Sănătate cu alimente - ARTROZA

- Înainte să apelaţi la anti-inflamatoare pentru a scăpa de durerile care vă chinuie articulaţiile, încercaţi câteva alimente-medicament, care vă vor produce surprize plăcute. Recomandările sunt luate din presa de specialitate americană -

Boală invalidantă, artroza începe cu un discon­fort ce pare banal la început, pentru ca mai târziu să se manifeste prin dureri cronice, tumefieri, reducerea mobilităţii articulaţiilor şi anchilozarea lor. Ea este provocată de o multitudine de cauze, printre cele mai frecvente numărându-se uzura articulară apărută ca urmare a unei artrite (inflamaţie provocată, la rândul ei, fie de o infecţie microbiană, fie de o dereglare metabolică), dar şi de osteoporoză sau o suprasolicitare permanentă a articulaţiilor, din pricina greutăţii corporale exagerate.
În Europa se constată o înmulţire dramatică a cazurilor de artroză, deoarece supraponderalitatea este tot mai răspândită în rândurile unei populaţii a cărei speranţă de viaţă se află în continuă creştere, iar în SUA, se prognozează că, până în anul 2030, apro­ximativ 40% dintre adulţi vor suferi de o formă sau alta de artroză. În jur de un sfert din pacienţi au de suportat puternice dureri articulare, după cum reiese dintr-un sondaj efectuat de "Stanford University School of Medicine".
În căutarea disperată a unei soluţii, nume­roşi bolnavi încearcă să obţină o ameliorare a simpto­melor cu ajutorul antiinflamatoarelor nesteroidiene, ca aspirina şi ibuprofenul. Din păcate, acestea irită mucoasa gastrică şi pot declanşa sângerări abundente în regiunea gas­trointestinală. Fiind dificil de stopat, ele pun în pericol însăşi viaţa pacienţilor. Este frec­vent citat un studiu ce dezvăluie faptul că hemoragiile interne provocate de adminis­tra­rea antireumaticelor nesteroidiene au făcut 16.500 de victime în SUA, în anul 1999 - aşadar, mai multe decât SIDA.
În ultimul deceniu al secolului trecut, când şi-au făcut apariţia pe piaţă Celebrex şi alte "super­anal­gezice", producătorii lor pretindeau că ele ar fi mai puţin primejdioase decât medicamentele tradi­ţio­nale. Câteva studii recente conduc totuşi la concluzia că, pe lângă riscul pe care îl prezintă, în continuare, pen­tru stomac şi intestin, ele ar putea produce şi efecte secundare ce vizează inima.

Alimente de consumat cu prudenţă

Dr. Andrew Weil, profesor la "College of Medi­cine" din cadrul University of Arizona din Tucson, avertizează că alimentele rafinate, procesate şi pro­duse industrial pot accentua durerile artrozice, întru­cât conţin multe grăsimi, carbohidraţi şi aditivi ca­pabili să favorizeze procesele inflamatorii. În bis­cuiţi, diversele preparate din aluat şi gustările de tip fast-food se găsesc mari cantităţi de acizi graşi Omega-6, mai ales dacă la pregătirea lor s-a folosit ulei rafinat de soia. De asemenea, la nenumărate produse este adăugat un sirop de glucoză şi fructoză, obţinut din amidon de porumb. E vorba de un carbohidrat care se digeră rapid şi dezechilibrează metabolismul, facilitând apariţia unor substanţe ce întreţin infla­ma­ţiile.
Totodată, dr. Weil îi sfătuieşte pe pacienţii cu artroză să-şi restrângă consumul de proteine animale, în special de carne roşie şi de pui (din cauza acţiunii aminoacizilor prezenţi în ele) şi, în acelaşi timp, să evite pe cât posibil alimentele cu indice glicemic ridicat, cum sunt făina albă şi zahărul rafinat.

Alimente recomandate împotriva artrozei

Vă prezentăm mai jos o serie de alimente care vă pot fi de ajutor, atât în prevenirea artrozei, cât şi în tratarea durerilor cronice.

