Leacuri de la cititori

- De la lume adunate şi-napoi la lume date -

Cura chinezească cu apă fiartă

Mărturisesc că săptămânalul "Formula AS" m-a cucerit încet şi sigur, iar acum sunt impresionat de minunatele lecţii de omenie pe care le găzduieşte în paginile sale. Deschiderea şi dă­ruirea sufletească, mărturisită prin sfaturi, expe­rienţe, trăiri, este co­ple­şitoare şi mult apreciată de către cei aflaţi la greutate şi în suferinţă. Şi eu am beneficiat de multe din sfa­turile date la rubricile "Cititorii răspund". Aş vrea să mă opresc acum asu­pra Tratamentului cu apă fiartă (metoda chine­zească) pe care l-am găsit în "Formula AS" nr. 354/1999.
Reamintesc că tratamentul constă în a bea, di­mineaţa pe nemâncate, apă fiartă şi răcită, începând cu cantitatea de 0,5 l în prima zi şi crescând această cantitate, zilnic, cu câte 100 ml, timp de 31 de zile, astfel încât se ajunge în ultima zi să se bea 3,5 l apă fiartă. Se vede bine că nu este uşor să se facă această cură, în special în ultima parte, când se trece de 2 l/zi şi devine dificil de ingerat o cantitate mare de apă, într-un timp rela­tiv scurt, care să asigure efectul optim al curei.
Şi totuşi, se poate. Eu am început prin a bea în prima zi 0,5 l în 10 minute, iar în ulti­mele zile de cură, foloseam 1,5 ore pentru cei 3-3,5 litri care trebuiau băuţi. În ultimele zece zile de cură, care au corespuns şi cu postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, am urmat şi re­gimul alimen­tar Oshawa, realizând astfel un efect mai pu­ternic, sinergic, de dezintoxicare. Dimineaţa, în timp ce beam apă, mă foloseam şi de o tehnică sim­plă, de relaxare - prin auto-observarea respiraţiei proprii - iar în cursul zilei nu consumam decât foarte puţine lichide, pentru că nu-mi cerea organismul.
Momentul cel mai important al curei a fost în ziua a 28-a (eram şi în a şasea zi a regimului Oshawa) când, pe la orele 11.30, timp de 1,5 ore, mi-am pierdut parţial memoria, dar nu şi cunoştinţa. Eram la serviciu şi nu-mi aduceam aminte niciunul din cele circa 15 numere de telefon pe care le ştiam pe dinafară. Mi-am dat seama că sunt în faţa unui moment maxim al curei, că asupra mea se lucrează şi, deşi eram puţin îngrijorat, nu m-am pierdut.
Ştiam despre pragul ce trebuie trecut în orice tra­­tament eficace şi care apare atunci când se de­clan­şează "războiul" între energiile ce vindecă - eu zic partea divină din noi - şi cele ce apără rădăcinile răului (bolilor) din noi, adică partea lumească. Tre­cerea acestui prag devine cheia vin­decării, a evo­luţiei spre bine, a trecerii într-un alt plan, superior. Fac o paranteză şi relatez cazul unui coleg care, ur­mând un tratament de dezintoxicare, a avut stări de rău, a renunţat şi a întrerupt tratamentul. În aceste situaţii trebuie mult discernământ şi con­sultarea me­dicului, pentru a decide dacă starea de rău reprezintă momentul critic, pragul, efectul ne­plăcut, dar bun al tratamentului sau sunt cauze străi­ne tratamentului urmat şi atunci se decide schim­barea necesară. Dacă este vorba de prag, atunci acesta trebuie trecut cu precauţiile necesare şi în cunoştinţă de cauză şi este bine să se continue trata­mentul până la sfârşit.
Revenind la trăirile mele legate de cura chine­zeas­că cu apă fiartă, adaug la cele spuse mai înainte că, după acea stare de slăbire a memoriei, o linişte plină de luciditate m-a inundat. Mi-am reamintit numerele de telefon uitate şi am avut o stare de bine de mult râvnită. A urmat apoi în ziua a 29-a o batere a ochiului stâng, dimineaţa, şi o batere a ochiului drept, noaptea. Am încheiat cura cu bine şi pot să afirm acum, după 10 zile de la terminare, că se men­ţin unele efecte be­nefice pentru sănătate: o stare de limpezime în gân­dire, o creştere a tonusului general (la cei 57 de ani e o realizare), reducerea duratei som­­nului şi a stărilor de somnolenţă fără apariţia oboselii, precum şi alte efecte benefice poate mai puţin vizi­bile.
Pentru folosirea cu rezultate pozitive a curei cu apă fiartă sau a altor tratamen­te dăruite din belşug în paginile "Formu­lei AS", fac două recomandări adre­sate celor ce încep să urmeze prescripţiile date pentru fiecare caz în parte:
* Să aibă un minimum de cunoştinţe despre compatibilitatea dintre bolnav şi tratament sau dintre bolnav şi medic. Este ştiut că nu orice tratament este bun pentru un pacient. Suntem fiinţe divine, fiecare este unic şi de aceea tra­tamentul optim este cel indivi­dualizat.
* Să aibă un minimum de cunoştinţe despre evoluţia bolii şi a manifestărilor din perioada de tratament, astfel încât să discearnă momentele critice legate in­trin­sec de procesul de însănătoşire, şi în aceste si­tuaţii să ştie cum se trece pragul sau să apeleze la sfa­tul unui medic. (Pe această temă, toţi cei compe­tenţi care expun rezultatele cercetărilor proprii în paginile revistei, pe linia îmbunătăţirii sănătăţii, pot să prezinte şi cazuistica punctelor criti­ce ale însă­nătoşirii ce apar la tratamentele oferite.)
În încheiere, vă relatez o dorinţă care nu cred că este numai a mea: adunarea tuturor acestor trata­men­te, prezentate în paginile revistei şi născute din dra­gostea faţă de om, într-o bancă de date, realizată pe computer, accesibilă prin Internet, şi folosirea ei la alegerea optimizată a tratamentului prin procedee simple, de compatibilitate.
ing. MIHAI DIACONESCU - Târgu-Jiu

