PANCRAS DIJK - "Ritmul domol al vieţii din Maramureş e foarte apropiat de bătăile inimii mele. Acolo m-am simţit acasă"

- scriitor şi editor la revista "National Geographic" -

- După ce a bătut ani de zile România în lung şi-n lat şi s-a bucurat de aprecieri pentru articolele scrise despre ţara noastră, jurnalistul olandez Pancras Dijk, de la cunoscuta publicaţie "National Geographic", a reuşit, recent, să impună Maramureşul în faimosul top al celor 20 de destinaţii obligatoriu de vizitat în 2015 al revistei "National Geographic Traveler". Cum s-a îndrăgostit Pancras de Maramureş şi de ce le recomandă el această destinaţie turistică cititorilor săi aflaţi citindu-i povestea -

Călător prin România

Editor şi scriitor la "National Geographic Maga­zine" Olanda & Belgia, autor al mai multor articole în prestigioase ediţii internaţionale ale publicaţiei "Na­tional Geographic Traveler", Pancras Dijk este un olandez de care Maramureşul încă nu a auzit, dar prin intermediul căruia mulţi au auzit - şi vor mai auzi - despre Maramureş. A ajuns prima oară în ţara noastră la începutul anului 1998 şi a revenit iar şi iar. Deşi a colindat ţara, din Delta Dunării până în satele transil­vănene, i-au trebuit zece ani de la prima incursiune în România pentru a ajunge în Maramureş. O Dacie break şi dorinţa de a se documenta despre viaţa tradi­ţională l-au adus aici, într-unul din momentele nu cele mai nimerite: vara inundaţiilor din 2008. Incursiunea pe Valea Vaserului, cu Mocăniţa, a trebuit, aşadar, cu regret, să fie anulată. L-au impresionat însă alte locuri, astfel încât, la mijlocul anului următor, în 2009, ediţia olandeză a revistei "National Geographic Traveler" avea să-i publice "Văile trecutului", un articol pe nu mai puţin de zece pagini, născut 100% de experienţa maramureşeană din vara precedentă.

"Unic în Maramureş e felul cum se scurge aici timpul"

În 2009, Ambasada României în Olanda i-a acor­dat lui Pancras "Premiul de excelenţă", ca recu­noaş­te­re pentru "deosebita contribuţie la promovarea valo­ri­lor româneşti în Olanda". Recunoaşterile nu se o­presc aici. În 2010, povestea lui Pancras Dijk despre Maramureş primeşte din partea Societăţii "National Geographic" premiul pentru cel mai bun articol al anu­lui, din întreaga lume. Dar nici râvna lui Pancras pentru Maramureş nu se opreşte aici. Anul acesta, "Na­tional Geographic Traveler" a decis să includă această regiune în lista "superlativelor" în materie de destinaţii turistice, pentru 2015: "Best of the World 2015" ("Cele mai bune din lume, 2015), listă care cu­prinde 20 de destinaţii din întreaga lume, recoman­da­te de experţi în călătorie, colaboratori ai publicaţiei, plus o destinaţie bonus, recomandată de cititori. Iar dacă Maramureşul se află în topul celor mai frumoase destinaţii din lume, e pentru că Pancras Dijk a pledat pen­tru el exact ca un îndrăgostit, cu patos şi încântare.

- S-ar putea spune că "ţi-a picat cu tronc" Mara­mureşul. Mai întâi un articol premiat, iar acum eşti în spatele unui mare succes: mulţumită ţie, "Natio­nal Geographic" a inclus Maramureşul pe lista celor mai bune destinaţii turistice ale anului 2015. Cum te-a sedus ţinutul Marei şi-al Izei, cândva, mândria tradiţiei româneşti?

