Sub titlul "Pâine turcească din grâu românesc", o televiziune anunţa luna trecută că cercetătorii de la Fundulea exportă anual 60 de tone de seminţe de grâu în Turcia. O altă cantitate de seminţe ia, anual, drumul Argentinei. Boabele de grâu şi seminţele de in produse la Institutul de Cercetare de la Fundulea sunt căutate pentru că sunt rezistente la secetă şi producţia este mai mare. Şi, ca vestea să aibă o semnificaţie deplină, aflăm că INCDA Fundulea câştigă, anual, aproape jumătate de milion de euro doar din dreptul de folosire a seminţelor româneşti. Produsă pe circa 800 de hectare, sămânţa de grâu românesc sfidează seceta şi măreşte producţia. Iar faptul că cercetătorii de la Fundulea au fost capabili să creeze zeci de soiuri rezistente şi bune pentru panificaţie în condiţiile economice vitrege cunoscute după 1989, atestă un alt adevăr: agricultura românească nu piere, ci se adaptează, îşi găseşte o nouă faţă. Lovită aproape mortal de jaful naţional, cercetarea agricolă parcă a renăscut din propria cenuşă, graţie şi "nebuniei" unor cercetători purtând în sânge "ADN"-ul ţăranului român dintotdeauna: mulţumit cu puţin, suferind în tăcere, cheltuind cu zgârcenie, lacom de muncă, modest, iubitor de pământ. Dr. ing. Marian Verzea, directorul general al INCDA, face parte din elita agronomiei româneşti, îndeplinind şi funcţia de vicepreşedinte al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice (ASAS). Optimist şi neobosit în strădaniile sale ştiinţifice, ne-a acordat un interviu privind "valoarea muncii intelectuale investite" la cel mai mare institut de cercetări agricole din România.
"Lipsa finanţării din partea statului împinge cercetarea la faliment"
- Prin ce greutăţi a trecut, în ultimii 26 de ani, Institutul de la Fundulea? Ce suprafaţă mai aveţi, câţi cercetători, câte filiale?
- Institutul a fost înfiinţat la 1 ianuarie 1957, ca Institut de Cercetări pentru Cultura Porumbului (ICCP), iar din anul 2007, denumirea unităţii este Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Fundulea (INCDA). Este cel mai mare institut de cercetări agricole din ţară, a avut şi are misiunea să efectueze cercetări asupra unora din cele mai importante culturi (cereale, leguminoase pentru boabe, plante tehnice şi furajere). Putem afirma, fără teama de a greşi, că misiunea actuală a institutului este de a contribui la îmbunătăţirea standardului de viaţă al fermierilor români, prin creşterea contribuţiei acestora la realizarea producţiilor la nivelul european, la culturile de câmp. Vorbind de suprafaţa administrată, în anul 1990, Institutul avea în administrare 7.078 ha. În prezent, după retrocedări succesive, am mai rămas cu 1.844 ha - o suprafaţă insuficientă. Pe de altă parte, dacă în 1990 aveam 1286 de angajaţi, din care 666 în cercetare şi 620 în dezvoltare şi administraţie, în ultimii 26 de ani, numărul total de salariaţi a scăzut drastic. În prezent, institutul are un total de 309 salariaţi, din care 166 în sectorul de cercetare şi 143 în sectorul de dezvoltare. Foarte important este, însă, că dispunem, încă, de un valoros corp de cercetare (66 de cadre cu studii superioare), din care o bună parte cu prestigiu ştiinţific naţional şi internaţional. Conform tradiţiei, cercetările pentru culturile de câmp se desfăşoară nu numai la Fundulea, ci şi în 12 staţiuni de cercetări zonale. Multe din aceste staţiuni sunt în imposibilitatea de a-şi desfăşura activitatea la capacitatea normală (sau sunt aproape de faliment), din cauza lipsei unei finanţări sigure şi continue de la bugetul statului.
- Care este relaţia Institutului cu statul?