Reţetă pentru diabet zaharat

Se culeg 40 de nuci verzi proas­pe­te, se taie în patru - când sunt tinere, până nu le creşte sâmbu­rele - şi se pun în 2 litri de ţuică tare sau palincă. Sticlele cele mai bune sunt cele de lapte, în­chise ermetic. Se lasă la macerat 6-7 săptămâni. După acest timp, lichidul se strecoară. Se pun la fiert 2 l de apă cu 2 linguri de za­hăr, şi se fierb până ce se topeşte za­hărul. Se lasă să se răcească şi se ames­tecă lichidele. Se bea o lingură pe zi, sau 3 linguriţe pe zi, înainte de masă.
Pentru diabet şi reumatism, efi­ci­ente sunt şi urzicile verzi şi uscate, fă­cute ceai, fierte timp de cinci minute şi infuzate tot cinci minute.
MARIA POPESCU - Băile-Herculane, jud. Caraş-Severin

Leac pentru revigorarea organismului

În urmă cu circa 14 ani, mă sim­ţeam destul de slăbit. E drept că fu­mam mult, dar mă alimentam nor­mal şi nu sufe­ream de nimic. Un coleg din Bucureşti mi-a su­gerat urmă­toarea re­ţetă naturistă, pe care am expe­rimen­tat-o mai ales în săptămânile când eram în delegaţie, pe teren. Reţeta, în cazul meu, a dat rezultate bune. Iată în ce constă:
1. Se ia conţinutul unui borcan de iaurt mic (pe atunci erau borcanele de sticlă de 200 ml), se pune într-o cană mai mare, la care se adaugă: o lingu­riţă de oţet de mere, o linguriţă miere de albine şi 20 g drojdie proaspătă. Se omogenizează bine tot acest amestec. Se bea întreaga cantitate numai dimi­neaţa, pe stomacul gol. Ce nu se con­sumă se aruncă. Tot timpul, produsul trebuie preparat proaspăt. Dupa 20 de minute, se mănâncă ceva consistent.
2. Tratamentul se face în trei re­prize de şapte zile, cu câte 10 zile de pauză între ele.
Totalul zilelor de tratament este 21, cu 30 de zile pauză. Se poate repeta la 2-3 luni (numai dacă e cazul).
Dacă cineva vrea să încerce, să pof­tească şi se va bucura sigur de forţă şi sănătate. E bine ca şi noi, românii, să ne ajutăm între noi cu ce putem, şi să fo­losim mai puţine medicamente, care sunt dăunătoare şi scumpe.
Cu sinceră stimă,
NICOLAE ZĂVOIAN - Deva