O dinastie de mari artişti: SORIN si ANA RUXANDRA ILFOVEANU

- Două splendide expoziţii în Bucureşti -

Pregătiţi-vă de aterizare în Paradisul fas­tuos şi straniu al picturii! În luna octom­brie şi o bună parte din luna noiembrie, stimaţi cititori, porţile lui vă sunt deschise. Şi asta se întâmplă prin harul şi osârdia a doi maeştri ai picturii româneşti con­tem­porane, Sorin şi Ana Ruxandra Ilfoveanu. Deşi soţ şi soţie, sunt două per­so­nalităţi complet distinc­te în arta românească. Două personalităţi puter­nice, de marcă, ale pic­tu­rii româneşti contem­po­ra­ne, şi care au dobândit şi recu­noaştere, şi vizi­bi­litate internaţională. A­cum, la Galeria AnnArt, pe strada Paris, nu de­par­te de Piaţa Victoriei din Bucureşti, Sorin Ilfo­vea­nu ne ademe­neşte spre frumuseţea esenţelor. Iar la Galeria Senso, Ana Ruxandra Ilfoveanu oferă un recital de magie în culori. Şi cred că dacă s-ar putea trage un arc peste Bucureşti, între cele două galerii, atunci un curcubeu de frumuseţe şi strălucire s-ar aş­terne, zile­le acestea, peste oraş. Aşa că vă invit să vizi­tăm îm­preună cele două galerii şi să asistăm la acest dublu concert al unei dinastii de mari artişti.

Galeria AnnArt
Recital de culori şi mistere: Sorin Ilfoveanu

"Arta se dezvăluie în tăcere, fără explicaţii, în mare parte prin simboluri, un cod de sim­boluri. Artei îi place să se ascundă."
Cuvintele lui Sorin Ilfoveanu, scrise pe pereţii Galeriei AnnArt, mă pun pe gânduri. Căci sunt ale unui artist dăruit total artei. Unul dintre cei mai im­portanţi pictori români contemporani, cu o reputată activitate de profesor şi rector al Universităţii Naţio­nale de Arte din Bucureşti. Galonat cu multe premii româneşti şi internaţionale şi format la şcoala maes­trului Corneliu Baba, desenul şi pictura lui Sorin Ilfo­veanu s-au impus prin marca lor personală şi subtilă. Cu expoziţiile sale, Ilfoveanu a colindat prin mai toate centrele culturale de elită ale lumii. Cum este, de pildă, Bienala de la Veneţia, un fel de Cannes al artelor plastice, şi unde Sorin Ilfoveanu a repre­zen­tat România. Iar lucrările pictoru­lui sunt astăzi în expoziţii, muzee şi colecţii private importante din lume, de la Paris la Tokyo, de la Bucureşti la Oslo şi Perugia.
Pe urmele artei lui Sorin Ilfovea­nu, am ajuns acum pe strada Paris, la numărul 39, într-unul dintre cele mai frumoase cartiere ale Capitalei: o vilă cochetă ca o lacrimă de frumuseţe a anilor interbelici. La parterul ei este una dintre porţile de intrare în lumea mirifică a picturii. Aici, Galeria AnnArt găzduieşte expozi­ţia lui Sorin Ilfo­vea­nu, pe care artistul şi-a numit-o Levant după Levant. Un nume cu parfum de mit şi nos­tal­gie: 33 de lucrări mari pe pânză, realizate recent, în 2014 şi 2015. Este a treia expoziţie personală a pictorului, de când prestigioasa ga­lerie îl reprezintă.Iar Levant după Levant ne dezvăluie în aceste zile un maestru la 70 de ani, dezlănţuit şi cu o poftă deosebită a invenţiilor rafinate şi a cu­lorii. În imagini care au devenit brandul său, vezi personaje însingurate, cu figuri ascetice, alungite. Personaje care se intersectează, uneori neliniştitor, alteori cu bonomie, cu tot soiul de alte făpturi, reale ori mitologice. Ce surprinde la această nouă serie de tablouri este un Sorin Ilfoveanu care a explodat în culori. Ocru, violet, roşu, lăsate să strălucească ge­neros, toate îi pun şi mai bine în valoare farmecul metafizic şi insinuant al tablourilor.
Sorin Ilfoveanu este un artist al studiului intens şi al lecturilor în singurătate. Universul său, în care rezistă ca un demiurg sfios şi retras din lume, sunt atelierele sale de la Bucureşti şi de la Rădeşti. (Ră­deşti, în Argeş, este pentru artist cel mai frumos loc de pe Pământ. Şi unde "păsările cântă mai frumos ca nicăieri în lume", după cum spune cu drag.) Aco­lo şi în singurătatea suverană de la Bucureşti, din atelierul său din Pangrati, şi-a gândit şi pictat Sorin Ilfoveanu şi magistrala sa expoziţie de acum. Una pentru care s-a inspirat şi din vechile fresce şi minia­turi. Căci, aşa cum spune el, "am încercat sa păstrez legătura cu un limbaj tradiţional al imaginii, ce vine din frescă - icoană bizantină, miniatură, din arta arhaică din jurul Mediteranei, pe care l-am modelat stilului meu. Tradiţia, ca întoarcere la originile pe care să construieşti ceva nou; do­zaj discret al vechilor semni­ficaţii, care să ducă la semnifi­caţii noi. Odată intrată în stilul tău, o idee devine personală. Di­feritele fragmente dintr-o minia­tură devin fluidul care circulă în desenul tău. Eliberându-l de li­mitările timpului şi spaţiului, de­vine prezent."
Tocmai de aici vine şi far­mecul acestei picturi pline de personalitate. Un cuceritor ames­tec de trecut şi de prezent, topite într-un semn nou, delicat şi in­tens. Corola de minuni a lumii. Fe­licitări, maestre Ilfoveanu!