*** Ardeiul iute
În ardeii iuţi există nişte compuşi asemănători aspirinei (salicilaţii) şi o substanţă răşinoasă, cu gust iute, numită capsaicină. Aceasta stimulează secreţia de endorfine, cunoscute ca "hormoni ai fericirii", pentru proprietatea lor de a combate durerea, dând naştere unei stări generale de bine. Aplicată extern, capsaicina anihilează temporar aşa-numita substanţă P, responsabilă pentru transmiterea senzaţiei de du­rere în sistemul nervos central. În absenţa sub­stanţei P, neuronii nu pot comunica percepţia durerii. Zeci de studii atestă capacitatea capsaicinei de a atenua pentru o anumită perioadă de timp durerile cronice, printre altele şi pe cele care îi supun la chi­nuri pe suferinzii de artroză.

Reţete
Puteţi căuta în comerţ creme cu un anumit procent de capsaicină (0,025% până la 0,075%), dar la fel de bine puteţi pasa cu mixerul o teacă de ardei iute, pen­tru ca apoi s-o întindeţi direct pe piele. Sau o veţi amesteca într-o cremă, la alegerea dvs.
La primele aplicaţii cu capsaicină veţi avea, pro­babil, o senzaţie de arsură, care cedează de obicei, pe măsură ce vă obişnuiţi cu procedura respectivă. Reţi­neţi însă că este neapărat necesar să vă spălaţi pe mâini după aplicarea cremei, fiindcă se poate să duceţi degetele din neatenţie la ochi, nas sau gură, provo­cân­du-vă astfel nişte us­turimi cum­plite, a­proape la fel de chinui­toare ca durerile din încheieturi.
* Capsaicina se utilizează de preferinţă extern, dar în com­ple­tare, vă poate fi de folos să mâncaţi mai mulţi ardei iuţi, sosuri condi­mentate cu ei, precum şi piper Cayenne măcinat.
* O altă posibilitate ar fi să luaţi de trei ori pe zi o tinctură de Cayenne (0,3 până la 1 mili­litru).
* Puteţi prepara şi o infuzie: puneţi 2,5 - 5 grame (între o jumătate de linguriţă şi una întreagă) de piper Cayenne măcinat, într-un sfert de litru de apă cloco­tită, amestecaţi bine şi lăsaţi la infuzat timp de 10 minute. Se ia câte o linguriţă, diluată în puţină apă, de trei-patru ori pe zi.
Iată şi o reţetă despre care cei ce au încercat-o spun că le-a permis să renunţe complet la analgezice. Se îndepărtează codiţele de la un sfert de kilogram de ardei iuţi, apoi tecile se trec printr-un blender, cu două căni de oţet de mere. Amestecul se lasă trei săptămâni la macerat, după care se strecoară prin­tr-un tifon. Se administrează, o singură dată pe zi, 16 picături din acest lichid, puse în 3/4 de litru de ceai verde cu ginseng. Marea surpriză va fi că se pierde concomitent şi în greutate, deoarece capsaicina are un efect termogen, făcând ca organismul să ardă mai multe calorii.

*** Rodia
În antichitatea greacă, artroza era tratată cu rodii. Fructul a fost venerat vreme de secole, fiindcă reu­şeşte să aducă alinare într-o serie întreagă de boli din­tre cele mai diverse. Rodia conţine mulţi antioxi­danţi, ca şi compuşi cu acţiune antiinflamatoare, iar în ulti­ma perioadă, specialiştii au adus dovezi de ne­contes­tat în sprijinul afirmaţiei că ea acţionează efi­cient în afecţiuni grave, cum sunt artroza, bolile de inimă, chiar şi cancerul. Deci se poate spune, fără teama de a greşi, că acest fruct exotic este un veritabil "super-aliment".
În anul 2005, cercetătorii de la Case Western Re­serve University din Ohio au făcut un experiment sen­zaţional, cu câteva fragmente de cartilaj uman afectat de artroză. Au pus extract de rodie pe culturile de celu­le şi au constatat că el blochează substanţele care distrug cartilajul. Extractul de rodie împiedică, în primul rând, acţiunea interleukinei 1-beta, o proteină care stimulează apariţia enzimelor necesare pentru modificarea ţesutului cartilaginos. Aceste enzime sunt inofensive la oamenii sănătoşi, însă acolo unde există un context patologic, surplusul lor contribuie la de­gra­darea cartilajului, prin urmare la îmbolnăvirea şi distrugerea articulaţiilor. Pe baza acestor rezultate, specialiştii au ajuns la concluzia că un consum regulat de rodii ar putea oferi protecţie ţesutului cartilaginos împotriva acţiunii dăunătoare a interleukinei 1-beta, proteina generată de propriul sistem imunitar. S-a ob­ser­vat totodată că, în unele situaţii, rodiile pot stopa evo­luţia artrozei. În prezent, se desfăşoară alte studii, de la care se aşteaptă răspuns la întrebarea dacă ro­diile ar ajuta într-o oarecare măsură şi la regenerarea unui cartilaj bolnav.
Cantitatea zilnică utilă pentru obţinerea efectului terapeutic urmărit s-ar ridica la un sfert de litru de suc de rodie nediluat. Există însă şi alte fructe cu conţinut bogat de anti­oxidanţi şi substanţe antiinflamatoare, de pildă ananasul, papaya, mandarinele sau cireşele. Vă îndemnăm să le consumaţi cu toată încre­derea, sub formă de suc ori ca fructe întregi.