- INCDA Fundulea este o instituţie de drept public, cu capital integral de stat şi care îşi conduce activitatea în regim economic. Institutul nu primeşte bani direct de la bugetul statului, ci îşi acoperă cheltuielile din derularea diferitelor proiecte de cercetare în regim concurenţial (în programe naţionale sau internaţionale), din prestări de servicii ştiinţifice (testări pesticide) şi din comercializarea rezultatelor obţinute în activitatea de cercetare (sămânţă din creaţiile proprii, categorii biologice superioare). Din nefericire, sursele proprii nu întotdeauna sunt sigure şi suficiente. Referitor la relaţia cu statul, a cărui proprietate o administrăm, noi am susţinut şi susţinem în continuare că, pentru a avea o cercetare agricolă competitivă, va trebui să existe o finanţare de bază, direct de la bugetul statului, sigură şi continuă, aşa cum există în marea majoritate a ţărilor UE.
"Soiul Fundulea 29, care s-a situat pe primele locuri în experienţele din Nebraska (SUA), a fost înregistrat pentru cultivare şi în Canada"
- Cu toate lipsurile, aţi obţinut succese la nivel mondial. Sunt mândru de institutul dvs. când citesc ştirile respective. Cu cine vă aflaţi astăzi în competiţie?
- Cu noi înşine şi cu marile corporaţii de profil. De o perioadă lungă de timp (de peste 30 de ani), institutul asigură aproximativ două treimi din pâinea ţării, prin soiurile de grâu create. După datele oficiale ale Ministerului Agriculturii, în anul 2014, soiurile de grâu create la INCDA Fundulea s-au cultivat pe 65% din suprafaţa de grâu a României (de aproximativ 2 milioane de hectare în fiecare an). Numai în perioada 2000-2015, au fost create 14 soiuri noi de grâu: Glosa (35% din suprafaţă), Boema (13%), Izvor (10%), iar soiurile Miranda, Otilia, Pajura şi Pitar sunt în curs de extindere. Graţie progreselor realizate de programul de ameliorare, unele soiuri, care au dovedit o largă adaptabilitate ecologică, au fost introduse în agricultura altor ţări. Astfel, soiul Fundulea 29, care s-a situat pe primele locuri în experienţele internaţionale organizate de Universitatea din Nebraska (SUA), a fost înregistrat pentru cultivare în Canada. Soiul Fatima 2, creat în colaborare cu Institutul din Martonvasar, a fost înregistrat în Ungaria, iar soiurile Flamura 85, Dropia şi Harmankaia (Fundulea 4 sib) au fost introduse în cultură în Turcia, fiind apreciate pentru calitatea superioară de panificaţie. De asemenea, soiul Glosa a fost înregistrat în Ungaria, sub numele de Khungloria. În Bulgaria, dintre soiurile noastre, se cultivă Milena şi Albena; în Kirghizstan, soiul Almira, iar în Argentina, soiul Lenox (Izvor). Sunt în curs de înregistrare, în Turcia, soiurile Boema 1, Glosa şi Delabrad 2. Pe de altă parte, realizările obţinute în programul de ameliorare la triticale (o specie relativ nouă pentru agricultura României), s-au dovedit a fi competitive cu cele obţinute în alte programe din lume, fapt demonstrat de înregistrarea lor în Canada, Franţa, Ungaria, şi SUA. Rezultate bune şi foarte bune s-au obţinut şi în programele de ameliorare la orz, porumb, floarea soarelui şi plante furajere. La lucernă, de exemplu, în perioada 2000-2015, au fost create 12 soiuri noi, care au dovedit o bună comportare şi în alte ţări. La ora actuală, soiul Mădălina se multiplică în Germania, Ungaria şi Rusia.
- Cum reuşiţi să faceţi faţă concurenţei cu corporaţiile de peste Ocean?
- Institutul de la Fundulea desfăşoară în principal cercetări cu caracter aplicativ şi numai o mică parte sunt cercetări fundamentale (genetică, genetică moleculară, biotehnologie, biochimie). Cercetarea fundamentală extinsă ar fi un "lux" pe care ni l-am permite numai dacă statul ne-ar asigura finanţarea necesară şi constantă. Cu toate acestea, institutul nostru, pe baza surselor proprii de finanţare şi cu sprijinul Băncii Mondiale, a reuşit să facă noi dotări cu aparatură şi echipamente de laborator specifice diferitelor domenii de cercetare. Dincolo de aceste dotări, baza tehnico-materială existentă este încă sub nivelul cerinţelor actuale, necesare menţinerii şi dezvoltării competitivităţii cu corporaţiile cu capital străin. Din fericire, agricultorii români caută seminţele produse de noi şi tehnologiile noastre, pentru că şi-au recăpătat încrederea în cercetarea românească. Ei ştiu că noi valorificăm pe piaţă numai seminţe din creaţiile proprii, din categorii biologice superioare, prin contracte de multiplicare cu producători de seminţe autorizaţi. Nu în ultimul rând, un alt motiv al prezenţei noastre masive pe piaţă este preţul rezonabil al seminţelor.
