Patriarhul Kiril se afla în Cuba, într-o vizită oficială, iar Papa Francisc a făcut o escală în drumul său spre Mexic. Presa s-a inflamat şi a susţinut sus şi tare că e o vizită istorică, în măsură să schimbe relaţiile ortodoxiei cu biserica catolică. Dar, dacă stăm strâmb şi judecăm drept, e greu să credem că după ridicarea anatemelor date la Marea Schismă, ridicare realizată de Papa Paul al VI-lea şi Patriarhul Athenagora al Constantinopolului, încă din secolul trecut, mai pot fi făcute gesturi "istorice" între cele două biserici. Mai mult decât atât, între cele două confesiuni se poartă un dialog teologic şi au loc întâlniri la nivel înalt, şi asta, tot din secolul XX. E adevărat însă că, până acum, niciun Patriarh al Moscovei nu s-a întâlnit cu vreun Papă, dar din alte motive.
Când, pe vremea Papei Ioan Paul al II-lea, Vaticanul a propus o vizită în Rusia anilor '90, Moscova, şi mai ales credincioşii ruşi, s-au opus vehement. Vedeau în ea un mijloc de prozelitism catolic. Aşa că acum a fost nevoie ca Patriarhul Kiril, care s-a mai întâlnit cu papi, de-a lungul timpului, pe când era doar mitropolit, să-şi inventeze o vizită în Cuba, ca să se poată intersecta cu Papa Francisc, în drumul acestuia spre Mexic. Câţi ortodocşi credeţi că sunt pe această insulă, ruşi mai ales, ca să justifice o deplasare peste ocean a patriarhului celei mai numeroase ţări ortodoxe din lume?
Dar de ce credeţi că s-au zorit atât Patriarhul Kiril şi Papa Francisc? Ce urmăreau de fapt? Dincolo de declaraţiile oficiale, în care cele două biserici s-au arătat preocupate de soarta creştinilor din Orientul Mijlociu, omorâţi pentru credinţa lor, şi de secularizarea societăţii europene, nu cred că e nepotrivit să ne imaginăm şi o agendă neoficială. Papa Francisc a fost tot timpul foarte deschis faţă de bisericile ortodoxe, iar Patriarhia Rusiei, care a generat în câteva rânduri dificultăţi în cadrul comisiilor mixte de dialog teologic, ar putea fi un pion-cheie în deblocarea lor. În plus, Rusia este ţara cu cei mai mulţi credincioşi ortodocşi, iar Patriarhia Moscovei are ambiţia de a surclasa Patriarhia Constantinopolului, prima în rang între patriarhiile ortodoxe, conform canoanelor. Aşa că Patriarhul Kiril face acum o mutare prin care să demonstreze că Moscova e capabilă să fie în prima linie a relaţiilor ecumenice cu biserica catolică, dar că le va purta în stil propriu, adică, nu e interesată de disputele teologice, pe care nu le consideră rezolvabile, dar marşează la ideea unui ecumenism practic. Decât să discutăm, hai mai bine să facem ceva împreună!
Iar dacă acel "ceva" îl scoate şi pe neîncoronatul ţar Vladimir din izolarea internaţională la care l-a condamnat conflictul din Ucraina, cu atât mai bine pentru noi şi pentru bieţii sirieni, căzuţi undeva la mijloc, în tranşeele geostrategiei moderne.