*** Ghimbirul
În ghimbir se află, în cantitate apreciabilă, o substanţă cu rol de reducere a inflamaţiilor, nu­mită zingibaină. Este o enzimă proteolitică, despre care specialiştii spun că ar fi mai pu­ter­nică decât bromelaina din ananas şi papaina din papaya. Dar nu numai atât. Ghimbirul conţine cel puţin patru inhibitori naturali ai ciclooxigenazei 2 (COX-2), o altă enzimă, care apare simultan cu in­fla­maţia, facili­tând răspunsul inflamator. Rădă­cina de ghimbir o blochează şi, spre deosebire de antiinflamatoarele de sinteză, precum Ce­lebrex, nu produce efecte secundare de temut.
Nu este deloc greu să consumaţi sufi­cient ghimbir, ca să vă asiguraţi do­za necesară pen­tru calmarea durerilor. Ca din orice altă plantă, vă puteţi pre­para şi din el un ceai, infuzând într-o cană de apă clo­­cotită trei sau patru ron­dele tăiate dintr-o rădă­ci­nă proaspătă. Dr. Andrew Weil recomandă ghim­birul confiat, împreună cu câte­va bucăţele de ciocola­tă amăruie. Doza zilnică tera­peutică o puteţi obţine, de asemenea, presărând ju­mă­tate de linguriţă de ghim­bir măcinat peste mân­carea din farfurie sau mân­când cam 30 grame (6 lin­guriţe) de rădăcină proaspătă.
În cadrul unui studiu realizat în India, cu partici­parea a 18 pacienţi cu artroză şi 28 cu poliartri­tă reu­matoidă, voluntarii au primit zilnic între 1 1/2 şi 3 1/2 lin­guriţe de ghimbir. Peste 75% dintre bolnavi au pre­zentat o reducere vizibilă a tumefierilor şi senza­ţiilor de durere, fără niciun fel de efecte secundare.

*** Ceaiul verde
Ceaiul verde conţine minimum şapte inhibitori de COX-2, de exemplu catechinele, care au proprietăţi anti­oxidante. Ele reduc inflamaţiile provocate de ar­troză şi pot chiar încetini procesul de deteriorare a car­tilajului. După câte ştim, ceaiul protejează şi oa­sele, căci doamnele care obişnuiesc să-l bea se con­fruntă cu un risc de osteoporoză sensibil mai mic de­cât cele care-l dispreţuiesc. Antioxidanţii din ceaiul ver­de pot preveni numeroase probleme de sănătate, in­clusiv unele tipuri de cancer. Dacă suferiţi de artro­ză, e indicat să beţi în jur de cinci căni de ceai pe zi.

