După scrutinul care a impus Syriza la putere şi după referendumul prin care guvernanţii au cerut poporului să decidă în privinţa acceptării sau nu a condiţiilor impuse de troica UE - Banca Mondială - Fondul Monetar Internaţional pentru acordarea de noi împrumuturi, grecii sunt chemaţi la urne pentru a treia oară în 10 luni! Au fost 10 luni de promisiuni deşarte şi de apariţii bombastice, la televizor şi la negocierile cu creditorii, ale cuplului Alexis Tsipras - Ianis Varoufakis. Cei doi au jucat tare, vocal, cartea populismului, s-au folosit de toate tertipurile posibile pentru a fragiliza poziţia celor care urmau să le dea bani, pentru ca, în final, să sfârşească, ambii, prin depunerea demisiilor, în condiţiile în care creditorii nu s-au lăsat câtuşi de puţin înduplecaţi de artificiile lor oratorice, dimpotrivă. Populismele dau bine până când, ajuns la putere, te trezeşti că nu ai cu ce să le onorezi, că de unde nu produci, nu ai cum să cheltui.
Lecţia Greciei este cel mai bun exemplu despre cum poţi duce o ţară pe marginea prăpastiei, şi la ea se gândesc, zilele acestea, toţi cei care - de la simpli analişti economici şi de la oameni din mediul de afaceri, până la somităţi din Consiliul Fiscal şi din cadrul Băncii Naţionale - ridică semne de întrebare referitoare la aventuroasele măsuri de liberalizare fiscală propuse de premierul Victor Ponta. Seria de facilităţi incluse în noul Cod Fiscal, reducerea TVA, eliminarea supra-accizei la carburant sau creşterile salariale în sectorul public sunt, toate, nişte măsuri extraordinare pe hârtie. Unde mai pui că, în prag de an electoral, ele cu greu ar putea fi combătute de opoziţie. De altfel, într-o încercare de a se face şi ei că lucrează, cei din PNL au provocat o aşa-zisă negociere a unui acord politic pe marginea unui Cod Fiscal pe care îl votaseră cu două mâini înainte ca preşedintele Klaus Iohannis, alertat de mai-marii Băncii Naţionale a României, să-l trimită înapoi, în Parlament. Rezultatul acordului - amânarea eliminării supra-accizei pe carburant şi scăderea TVA la 20%, nu la 19%, cum suna propunerea iniţială, nu a fost în măsură să îi convingă nici pe cei din BNR, nici pe şefii Consiliului Fiscal. Şi unii, şi alţii, se tem că "atunci când ai asemenea creşteri cu cheltuielile salariale, o reducere cu un punct procentual a scăderii TVA nu are cum să le suplinească. Efectele vor fi aceleaşi: o reducere a credibilităţii, probleme cu costul datoriei, iar politica monetară va avea de suferit. Într-un cuvânt, această relaxare e prea masivă şi prea devreme".
Vremurile când, exact înaintea marii crize din 2008, premierul Călin Popescu Tăriceanu cheltuia în neştire toată creşterea noastră economică şi lăsa ţara în datorii uriaşe sunt prea recente pentru a fi ignorate. Dezastrul Greciei se întâmplă chiar sub ochii noştri, iar lecţia lui e că populismele dau bine la televizor, dar nu rezolvă problemele reale.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