Galeria Senso
Lumea magică a Anei Ruxandra Ilfoveanu

"Desenez şi pictez între real şi ireal. De­se­nez o lume de portrete ireale, în expresie ireală. Îmi place să cred că au existat cândva - atunci când lucrurile păreau mai simple. Încerc să fac o istorie a specta­cu­lo­sului, fiindcă lumea a fost şi este un spectacol pentru mine. Un spectacol pe care-l descopăr me­reu, plină de uimire". Această măr­turisire a Ru­xandrei Ilfoveanu ar putea sta foar­te bine deasupra oricărei porţi de intrare în expo­zi­ţiile sale. Ca un avertisment delicat. Căci pictura Ruxandrei Ilfo­veanu este o fantă spre visare şi fru­mos. Arta ei te prinde şi te duce, cu anume forţă misterioasă, spre un Paradis viu şi sedu­cător. Un Paradis în culori fastuoase, populat de personaje cu gesturi stranii.
La toate acestea mă gân­deam pe când mă plim­bam fer­mecat, de la un tablou la altul, în expoziţia de pictură deschisă de curând de artistă, la galeria Senso, în plin centrul Capitalei, pe bulevardul Unirii, la nu­mărul 15. O expoziţie dintr-un an dens şi fast pentru Ruxandra Ilfoveanu. Căci este cea de a treia expoziţie a ei, din 2015. Trei expoziţii, trei succese. Cum, de pildă, a fost şi cea de desene din iunie, de la Râm­nicu Vâlcea, în care artista s-a lăsat inspirată în desenele sale de muzica lui Bach. Recitalul de acum al Ruxandrei Ilfo­vea­nu de la Galeria Senso confir­mă, încă o dată, că de ani buni, ea s-a instalat în elita picturii româneşti, chiar dacă nu este la fel de galonată ca soţul ei, So­rin Ilfoveanu.Este un loc pe care pictoriţa şi l-a cucerit rapid şi oarecum târziu. Căci maturitatea ei artistică s-a produs cu adevărat abia la 40 de ani, prin 1995, atunci când s-a mai putut elibera de grija creşterii celor doi băieţi, Nicu şi Adrian, care erau "deja mă­rişori" - cum îmi spune cu tandreţe. De altfel, nu peste mult timp, sculptorul Adrian Ilfoveanu şi artistul foto-vi­deo Nicu Ilfoveanu s-au im­pus şi ei în arta românească şi internaţională, încheind astfel un patrulater şi o dinastie stră­lucită de artişti vizuali ro­mâni. Cât despre mama lor, Ana Ruxandra Ilfoveanu, al cărei nou succes îl con­semnăm acum, ea a fost prezentă, în timp, în ex­poziţii de prestigiu în ţară şi în străinătate, din Fran­ţa şi Germania până în Olanda şi Norvegia. Iar lu­cră­rile ei se află în colecţii naţionale şi in­ternaţionale, din Statele Unite, Italia, O­lan­da, Norvegia, Franţa sau Germania.
Privesc vrăjit picturile uriaşe ale Ru­xandrei Ilfoveanu, de la Galeria Senso. Per­sonaje magnetice te acaparează cu ochii lor măriţi şi hipnotici şi cu posturile lor bogate, pictate asemeni tablourilor votive din bisericile noastre. Aşa cum este Sărbătoarea Fecioarei din Ceres, pe care Ruxandra Ilfoveanu o pictează şi re­pic­tează cu obstinaţie, din 2002, atunci când a văzut la Barcelona ceremonia cu fan­toşe uriaşe şi specta­cu­loase a acestei Fecioare tu­telare a oraşului. Plasat în centrul galeriei, tabloul cel mare al Sărbătorii Fe­cioa­rei din Ceres este piesa de rezistenţă a expoziţiei. A­tra­ge toate privirile şi miş­carea celorlalte personaje din alte tablouri. Dintre care, unele par coborâte din­tr-o Judecată de Apoi. Altele, direct dintr-un vers. Şitoate întregesc acest car­naval fascinant de imagini.
În galerie, la data vizitei mele, se afla şi doamna Ruxandra Ilfoveanu. O în­treb cum reuşeşte să închi­puie atâtea minuni. Îmi răs­punde, de parcă ar vrea să întărească crezul soţului ei, Sorin Ilfoveanu, că arta are un soi de sfială. Că pictura se face în tăcere şi în singurătate. În izolarea curată şi fecundă a atelie­rului. Şi a lecturilor esenţiale. Departe de lumea dezlănţuită şi impură.
Astfel, însigurată şi mândră, dar întâi de toate hărăzită, Ana Ruxandra Ilfoveanu a putut să pună pe pânză canavaua ei de magie, cu care ne încântă zilele acestea la galeria Senso. Şi pe care, stimaţi iubitori de frumos, nu trebuie să o rataţi. Căci vă va lumina sufletul.