*** Curcuma
Acest condiment, unul din principalele compo­nente ale pulberii de curry, constituie o sursă exce­lentă din care ne putem aproviziona cu puternicul antioxidant curcumin, protejându-ne astfel împotriva acţiunii distructive a radicalilor liberi. În acelaşi timp, curcuminul e şi un inhi­bitor natural al COX-2, reu­şind să ajute la calma­rea dure­rilor şi, deci, ofe­rind o alter­nativă lipsită de efecte secun­dare - şi, prin aceasta, cu atât mai atrăgătoare - la produ­se­le farma­ceutice. Curcu­ma re­du­ce inflamaţiile prin scăde­rea nivelului histaminei şi sti­mulează glandele supra­renale, fă­cându-le să secrete mai mult cortizon - anal­ge­zicul natural al orga­nis­mului. Dr. Weil ne în­deam­nă să condimentăm supele şi alte mâncăruri cu o linguriţă de curcu­ma măci­na­tă. Dar avem şi posibilitatea să ne pre­parăm o infuzie.
Dacă aveţi articula­ţiile in­fla­mate ori suferiţi de artroză şi vă gândiţi să încercaţi un tratament cu Celebrex, noi v-am pro­pune să daţi mai întâi o şansă unei supe cu ţelină şi curcuma, care vă poate fi realmente de ajutor, întrucât cuprinde mai mult de doisprezece inhibitori naturali de COX-2. Puneţi într-o oală 4 până la 8 tulpini de ţelină (care conţin din belşug substanţa anticancerigenă numită apigenină), adău­gaţi puţină varză tocată, arpagic, piper Ca­yenne, usturoi (după gust), frunze de viţă (fiindcă sunt bo­gate în resvera­trol) sau câteva mlădiţe de troscot (în funcţie de pre­ferinţă) şi ceapă (e o sursă minunată de quercitină). Turnaţi în vasul de gătit destulă apă ca să acoperiţi legumele şi condimentaţi cu curcuma, busu­ioc, ghim­bir, rozmarin, salvie şi/sau cimbru şi cu un vârf de cu­ţit de piper negru proaspăt măcinat (piperi­na con­ţinută în el sporeşte biodisponibilitatea curcu­mei). Apoi fierbeţi întregul amestec.
După ce v-aţi delectat cu această supă, îi puteţi spori eficienţa terapeutică încheind masa cu o cană de ceai verde (pentru aportul său de catechine şi cam­fe­rol) sau de muşeţel (o altă sursă bună de apigenină).

** Ananasul
Acest fruct conţine o serie de substanţe care pot fi de ajutor şi pacienţilor cu artroză. Dintre ele ar fi de amintit, în primul rând, bromelaina, o enzimă care descompune proteinele şi combate infecţiile şi tume­fierile în numeroase afecţiuni ce includ în tabloul lor clinic procese inflamatorii dureroase.
Din păcate, cercetările efectuate în ultima vreme conduc la concluzia că bromelaina pe care ne-o pune la dispoziţie ananasul proaspăt (la fel ca şi papaina, o enzimă similară din papaya proaspătă) este insufi­cientă cantitativ pentru ameliorarea unei crize vio­lente de artroză. De aceea, deşi nu e greşit să consu­maţi fructele respective fie întregi, fie sub formă de suc, trebuie făcută totuşi precizarea că nu veţi putea să beneficiaţi de o doză cu reală eficacitate terapeuti­că decât apelând la suplimente nutriţionale. Specia­liştii în terapii complementare prescriu câte 250-750 miligrame de bromelaină, luate de trei ori pe zi. Ei spun că se pot administra zilnic, fără riscuri, până la 2000 de miligrame.
Pe lângă aceasta, deliciosul fruct tropical de care vorbim mai conţine şi mari cantităţi de mangan şi de vitamina C, ambele indispensabile pentru sin­te­za colagenului, prezent în structura pielii, a oaselor şi cartilajelor. O cană de suc sau una plină cu bu­că­ţele de ananas proaspăt vă livrează deja doza zil­nică recoman­dată. Vi­ta­mina C are o impor­tanţă decisivă în ar­tro­ză. În anul 2005, cer­ce­tă­torii de la Bos­ton Uni­­versity au pu­bli­cat un studiu efec­tuat pe par­cursul unui deceniu, timp în care ţinuseră sub observaţie 149 de persoane sufe­rinde de gonartroză. Re­zultatele au arătat că distrugerea cartilajului se triplase la partici­panţii care primiseră mai puţin de 150 miligrame de vitamină C pe zi. Cea mai bo­gată în vita­mina C este varietatea de ananas impor­tată din Costa Rica.

** Grepfrutul
În grepfrut şi, mai ales, în cel cu miezul roşu - se găsesc trei inhibitori de COX-2 şi mulţi antioxi­danţi puternici, ca de pildă licopina (de la ea pro­vine culoarea roşie a fructului), naringina (un flavo­noid) şi limonoide. Grepfrutul este şi una dintre cele mai bune surse de vitamina C, lucru deosebit de im­por­tant pentru pacienţii cu artroză. Dintr-o cană cu bu­căţi de grepfrut veţi obţine 88 miligrame de vita­mina C.