"La Fundulea nu se produc seminţe modificate genetic"
- Institutul Fundulea produce şi seminţe modificate genetic? În ce măsură culturile promovate de dvs. asigură protecţia mediului, biodiversitatea?
- Nu. Institutul nu produce Organisme Modificate Genetic (OMG), ci numai organisme biologice obţinute prin metode clasice, convenţionale. În tot ce facem la Fundulea, avem în vedere să protejăm mediul. Producem soiuri şi hibrizi la diferite specii de cultură, cu rezistenţă genetică la diferiţii agenţi patogeni (boli) şi dăunători. Aceasta înseamnă că producătorii agricoli vor face tratamente chimice mai puţine şi cu doze mai mici. De asemenea, elaborăm şi recomandăm fermierilor tehnologii de cultură neagresive, prietenoase cu mediul, folosind cantităţi de îngrăşăminte chimice moderate şi echilibrate. Noile sisteme de lucrare a solului (conservative), pe care le recomandăm, pe lângă avantajele economice consistente, au, implicit, o contribuţie importantă la conservarea solului şi protecţia mediului, precum şi la dezvoltarea durabilă a agriculturii pe perioade medii şi lungi.
- Vara anului 2015 este secetoasă, recoltele vor fi la jumătate faţă de anul trecut... Cum a reacţionat institutul dvs. în acest caz?
- INCDA Fundulea a venit în sprijinul producătorilor agricoli, pentru a diminua efectele negative ale perioadelor cu secetă, prin crearea şi producerea de seminţe din soiuri şi hibrizi cu rezistenţă la arşiţă şi secetă. De fapt, această caracteristică a soiurilor de cereale create la Fundulea a făcut ca ele să deţină un segment important din piaţa internă şi să fie şi exportate. Recomandările pe care le facem cu privire la reducerea lucrărilor solului şi protejarea cu resturi vegetale (sistemul de agricultură conservativă) contribuie la acumularea şi conservarea în sol a unor cantităţi suplimentare de apă în sezonul rece. Recomandarea o face Ministerul Agriculturii, dar ultimul cuvânt în alegerea unui soi sau hibrid îl au fermierii.
"Agricultura României are viitor"
- Cum vedeţi viitorul agriculturii româneşti şi al Institutului de la Fundulea?
- Suntem în tabăra celor care cred că agricultura României are viitor şi că poate contribui cu mult mai mult la creşterea nivelului de trai al populaţiei. Există din ce în ce mai multe exploataţii agricole eficiente din punct de vedere economic, există din ce în ce mai mulţi fermieri receptivi şi dornici să aplice în fermele lor rezultatele obţinute în activitatea de cercetare agricolă. În ceea ce ne priveşte, mergem pe misiunea generală de a furniza noi rezultate ştiinţifice pentru principalele culturi de câmp, rezistente la secetă, ţinând seama de semnele atât de evidente ale încălzirii globale. Din păcate, asistăm la diminuarea biodiversităţii culturilor de câmp, din considerente economice. Dorind să obţină venituri cât mai rapid, fermierii au redus numărul de specii de culturi de câmp la 4-5 (porumb, grâu, orz, floarea-soarelui, rapiţă), la care valorificarea este sigură. Comparativ cu perioada de dinaintea anului 1989, în prezent se cultivă suprafeţe mult mai mici cu leguminoase pentru boabe (soia, mazăre, fasole), plante furajere (lucernă, graminee anuale sau perene), plante textile (in, cânepă), plante medicinale şi aromatice. O pierdere inestimabilă!
Domnului Marian Verzea îi puteţi scrie la e-mail: verzea@ricic.ro
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
