O dinastie de mari artiști: SORIN si ANA RUXANDRA ILFOVEANU

Valentin Iacob
- Două splendide expoziții în București -

Pregătiți-vă de aterizare în Paradisul fas­tuos și straniu al picturii! În luna octom­brie și o bună parte din luna noiembrie, stimați cititori, porțile lui vă sunt deschise. Și asta se întâmplă prin harul și osârdia a doi maeștri ai picturii românești con­tem­porane, Sorin și Ana Ruxandra Ilfoveanu. Deși soț și soție, sunt două per­so­nalități complet distinc­te în arta românească. Două personalități puter­nice, de marcă, ale pic­tu­rii românești contem­po­ra­ne, și care au dobândit și recu­noaștere, și vizi­bi­litate internațională. A­cum, la Galeria AnnArt, pe strada Paris, nu de­par­te de Piața Victoriei din București, Sorin Ilfo­vea­nu ne ademe­nește spre frumusețea esențelor. Iar la Galeria Senso, Ana Ruxandra Ilfoveanu oferă un recital de magie în culori. Și cred că dacă s-ar putea trage un arc peste București, între cele două galerii, atunci un curcubeu de frumusețe și strălucire s-ar aș­terne, zile­le acestea, peste oraș. Așa că vă invit să vizi­tăm îm­preună cele două galerii și să asistăm la acest dublu concert al unei dinastii de mari artiști.

Galeria AnnArt
Recital de culori și mistere: Sorin Ilfoveanu


"Arta se dezvăluie în tăcere, fără explicații, în mare parte prin simboluri, un cod de sim­boluri. Artei îi place să se ascundă."
Cuvintele lui Sorin Ilfoveanu, scrise pe pereții Galeriei AnnArt, mă pun pe gânduri. Căci sunt ale unui artist dăruit total artei. Unul dintre cei mai im­portanți pictori români contemporani, cu o reputată activitate de profesor și rector al Universității Națio­nale de Arte din București. Galonat cu multe premii românești și internaționale și format la școala maes­trului Corneliu Baba, desenul și pictura lui Sorin Ilfo­veanu s-au impus prin marca lor personală și subtilă. Cu expozițiile sale, Ilfoveanu a colindat prin mai toate centrele culturale de elită ale lumii. Cum este, de pildă, Bienala de la Veneția, un fel de Cannes al artelor plastice, și unde Sorin Ilfoveanu a repre­zen­tat România. Iar lucrările pictoru­lui sunt astăzi în expoziții, muzee și colecții private importante din lume, de la Paris la Tokyo, de la București la Oslo și Perugia.
Pe urmele artei lui Sorin Ilfovea­nu, am ajuns acum pe strada Paris, la numărul 39, într-unul dintre cele mai frumoase cartiere ale Capitalei: o vilă cochetă ca o lacrimă de frumusețe a anilor interbelici. La parterul ei este una dintre porțile de intrare în lumea mirifică a picturii. Aici, Galeria AnnArt găzduiește expozi­ția lui Sorin Ilfo­vea­nu, pe care artistul și-a numit-o Levant după Levant. Un nume cu parfum de mit și nos­tal­gie: 33 de lucrări mari pe pânză, realizate recent, în 2014 și 2015. Este a treia expoziție personală a pictorului, de când prestigioasa ga­lerie îl reprezintă. Iar Levant după Levant ne dezvăluie în aceste zile un maestru la 70 de ani, dezlănțuit și cu o poftă deosebită a invențiilor rafinate și a cu­lorii. În imagini care au devenit brandul său, vezi personaje însingurate, cu figuri ascetice, alungite. Personaje care se intersectează, uneori neliniștitor, alteori cu bonomie, cu tot soiul de alte făpturi, reale ori mitologice. Ce surprinde la această nouă serie de tablouri este un Sorin Ilfoveanu care a explodat în culori. Ocru, violet, roșu, lăsate să strălucească ge­neros, toate îi pun și mai bine în valoare farmecul metafizic și insinuant al tablourilor.
Sorin Ilfoveanu este un artist al studiului intens și al lecturilor în singurătate. Universul său, în care rezistă ca un demiurg sfios și retras din lume, sunt atelierele sale de la București și de la Rădești. (Ră­dești, în Argeș, este pentru artist cel mai frumos loc de pe Pământ. Și unde "păsările cântă mai frumos ca nicăieri în lume", după cum spune cu drag.) Aco­lo și în singurătatea suverană de la București, din atelierul său din Pangrati, și-a gândit și pictat Sorin Ilfoveanu și magistrala sa expoziție de acum. Una pentru care s-a inspirat și din vechile fresce și minia­turi. Căci, așa cum spune el, "am încercat sa păstrez legătura cu un limbaj tradițional al imaginii, ce vine din frescă - icoană bizantină, miniatură, din arta arhaică din jurul Mediteranei, pe care l-am modelat stilului meu. Tradiția, ca întoarcere la originile pe care să construiești ceva nou; do­zaj discret al vechilor semni­ficații, care să ducă la semnifi­cații noi. Odată intrată în stilul tău, o idee devine personală. Di­feritele fragmente dintr-o minia­tură devin fluidul care circulă în desenul tău. Eliberându-l de li­mitările timpului și spațiului, de­vine prezent."
Tocmai de aici vine și far­mecul acestei picturi pline de personalitate. Un cuceritor ames­tec de trecut și de prezent, topite într-un semn nou, delicat și in­tens. Corola de minuni a lumii. Fe­licitări, maestre Ilfoveanu!


