Vreme de 15 ani, specialiştii Uniunii Europene au încercat să înţeleagă care sunt năravurile care ameninţă în cea mai mare măsură sănătatea şi fericirea locuitorilor bătrânului continent. În acest scop, o armată de medici au monitorizat, în acest interval de timp, nu mai puţin de trei sute de mii de europeni de toate vârstele. Rezultatul? Sedentarismul este cea mai periculoasă boală a momentului, mult mai gravă decât epidemia de obezitate, care face şi ea ravagii, în ultimele decenii. O persoană suplă, dar sedentară, are mult mai mari şanse să facă diabet, să sufere de probleme de fertilitate sau să aibă un infarct, decât una obeză, dar vioaie. Grăsuţii sau grăsuţele care merg în pas alert, măcar 20 de minute în fiecare zi, sunt mai puţin expuşi la moarte prematură, au un echilibru emoţional mai bun şi sunt mai fericiţi decât persoanele cu greutate de fotomodel, dar care stau la televizor ori la calculator sau fac treburi mărunte prin gospodărie.
Câini, în loc de antidepresive
În America, ţară în care depresia şi anxietatea infantilă fac ravagii în ultimele decenii, medicii au vrut să vadă care este efectul căţeilor asupra psihicului copiilor şi adolescenţilor. Băieţi şi fetiţe, cu vârste între 5 şi 12 ani, care au un câine sau au posibilitatea de a petrece zilnic timp cu un asemenea patruped, au fost monitorizaţi vreme de mai bine de un an.
Psihologii au observat că prietenii lătrători au efecte terapeutice asupra psihicului celor mici mai puternice decât neurolepticele de sinteză. Copiii deţinători de căţei au o rată a tulburărilor emoţionale date de stres de doar 12%, faţă de 21%, cât este la copiii care nu au un asemenea prieten. Apoi, copiii care au grijă de propriii căţei au o rată a dependenţei de Internet sau de jocurile electronice la jumătate faţă de cei care stau singuri în casă, cu orele. În adolescenţă şi la vârsta adultă, cei care au avut în grijă un câine sunt mai responsabili, mai echilibraţi în relaţii şi mai toleranţi. Totuşi, nu este suficient să luaţi un câine copilului dvs., mai trebuie să-l îndrumaţi şi să-şi asume îngrijirea lui, să respecte libertatea şi nevoile prietenului necuvântător.
Dieta fără gluten - o dezamăgire
În ultimii cinci ani, în America, dieta fără gluten (o proteină din cereale) a devenit un fel panaceu util pentru detoxifiere, pentru menţinerea siluetei şi prevenirea tuturor bolilor. Milioane de oameni au renunţat complet la "proteina cea rea", prezentă în pâine, cereale integrale, paste făinoase, fulgi de cereale etc. Staruri americane, cum ar fi Gwyneth Paltrow sau Jenny McCarthy, au adoptat această dietă, despre care s-au scris cărţi şi s-au făcut documentare care ar putea convinge şi un dependent de pâine să treacă pe dieta cu cartofi fierţi, quinoa şi orez. Necredincioşi, mai mulţi specialişti în nutriţie, s-au pus pe treabă şi au verificat pe mii de pacienţi care este efectul consumului, respectiv al renunţării la gluten. Rezultatul a fost dezamăgitor pentru fanii, mai mult sau mai puţin celebri, ai acestei diete. Cu excepţia celor cu intoleranţă la gluten (numită şi boală celiacă), care alcătuiesc sub 1% din populaţie, renunţarea la această proteină nu are niciun efect benefic, ba din contra. Glutenul pare să ajute la tratarea anemiei, la creşterea forţei musculare, la îmbunătăţirea unor funcţii neurologice, fiind o proteină mult mai sănătoasă decât cele din carne, de exemplu. Totuşi, dieta fără gluten a dat în multe cazuri rezultate, dar aceasta pentru că - de frica proteinei incriminate - adepţii au renunţat la pâinea albă, la prăjituri, la carnea procesată, la pastele din făină albă ori pizza. Totuşi, glutenul este bun şi toată lumea are motive de bucurie! Cu o excepţie: industria alimentară de produse fără gluten, care ajunsese la vânzări de... 24 miliarde de dolari pe an doar în Statele Unite, datorită acestei cure.