon de unică folosință, îmbibat într-un spermicid), diafrag­mele și cremele spermicide pot favoriza creșterea ciu­percilor.
Medicii tratează infecțiile fungice cu antimicotice. Inițial, acestea se eliberau numai pe rețetă, dar astăzi există preparate oferite la vânzare liberă, care se bu­cu­ră și de o publicitate foarte insistentă, cum ar fi Nistatina sau Miconazolul. Dacă în urma adminis­trării lor observați apariția unor simptome neplăcute, ar trebui să cereți sfatul medicului dvs.
Însă problema poate fi abordată și pe altă cale. Iată câteva alimente care vă vor fi de ajutor.

Alimente cu valoare terapeutică împotriva candidozei

*** Iaurtul
Este posibil ca o cană de iaurt cu Lac­tobacillus aci­­dophilus, consumată zilnic, să stopeze efectiv can­di­do­zele recurente (cu condiția să fie un iaurt simplu, fără adaos de zahăr). Cel puțin așa afirmă dr. Eileen Hilton, specialis­tă în epidemiologie și preșe­dintă a "Bio­medical Re­search Alliance of New York".
Un studiu efectuat la Jewish Medical Center din Long Island arată că iaurtul cu culturi vii de Lacto­bacillus acidophi­lus poate contribui în­tr-adevăr la limitarea proliferării ciupercilor de drojdie. Autorii studiului au recomandat unui grup de femei cu candi­doze vaginale frecvente să mănânce câte 230 grame de iaurt în fiecare zi, vreme de șase luni. La înche­ierea experimentului, s-a constatat că numărul in­fecțiilor micotice scăzuse în mod semni­ficativ. Par­ticipantele au fost atât de mulțumite, încât multe din­tre ele au refuzat să renunțe pe viitor la cana lor de iaurt, așa cum le îndemnaseră specialiștii.
Cercetătorii din Long Island presupun că un con­sum de iaurt menține în echilibru flora va­gi­nală, îngreunând ast­fel înmulțirea ciupercilor de drojdie. Dr. Eileen Hilton admite că va fi nevoie de mai multe studii care să confirme rezultatele celui dintâi, însă, până atunci, femeile ar putea încerca să prevină can­dido­zele, mân­când o cană de iaurt pe zi. Aceasta a fost cantitatea testată în studiul amintit.
Iaurtul este o gustare deli­cioasă și, totodată, un substitut sănătos pentru laptele pus în musli, la micul dejun, sau pentru smântâna adăugată la diverse mân­căruri. Dr. Hilton precizează că numai iaurtul cu cul­turi bacteriene vii produce efectele aș­teptate. Pro­du­sele tratate termic nu mai conțin bacterii și, de aceea, nu mai au nicio acțiune antifungică. Prin urmare, atunci când alegeți un iaurt, citiți inscripția de pe am­balaj, pentru a vedea dacă el a fost sau nu supus tratării termice. Și, întrucât procesul de fierbere dis­truge bacteriile benefice din iaurt, el n-ar trebui ames­tecat într-o mâncare fierbinte, decât cu puțin timp îna­inte ca ea să fie servită.

*** Usturoiul
Usturoiul este un binecu­noscut antibiotic natural. În afară de acțiunea sa bacte­ricidă, el poate bloca și în­mulțirea ciupercilor, motiv pentru care este uneori în­trebuințat în tratamentul can­didozelor vaginale și orale. Recomandarea uzuală este să se consume de două-trei ori pe zi până la doisprezece căței cruzi, tăiați mărunt și amestecați în mâncare. Trebuie să-ți placă gustul usturoiului, pentru a suporta o asemenea tera­pie, însă ea merită încercată, fiindcă usturoiul dă o lovitură mortală ciupercilor. Ceapa are un efect ase­mănător, dar ceva mai slab.
Usturoiul conține zeci de compuși chimici cu ac­țiune puternică (dovedită științific) în infecțiile mico­ti­ce. Dintre ei, putem enumera alicina, aliina, ajoena și diadil disulfidul (DADS). În cadrul unui experi­ment de laborator desfășurat la Loma Linda Uni­versity din California, unor animale bolnave de can­didoză li s-a administrat fie o soluție salină ca place­bo, fie o soluție cu extract de usturoi, obținut prin fermentare (și probabil că doza era mult mai mică decât doisprezece căței). Două zile mai târziu, anima­lele din grupul care primise placebo erau în continua­re infectate. În schimb, cele tratate cu usturoi erau complet sănătoase.
Usturoi proaspăt se găsește tot anul. Îl puteți între­buința și ca suc, iar cu cățeii tăiați mărunt sau zdrobiți și transformați în mujdei vă puteți condimenta rețetele preferate, de la salate și supe, la feluri principale sau garnituri. Dacă doriți să-l fierbeți în mâncare, trebuie mai întâi să desfaceți 2-3 căței din căpățână. Îi veți curăța mai ușor dacă îi presați mai întâi cu lama lată a unui cuțit mare de bucătărie. Apoi, puteți să-i tăiați, mai mare sau mai mărunt, ori să-i zdrobiți. În cazul când rețeta vă indică să puneți cățeii întregi, nu tre­buie decât să-i scoateți din că­pățână, să-i cu­rățați și să-i adău­gați la celelalte ingrediente.