Galeria Senso
Lumea magică a Anei Ruxandra Ilfoveanu


"Desenez și pictez între real și ireal. De­se­nez o lume de portrete ireale, în expresie ireală. Îmi place să cred că au existat cândva - atunci când lucrurile păreau mai simple. Încerc să fac o istorie a specta­cu­lo­sului, fiindcă lumea a fost și este un spectacol pentru mine. Un spectacol pe care-l descopăr me­reu, plină de uimire". Această măr­turisire a Ru­xandrei Ilfoveanu ar putea sta foar­te bine deasupra oricărei porți de intrare în expo­zi­țiile sale. Ca un avertisment delicat. Căci pictura Ruxandrei Ilfo­veanu este o fantă spre visare și fru­mos. Arta ei te prinde și te duce, cu anume forță misterioasă, spre un Paradis viu și sedu­cător. Un Paradis în culori fastuoase, populat de personaje cu gesturi stranii.
La toate acestea mă gân­deam pe când mă plim­bam fer­mecat, de la un tablou la altul, în expoziția de pictură deschisă de curând de artistă, la galeria Senso, în plin centrul Capitalei, pe bulevardul Unirii, la nu­mărul 15. O expoziție dintr-un an dens și fast pentru Ruxandra Ilfoveanu. Căci este cea de a treia expoziție a ei, din 2015. Trei expoziții, trei succese. Cum, de pildă, a fost și cea de desene din iunie, de la Râm­nicu Vâlcea, în care artista s-a lăsat inspirată în desenele sale de muzica lui Bach. Recitalul de acum al Ruxandrei Ilfo­vea­nu de la Galeria Senso confir­mă, încă o dată, că de ani buni, ea s-a instalat în elita picturii românești, chiar dacă nu este la fel de galonată ca soțul ei, So­rin Ilfoveanu. Este un loc pe care pictorița și l-a cucerit rapid și oarecum târziu. Căci maturitatea ei artistică s-a produs cu adevărat abia la 40 de ani, prin 1995, atunci când s-a mai putut elibera de grija creșterii celor doi băieți, Nicu și Adrian, care erau "deja mă­rișori" - cum îmi spune cu tandrețe. De altfel, nu peste mult timp, sculptorul Adrian Ilfoveanu și artistul foto-vi­deo Nicu Ilfoveanu s-au im­pus și ei în arta românească și internațională, încheind astfel un patrulater și o dinastie stră­lucită de artiști vizuali ro­mâni. Cât despre mama lor, Ana Ruxandra Ilfoveanu, al cărei nou succes îl con­semnăm acum, ea a fost prezentă, în timp, în ex­poziții de prestigiu în țară și în străinătate, din Fran­ța și Germania până în Olanda și Norvegia. Iar lu­cră­rile ei se află în colecții naționale și in­ternaționale, din Statele Unite, Italia, O­lan­da, Norvegia, Franța sau Germania.
Privesc vrăjit picturile uriașe ale Ru­xandrei Ilfoveanu, de la Galeria Senso. Per­sonaje magnetice te acaparează cu ochii lor măriți și hipnotici și cu posturile lor bogate, pictate asemeni tablourilor votive din bisericile noastre. Așa cum este Sărbătoarea Fecioarei din Ceres, pe care Ruxandra Ilfoveanu o pictează și re­pic­tează cu obstinație, din 2002, atunci când a văzut la Barcelona ceremonia cu fan­toșe uriașe și specta­cu­loase a acestei Fecioare tu­telare a orașului. Plasat în centrul galeriei, tabloul cel mare al Sărbătorii Fe­cioa­rei din Ceres este piesa de rezistență a expoziției. A­tra­ge toate privirile și miș­carea celorlalte personaje din alte tablouri. Dintre care, unele par coborâte din­tr-o Judecată de Apoi. Altele, direct dintr-un vers. Și toate întregesc acest car­naval fascinant de imagini.
În galerie, la data vizitei mele, se afla și doamna Ruxandra Ilfoveanu. O în­treb cum reușește să închi­puie atâtea minuni. Îmi răs­punde, de parcă ar vrea să întărească crezul soțului ei, Sorin Ilfoveanu, că arta are un soi de sfială. Că pictura se face în tăcere și în singurătate. În izolarea curată și fecundă a atelie­rului. Și a lecturilor esențiale. Departe de lumea dezlănțuită și impură.
Astfel, însigurată și mândră, dar întâi de toate hărăzită, Ana Ruxandra Ilfoveanu a putut să pună pe pânză canavaua ei de magie, cu care ne încântă zilele acestea la galeria Senso. Și pe care, stimați iubitori de frumos, nu trebuie să o ratați. Căci vă va lumina sufletul.