- medic specialist pneumolog, cu competenţă în endoscopie bronşică -
"Pneumonia se diferenţiază clar de o viroză”
- Anul ăsta am avut parte de un noiembrie umed şi friguros, care a grăbit venirea afecţiunilor sezonului rece. În fruntea plutonului se află, ca întotdeauna, virozele respiratorii, cu cea mai neplăcută manifestare a lor, pneumonia.
- Pneumonia se diferenţiază clar de o viroză respiratorie! Ea este o boală infecţioasă provocată de bacterii, care "ating” căile respiratorii inferioare. Acestea ajung în plămâni, se multiplică şi declanşează pneumonia, afectând direct structurile finale ale "buretelui” pulmonar (bronhii mici, alveole). Se creează un proces de condensare în termeni clinici şi radiologici, tradus prin acumulare de germeni patogeni, celule inflamatorii de apărare locală şi celule ale sistemului imunitar care sunt trimise să izoleze procesul infecţios. Creşte fluxul de mucus, secreţii, reziduuri şi astfel avem tabloul complet al unei pneumonii. Este important să spun că un individ cu o imunitate bună ajunge greu să facă pneumonie! Apoi, imunitatea deficitară nu ţine neapărat de prezenţa unei boli, ci de starea generală a individului: pe fondul stresului profesional sau emoţional prelungit, după o perioadă de astenie sau convalescenţă, imunitatea organismului scade! Persoanele care lucrează foarte mult (sunt mereu "pe fugă”, dorm insuficient, se hrănesc necorespunzător) pot suferi de sindromul de oboseală cronică şi au un răspuns imun deficitar. Microorganismele străpung uşor bariera imunitară, se pot instala în plămâni şi astfel poate apărea pneumonia.
- Ce bacterii sunt implicate în aceste infecţii?
- Bacteriile provin din diverse spectre. Factorul cauzator în cazul pneumoniei obişnuite poate fi pneumococul (Streptococcus pneumoniae), Chlamydia pneumoniae, Mycoplasma pneumoniae, Influenza pneumoniae, Moraxella catarrhalis etc. Cei mai vulnerabili sunt oamenii care au o afecţiune pulmonară veche: fumătorii cu bronşită cronică, astmaticii, cei cu boli de sistem (renale, metabolice, autoimune). În grupa de mare risc sunt incluşi şi cei care urmează tratamente imunosupresoare (cortizon, terapii autoimune, chimioterapie) sau indivizii cu HIV pozitiv, hepatită B sau C activă sau persoanele spitalizate o perioadă mai lungă de timp. Mulţi dintre aceştia au risc de pneumonii cu germeni "puternici”, neobişnuiţi în sistemul respirator (de exemplu, stafilococul), la care boala este mai severă în funcţie de imunitate şi de vârstă, iar perioada de tratament este mai lungă.
Expresia "tusea şi junghiul” este definiţia empirică a pneumoniei!
- Care sunt principalele simptome ale pneumoniei? Cum putem să o diferenţiem de infecţiile căilor respiratorii superioare?
- Uneori e destul de greu să le diferenţiem singuri. O viroză simplă a căilor respiratorii superioare, care prinde şi traheea sau bronhiile, poate să semene foarte bine cu o pneumonie. Însă la pneumonie, pe lângă tusea persistentă, expectoraţia mucopurulentă abundentă (cu un colorit diferit, de la galben până la verde, prin prezenţa diverselor microorganisme implicate), avem fie febră (temperatură mai mare de 38°C!) şi frisoane asemănătoare celor din viroze, dar mai intense, persistente, fie junghi sau dureri în regiunea toracică, fie respiraţie dificilă (sufocare). Expresia "tusea şi junghiul” este, de fapt, definiţia empirică a pneumoniei! Aceste simptome devin suficient de intense încât să determine bolnavul să se prezinte la medic.
Există şi un aparent paradox: un pacient vârstnic, de exemplu, s-ar putea să nu aibă simptome atât de evidente, chiar dacă la plămâni se instalează o infecţie severă, faţă de un pacient tânăr. După o anumită vârstă, mai ales dacă pacientul are şi afecţiuni neurologice asociate (demenţă senilă, de exemplu), simptomele de alarmă pot fi foarte "lejere”, ascunse, slab percepute. Atrag atenţia, mai ales în cazul persoanelor de peste 55 de ani, să consulte medicul şi la infecţiile aparent simple ale căilor respiratorii, care "nu trec”, pentru că sub simptomele uşoare, în condiţiile pe care le-am descris, se poate ascunde o boală mai gravă!
