- Interviu cu dr. ANDREAS WAGNER, director medical la Spitalul Charité din Basel -
- Leacurile băbeşti fac, mai nou, să triumfe ştiinţa. Înfierată până mai ieri, populara "lăsare de sânge", practicată pe scară largă în satele româneşti, a devenit o alternativă susţinută ştiinţific, pentru vindecarea hipertensiunii arteriale.O diferenţă există, totuşi. Sângele nu se mai "lasă" prin tăierea sub limbă, ci prin extragere cu seringi. O metodă recomandată chiar şi pentru oamenii sănătoşi, care vor să trăiască fără probleme, o sută de ani -
- Propunerea dvs. de a vindeca hipertensiunea prin lăsare de sânge a făcut valuri în lumea medicală internaţională, deşi sună destul de barbar. Primul gând te duce la un leac băbesc, o relicvă din Evul Mediu...
- Chiar este o relicvă, susţinută însă de studii clinice ce nu pot fi puse la îndoială. Rezultatele sunt foarte promiţătoare.
- Ce aţi studiat, mai exact?
- 164 de pacienţi, diagnosticaţi cu hipertensiune, supraponderalitate, dislipidemie şi rezistenţă la insulină, au fost împărţiţi în două grupe. Pe unii i-am înscris pe o listă de aşteptare, celorlalţi li s-a luat de două ori sânge, câte 300 mililitri, la un interval de patru săptămâni. După o perioadă de şase săptămâni, valorile lor au fost comparate cu cele ale grupului-martor.
- Care a fost rezultatul?
- La pacienţii trataţi prin lăsarea sângelui, tensiunea sistolică scăzuse în medie cu 16 mmHg. Acesta este un efect pe care m-aş încumeta să-l numesc exemplar. În studiile efectuate pentru eficienţa anumitor medicamente contra hipertensiunii, de exemplu inhibitori ACE sau betablocante, se întâlnesc scăderi mult mai modeste. Cei 16 mmHg constataţi de noi reprezintă, într-adevăr, o cifră impresionantă.
- Prin urmare, lăsarea sângelui acţionează mai eficient împotriva hipertensiunii decât medicamentele uzuale?
- Ca să nu stârnim iritare, vom spune că ea constituie cel puţin o completare binevenită a protocolului de tratament. Acum intenţionăm să ne extindem cercetările pe o durată mai mare de timp şi am demarat alte două studii, în continuarea celui iniţial. Ideea ar fi să realizăm o combinaţie între util şi benefic. Aceasta ar putea fi, realmente, o măsură terapeutică eficientă.
"Un nivel ridicat al fierului din sânge nu e favorabil stării de sănătate"
- Nu e vorba de o inspiraţie de dată recentă. Au existat două studii mai mici, făcute înainte de 1990. Dar apariţia în serie a unor medicamente hipotensoare ne-a abătut atenţia de la ele, au fost lăsate deoparte şi, în cele din urmă, uitate. Şi în literatura de specialitate referitoare la donarea de sânge întâlnim o mulţime de relatări, care atestă faptul că ea are un efect de scădere a tensiunii. Însă nimeni nu a avut ideea de a folosi aceasta în scopuri terapeutice.
- Cât timp se menţine efectul?
- De când am pornit studiul acestei probleme, am discutat cu numeroşi donatori, care sunt totodată şi hipertensivi. Cei mai mulţi dintre ei mi-au spus un lucru ce merită reţinut - şi anume, că după trei până la şase luni, ei simt că a sosit momentul să meargă din nou la donarea de sânge. Bărbaţilor li se permite să doneze la fiecare trei luni, iar femeilor, la patru luni. Aceasta ar coincide cu observaţiile noastre. În viitorul apropiat, vom şti mai precis. Este posibil să ne atingem scopul cu trei donări de sânge pe an.
- Scăderea tensiunii se explică prin reducerea volumului de sânge existent în sistemul circulator?
- Pierderea de volum provoacă numai o scădere temporară, ea nu justifică această persistenţă a efectului. Deoarece oamenii consumă lichide, măduva osoasă este stimulată, şi sângele pierdut se recuperează. Nu vâscozitatea sângelui este cea care joacă rolul cel mai important, ci feritina, o proteină care intervine în stocarea fierului. Prin donarea sau lăsarea de sânge iese din organism o anumită cantitate de fier şi nivelul feritinei coboară.
- Iar acesta se consideră a fi un lucru sănătos?
- Da. Contrar părerii împărtăşite de multă lume, un nivel ridicat al fierului nu e favorabil stării de sănătate. Pe de-o parte, el este determinat genetic, iar pe de alta, provine din consumul nostru exagerat de carne. Micşorarea procentului de fier din organism ar putea fi motivul pentru care lăsarea sângelui reduce incidenţa infarctului miocardic şi pe cea a cancerului. Colectivul de cercetători americani condus de Leo Zacharski a studiat sistematic rolul feritinei ca factor de risc pentru tulburările de circulaţie şi afecţiunile maligne, iniţiind un studiu pe tema lăsării de sânge, cu aproape 1000 de participanţi. El conduce la concluzia că această metodă previne infarctul şi accidentul vascular cerebral, prelungind speranţa de viaţă, în special la persoanele mai puţin înaintate în vârstă.
- Fierul face tensiunea să crească?
- Fierul favorizează oxidarea celulelor şi a ţesuturilor, ruginirea lor, ca să spunem aşa. Astfel, mucoasa elastică şi moale, care căptuşeşte vasele de sânge în interior, poate deveni mai rigidă. Iar atunci când vasele nu mai sunt capabile să se dilate corespunzător, presiunea creşte, ca într-o ţeavă de calorifer prea îngustă. Aşa s-ar putea explica acţiunea fierului. Este o teorie ştiinţifică, aflată în perfectă concordanţă cu datele de care dispunem în prezent. Şi tot nivelul fierului stă, probabil, la originea faptului că femeile ajung abia după intrarea în menopauză la egalitate cu bărbaţii, în ceea ce priveşte riscul de infarct şi de accident vascular cerebral.
O altă relicvă băbească, de maximă eficienţă: POSTUL
- Avem experienţe excelente mai ales cu postul terapeutic: minimum cinci zile, dar cel mai bine între şapte şi zece zile, se consumă numai hrană lichidă, însumând maximum 500 calorii pe zi. Obiectivul nu este pierderea în greutate, deşi ea intervine de obicei în subsidiar, ca un efect colateral foarte plăcut, dar postul sensibilizează receptorii responsabili pentru reglarea volumului sanguin şi realizează un fel de resetare a receptorilor insulinici. Efectul se menţine şi după încheierea postului. Cura trebuie repetată cam o dată pe an.
- Cum aţi rezuma tratamentele dvs.?
- Noi combinăm metodele alternative. Să luăm un exemplu tipic: se prezintă la noi un bărbat de 60 de ani, supraponderal, cu faţa congestionată, care are un nivel al fierului relativ ridicat şi ia patru medicamente hipotensoare. Dacă acest pacient va fi pus să postească, i se va lua sânge, iar pe lângă aceasta va fi ajutat să înveţe un exerciţiu de relaxare pentru mai buna gestionare a stresului şi va fi tratat cu procedurile Kneipp, tensiunea lui se va reduce spectaculos. Rareori avem de-a face cu un pacient care să nu-şi micşoreze ulterior dozele de medicamente sau să nu renunţe la ele cu totul. Ceea ce este realmente impresionant. Şi, în opinia mea, astfel de lucruri merită să fie cunoscute de cât mai multă lume.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