** Oregano
Planta întrebuinţată în mod curent la prepararea pizzei face parte din familia labiatelor şi conţine zeci de compuşi cu efect antiinflamator şi analgezic, prin­tre care opt inhibitori de COX-2: apigenină, acid ca­fei­nic, eugenol, camferol, acid oleanolic, querci­tină, acid ursolic şi acid rozmarinic. Dintre substan­ţele enu­merate aici, cel mai puternic acţionează acidul roz­marinic, cu care pot fi combătute şi infecţiile mi­crobiene sau virale. Şi alte plante din categoria la­bia­telor pot fi de folos în artroză, însă oregano se deta­şează net de restul grupului, având cea mai puter­nică acţiune antioxidantă din cele o sută de labiate care au fost testate de specialişti în cadrul diverselor studii. Folosiţi-l cu generozitate în bucătărie, pentru a vă con­dimenta pizza şi orice alte mâncăruri mai doriţi.

Din cămara cu ierburi de leac

Puteţi încerca să vă calmaţi durerile provocate de artroză, utilizând una din plantele prezentate mai jos - sau chiar pe amândouă deodată.

Urzica (Urtica dioica)
Urzica are o îndelungată tradiţie ca remediu în tra­tarea artrozei. Aceasta se explică prin faptul că ea conţine multe principii active cu efect anal­gezic şi antiinflamator, cum sunt acidul cafeinic, acidul feru­lic şi sco­poletina. Urzica poate fi mâncată sau folo­sită prin aplicare pe piele. De la finele secolului tre­cut şi până as­tăzi, mai multe studii au dovedit că această plantă poate fi utilă în trata­mentul artrozei, deoarece reduce cantitatea de substanţe inflamatoare produse de sistemul imunitar, ca factorul de necroză tumorală alfa sau interleukina 1-beta.
În cadrul unui studiu pilot, realizat cu concursul a 40 de pacienţi cu artroză, cercetătorii au comparat efectul administrării a 200 miligrame de Diclofenac (Voltaren), un preparat de sinteză prescris în mod obişnuit artrozicilor, cu acela al unei combinaţii ce constă din 50 miligrame de frunze de urzică fierte în aburi şi 50 miligrame din medicamentul amintit. La ambele grupuri testate, simptomele s-au ameliorat în aceeaşi măsură. Specialiştii au concluzionat că aceas­­ta ar putea fi o cale de reducere cu aproximativ 75% a medicaţiei prescrise suferinzilor de artroză. Astfel s-ar limita pericolul unor hemoragii gastroin­testinale şi riscurile potenţiale, descoperite recent, ale unor in­hibitori de COX-2, riscuri printre care se numără, paradoxal, chiar şi nivelul crescut al facto­ru­­lui de ne­croză tumorală alfa, precum şi al inter­leukinei 1-beta.

Pycogenolul
Este un extract dintr-o specie de pin (Pinus ma­ritima), originară din bazinul Mării Mediterane. El conţine numeroşi antioxidanţi şi inhibitori naturali de COX-2. În anul 2007, revista Nutrition Research a publicat rezultatele unui studiu desfăşurat de un colectiv compus din cercetători americani şi iranieni, care observaseră evoluţia a 35 de pacienţi cu gonar­troză, dându-le fie 150 miligrame de pycogenol pe zi, fie un placebo. După trei luni, bolnavii care pri­mi­seră doar un placebo n-au prezentat ameliorări no­ta­bile. În schimb, în grupul celor trataţi cu pyco­ge­nol, durerile se reduseseră cu 43%, anchiloza articu­lară cu 35%, iar funcţionalitatea articulaţiilor se îm­bună­tăţise cu 52%. Totodată, aceşti pacienţi îşi scă­zuseră doza de antiinflamatoare. Şi alte studii, prin­tre care unul apărut în publi­caţia de specialitate Jour­­nal of Inflam­ma­tion, ara­tă că pycoge­no­lul are, într-adevăr, o ac­ţiu­ne eficientă de sto­pa­re a distru­ge­rii articu­laţiilor.