- Există factori care favorizează apariţia bolii?
- Cum se diagnostichează o pneumonie?
- Odată ajuns la medic, după anamneză, pacientul beneficiază de un examen clinic complet, inclusiv examen radiologic, pentru a depista pneumonia. Afectarea "radiaţiilor”, de care multă lume se teme, nu este semnificativă! Riscul iradierii este mult mai mic în comparaţie cu cel al unui diagnostic tardiv sau incomplet! Din păcate, nu putem face radiografii femeilor însărcinate (alternativa poate fi ecografia toracică). Noi trebuie să vedem exact câţi lobi sunt afectaţi, cât de întinsă este pneumonia şi dacă avem acumulare de lichid în învelişul plămânului (pleura). Uneori, examenul fizic poate să fie insuficient; examinarea completă printr-un perete toracic deformat, cu musculatură dezvoltată sau ţesut gras în exces este dificilă. Atunci este necesară o confirmare prin imagistică radiologică. Nu mai pun în discuţie pneumoniile care se pot ascunde în spatele unui corp străin inhalat - situaţie întâlnită mai des la copii, vârstnici cu deficienţe neurologice, accident vascular cerebral sau persoane cu apnee în somn. În alte cazuri, pneumonia poate fi în spatele unei tumori crescute pe o bronhie sau care comprimă şi "închide” parţial ori complet o bronhie, care blochează fluxul normal de aer şi secreţii prin calea respiratorie. Aşadar, facem o radiografie pulmonară pentru un diagnostic complet!
Există şi oameni care nu pot tuşi, din cauza lipsei reflexului de tuse, a secreţiilor insuficiente sau a unui blocaj în eliminarea secreţiilor). Se întâmplă să fie pneumonii cu tuse "seacă”. Metoda cu ajutorul căreia putem vedea în interiorul arborelui respirator şi cu care putem preleva probe direct din zona afectată pentru a identifica agentul patogen este endoscopia bronşică sau bronhoscopia. Aceasta nu este însă o indicaţie de rutină în pneumonia necomplicată!
"Nu există tratamente naturiste care să aibă efecte notabile în pneumonia bacteriană”
- Pentru pneumonia simplă, de cele mai multe ori nu e nevoie de examenul microbiologic, pentru că ştim germenii cel mai frecvent implicaţi, care de obicei răspund la antibioticele recomandate conform vârstei, bolilor asociate etc. Aşadar, nu este necesară totdeauna identificarea germenului cauzator. Putem examina secreţiile prin simpla recoltare, dacă pacientul tuşeşte cu spută, sau recoltare prin aspiraţie bronşică. Facem o antibiogramă, stabilim antibioticul la care răspunde şi putem iniţia un tratament ţintit. Dacă starea bolnavului nu permite aşteptarea rezultatelor, începem un tratament antibiotic cu spectru larg, apoi schimbăm tratamentul dacă identificăm o bacterie rezistentă sau neacoperită de primul antibiotic, şi administrăm un tratament ţintit. Nu se recomandă antibiotice "puternice” pentru o pneumonie simplă! De asemenea, autotratarea ("după ureche”) cu medicamente, în special antibiotice, nu este indicată! Nu de puţine ori ne confruntăm cu pacienţi care au obiceiul să ia antibiotice la întâmplare, uneori nepotrivite, alteori pe o durată insuficientă. În timp, autotratamentele pot favoriza apariţia rezistenţei la antibiotice.
Tratamentul poate să dureze între 5 şi 20 de zile, timp în care suntem într-o relaţie directă cu pacientul, pentru a-i urmări evoluţia. Bolnavii pot să se simtă bine după primele 2-4 zile, semn că răspund la antibiotic, şi uneori întrerup de la sine medicaţia, pentru că li se pare, de pildă, că-i doare stomacul din cauza antibioticului. Însă gestul lor, total greşit, mai ales dacă este repetitiv (în special dacă au şi o boală pulmonară cronică), are implicaţii în timp! Devin foarte greu de tratat peste ceva vreme, dacă refac o pneumonie cu germeni potenţial rezistenţi.