** Nucile de Brazilia
Nucile braziliene, unele din cele mai căutate soiuri de nuci tropicale, sunt semințele unui arbore care a rezistat încercărilor de a-l cultiva în livezi. El conti­nuă să crească sălbatic în bazinul Amazonului, având o înălțime de 40-50 de metri și o durată de viață impre­sio­­nantă, de 500 până la 700 de ani. Nu­cile de Bra­zilia reprezintă o sursă excelentă de sele­niu. Ele con­țin, de asemenea, vitamina E (tocoferoli și to­co­trienoli), ca și cantități mai mici de vitamina A (beta-caroten) și vi­ta­mina C (acid ascorbic). Ac­ționând împreună, acești nutrienți întăresc sis­te­mul imunitar. Dr. Stephen Levine, care a suferit el însuși de o candi­doză, a luat 400 micrograme de seleniu pe zi, doză ce corespunde cu cinci sau șase nuci de Brazilia. Ele pot fi mâncate ca atare sau preparate sub forma unui piure cremos. Dacă veți observa une­le simptome de intole­ranță, cum ar fi o senza­ție de greață sau dificultăți de respirație, în­seamnă că nucile de Brazilia nu au ce căuta în me­niul dvs.

** Iarba-grasă
Vitaminele A (și precursorul ei, beta-carotenul), C și E constituie o armă imbatabilă atunci când este nevoie să fie stimulat sistemul imunitar. Planta erba­cee numită iarbă-grasă le conține pe toate. Ea poate fi întâlnită pretutindeni, crește spontan prin curți și gră­dini, la margini de drum și în umbra zidurilor. Se adu­ce rar în supermarketuri, dar se găsește uneori prin piețe. Deocamdată, există numai studii preliminare, însă rezultatele obținute până acum indică faptul că asimilarea din alimentație a combinației de vitamine amintite mai sus poate preveni candidozele. Cerce­tă­torii de la Albert Einstein College of Medicine din New York au descoperit la pacientele cu candida mai pu­țin beta-caroten în celulele vaginului, comparativ cu femeile sănătoase. Specialiștii au concluzionat că un nivel mai ridicat al beta-carotenului asigură o rezis­­tență sporită împotriva ciupercii.
Dacă sistemul dvs. imunitar luptă din greu împo­tri­va unei infecții cu ciuperci de drojdie, ar trebui nea­pă­rat să-l ajutați. Iarba-grasă este sursa optimă din care vă puteți aproviziona cu vitaminele necesare. Frun­zele tinere se pot pune în salate și ciorbe sau se pot fierbe (cel mai bine în aburi) ca spanacul. În Dobrogea, gospodinele le între­buințează ca um­plutură pentru plăcinte, alături de ștevie și de urzică.