În unele situaţii, la recomandarea medicului, se impune o verificare printr-o radiografie de control, la cel puţin o lună de la momentul diagnosticării unei pneumonii sau mai devreme, dacă este necesară.
Pentru că este o adevărată modă să se apeleze mai întâi la tratamente naturiste sau complementare, fac precizarea că nu există vreun tratament naturist care să aibă efecte notabile în pneumonia bacteriană. În acest caz, antibioticul este singurul care o poate vindeca. Pneumologul vede bolnavul în ansamblu şi-i recomandă antibioticul potrivit, astfel încât să evite efectele adverse.
În cazul virozelor, însă, tratamentul "naturist” poate fi salutar. Foarte utile sunt alimentele bogate în antioxidanţi, suplimentele de vitamina C, E şi zinc, dar şi acestea, luate la indicaţia medicului, pentru că există unele preparate care pot duce la reacţii ireversibile! Spre exemplu, inhalatoarele cu zinc pentru nas pot duce la pierderea permanentă a mirosului!
- Pneumoniile pot da şi complicaţii?
- Dacă plămânii sunt deja afectaţi de o boală pulmonară (astm, bronşită cronică, BPOC), pneumonia poate complica evoluţia afecţiunii cronice, ceea ce duce la scăderea volumelor respiratorii (cu recuperare parţială sau minimă) sau chiar la insuficienţă respiratorie severă. În unele situaţii, poate evolua spre abces pulmonar, care are o evoluţie interesantă: bolnavul se poate simţi mult mai bine, nu mai face febră, i se ameliorează şi tusea (organismul îşi izolează zona afectată, iar bacteriile îşi creează o cămaşă, un înveliş de rezistenţă). Dar simptomele revin după 2-3 zile şi e mult mai rău! Atunci tratamentul antibiotic se poate prelungi până la 20, chiar 40 de zile, în condiţii de spitalizare, cu tratament injectabil, care să ajungă rapid în zona afectată. De asemenea, poate fi necesară o intervenţie chirurgicală pentru a drena abcesul, pentru că antibioticele pătrund greu în cavitatea de puroi formată.
"Acoperirea gurii şi a nasului cu fularul nu ne fereşte de virusuri şi bacterii”
- Putem să prevenim apariţia pneumoniilor?
- Nu întotdeauna avem posibilitatea să ne ferim de astfel de boli. În primul rând ar trebui să avem grijă de imunitate. Apoi, măsurile simple, de igienă personală, precum spălarea mâinilor şi a alimentelor (fructe şi legume care se consumă crude) ne păzesc de instalarea germenilor patogeni. În cazul prezenţei unei afecţiuni pulmonare cronice decompensate, bolnavul trebuie să meargă la medicul specialist pneumolog, pentru a stabiliza boala şi a nu fi prins "nepregătit” în faţa unei viroze sezoniere (uneori inevitabile), pentru a evita măcar manifestarea severă a acesteia.
Pacienţii cu imunitate scăzută, cu risc de mortalitate mare în cazul unei pnemonii acute, la sfatul medicului, se pot vaccina antipneumococic.
Ca reguli generale, atunci când e foarte frig şi avem de făcut vreun efort pe afară, nu e bine să ne îmbrăcăm exagerat de gros şi să transpirăm. Totdeauna, îmbrăcămintea va fi adecvată timpului şi activităţii propuse. Este bine să ne protejăm zonele cu circulaţie deficitară - urechi, mâini, picioare. Acoperirea gurii şi a nasului cu fularul nu ne fereşte de virusuri şi bacterii! Ar trebui ca cei infectaţi deja să-şi pună o mască sau un şal la gură, să-i protejeze pe cei din jur când vorbesc, strănută sau tuşesc şi să evite salutul prin strânsul mâinii! De asemenea, este bine ca toată lumea să-şi aerisească bine încăperile. Sunt lucruri simple, uşor de făcut, doar să ne aducem aminte de ele!
D-na dr. ANDREEA VLĂDĂU poate fi contactată la Clinica BIO-MEDICA din Calea Floreasca nr. 111-113, Sector 1, Bucureşti, tel. 021/311.77.93 sau la Institutul Naţional de Pneumologie "Marius Nasta”
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