* Oțetul de mere

În cartea lor, "Prescriptions for Nutritional Hea­ling" ("Rețete pentru vindecarea prin alimentație"), dr. James F. Balch Jr. și Phyllis A. Balch îndeamnă pacientele cu candidoză vaginală să pună în apa de baie 3 căni de oțet de mere și să se îmbăieze în ea timp de 20 de minute, având grijă ca apa să poată pă­trunde în vagin. Ei adaugă că oțetul de mere este de preferat diverselor preparate pentru spălături vagi­nale, oferite în comerț. Sigur, s-ar putea obiecta logic că, fiind un produs al ciupercilor de drojdie, oțetul n-ar avea de ce să devină o amenințare serioasă pentru Candida. Totuși, Jeanne Rose, o apreciată fitotera­peută califor­nia­nă, au­toa­rea lucrării "Herbs and Aromatherapy for the Re­pro­ductive System" ("Plan­te și aromaterapie pentru apa­ratul genital"), este de altă părere. Ea spu­ne că spălăturile vagi­nale cu oțet restabilesc aci­ditatea normală a mu­coasei vaginale, și de aceea sunt de mare folos la candidoze.

* Merișorul
Potrivit terapeuților Joseph Pizzorno, de la Bastyr University din Seattle, și Mi­chael T. Murray, coautor al cărții "Textbook of Natu­ral Medicine" ("Com­pendiu de medicină na­turală"), arbutina con­ținută în boabele de merișor (ca și în stru­gurii-ursu­lui și în afi­ne) poate ajuta la tra­tarea candi­do­zelor. Dacă vă place sucul ori sosul de me­rișor și vreți să le cum­părați din comerț, ar fi bine să căutați produse simple, neîndul­cite.

Supă cu efect antimicotic
Dacă aveți probleme cu recidivele frecvente ale unei candidoze și nu vă împăcați cu usturoiul sau cea­pa în stare crudă, vă recomandăm această supă gus­toasă.
Ingrediente pentru 4 porții: 4 căni de apă, 2 cepe tăiate mărunt, 4 căței de usturoi tăiați mărunt, salvie, cimbru, cuișoare măcinate, sare, piper negru măci­nat, iaurt cu Lactobacillus acidophilus.
Puneți apa, usturoiul și ceapa într-o oală de mări­me potrivită și dați-le într-un clocot. Apoi acoperiți vasul și lăsați totul să fiarbă la foc mic, cinci minute, sau până când legumele s-au înmuiat suficient. Ase­zo­nați supa cu salvie, cimbru, cuișoare, sare și piper, însă fără a exagera cu condimentele. Serviți-o cu o lingură de iaurt.

Alimente de consumat cu prudență
Zahărul le priește ciupercilor de drojdie, așa încât, în cazul când suferiți de o candidoză cronică, ar fi indicat să reduceți consumul de zahăr, carbohidrați rafinați și alcool. Diabeticii cu candidoză cronică tre­buie să-și supravegheze cu maximă atenție glicemia.
Dacă apelați la iaurt pentru combaterea infecțiilor repetate cu ciuperci de drojdie, n-ar trebui să alegeți un produs care să conțină zahăr, ci unul neîndulcit și fără adaosuri. Dr. Betsy Foxman de la School of Public Health din cadrul Universității din Michigan a descoperit, cu prilejul unui studiu pe care îl inițiase, că pacientele cu candidoză vaginală, care mâncaseră iaurturi îndulcite cu culturi de Lactobacillus acido­philus prezentau, în mod surprinzător, un risc mai mare de recidivă. Explicația cercetătoarei este urmă­toarea: zahărul prezent în iaurtul îndulcit hrănește ciu­percile de drojdie, pe care ai dori de fapt să le eli­mini, iar ele devin mai puternice și câștigă teren, bi­ruind bacteriile benefice Lactobacillus acidophilus.

Din cămara cu ierburi de leac
Luați în considerare posibilitatea ca, odată cu medi­ca­mentul antifungic prescris de medicul dvs., să luați în completare și echinacea. În experimentele făcute pe animale, s-a constatat că tratamentul cu echinacea pro­teja șoarecii împotriva infecției cu Can­dida albicans. Echinacea sti­mulează fagocitoza, adică procesul de distrugere a ciupercilor micro­sco­pi­ce de către globulele albe ale sângelui.
Într-un studiu efectuat în Germania, par­tici­pantele - paciente cu candidoze vaginale recu­rente - au fost tra­tate fie cu un antimicotic clasic, fie cu o combinație de antimicotic și extract de echinacea. Dintre femeile din primul grup, 60% au suferit o recidivă. Însă dintre cele cărora, pe lângă medica­ment, li se administrase și ex­tractul de echi­nacea, numai 10% au avut o revenire a in­fecției. Iată un motiv întemeiat pentru a vă acorda o șansă cu echi­nacea.