- Mă îndrăgostesc uşor de locurile pe care le vizi­tez, recunosc. Călătoresc des, şi situaţiile în care nu am reuşit să mă conectez cu destinaţia au fost rare. Maramureşul, cumva, m-a atins într-un fel diferit, mai profund. Cutreierasem înainte România, vizitând lo­curi de preţ, precum Delta Dunării, Munţii Bucegi şi Piatra Craiului. Fiecare din destinaţiile acestea avea propriul ei farmec şi, uneori, farmecul a fost atât de ade­menitor, încât m-a făcut să revin, în repetate rân­duri. Am reuşit să învăţ limba română, să îmi fac câţiva prieteni. Iar aceşti prieteni, cunoscându-mi deja preferinţele şi aversiunile, mi-au spus că Maramureşul ar fi locul perfect pentru mine. Şi câtă dreptate au avut! Chiar din prima seară - nici măcar nu ajunse­se­răm încă în Ma­ramureşul istoric - ne-am pomenit "an­tre­naţi" într-o nuntă din­tr-un sat luminat doar de flacăra lumânărilor, căci fusese o cădere de curent electric în zonă. Am pe­tre­cut, am cunos­cut localnici, am ascul­tat poveşti fabu­loa­se, am dansat pe ritmul mu­­zicanţilor din sat şi am văzut cum se rui­nea­ză, in­stantaneu, pla­nurile de că­lă­torie pro­gramate cu ri­goare. Aşa că în zilele care au urmat, ne-am lăsat ghi­daţi doar de stările noastre, am mâncat şi am poposit în casele localnicilor, am făcut drumeţii pe munţi şi pe dealurile cele mai verzi şi am băut ho­rincă, în timp ce ne uitam la stele. Ritmul vieţii în Ma­ramureş, domol, a fost foarte apropiat de ritmul bătăi­lor inimii mele. M-am simţit acasă. Pe de altă parte, pentru mine, farmecul Maramureşului e legat şi de relativa lui obscu­ri­tate. În lu­mea occi­dentală, Ro­mâ­nia nu e în topul des­tina­ţiilor pe care turiştii le au în ve­dere, atunci când vor să călătoreas­că în străină­tate, iar de Ma­ramureş aproape că nu s-a auzit. De curând, am petrecut ceva timp în re­giunea arctică a Nor­ve­giei, o zonă foar­te fru­moa­să, şi iar m-am în­drăgostit. În­să Norve­gia e o desti­na­ţie cu­nos­cută. Şi a­tunci, pre­fer să fiu o voce, fie ea firavă, pen­tru o desti­na­ţie care nu are propria ei voce pu­ter­nică. Iar Ma­ramure­şul e o des­tinaţie care merită să fie vizitată.

- Ce ţi s-a părut cu adevărat unic în experienţa din Maramureş?

- Am străbătut Maramureşul împreună cu un foto­graf român, şi de câteva ori, l-am nedumerit cu uimi­rea mea, în faţa unor lucruri care lui îi păreau fi­reşti. N-a înţeles, de pildă, de ce mă mir văzând câţiva copii culegând mere într-o livadă. I-am spus că în ţara mea nu vezi aşa ceva. Copiii din Olanda cred că mere­le cresc în supermarket. Sau oalele colorate atâr­nate în copaci. Pentru ma­ramureşeni poate părea un clişeu, însă pentru mine era ceva nou. Dar ceea ce a fost cu ade­vă­rat unic a fost felul în ca­re se scur­ge aici timpul. Ca şi cum o zi nu ar avea 24 de ore. Ca şi cum o săptămână nu ar avea un nu­măr determinat de zi­le. În Bo­tiza am pe­tre­cut ore în şir cu o localnică, vorbind doar des­pre cos­tumul tradiţional: mate­ria­lul din care e făcut, motivele, vopselele naturale. În aceeaşi zi, în timp ce hoinăream prin Glod, fiica preotului s-a apro­piat de mine şi a început să îmi povestească despre sat, despre cei doi muzicieni originari de aici, despre viaţa ei şi, deşi de obicei sunt grăbit în timpul deplasărilor de serviciu, am stat şi am ascultat-o. Din nou ore în şir... Tot în aceeaşi zi, ni s-a stricat maşina. Dar nu a contat, am pe­trecut cu uşurinţă două ceasuri, reparând-o. Tim­pul chiar nu pare să fie o problemă în vechiul Ma­ramureş.

- Ce te-a sedus pe tine în Maramureş am înţeles. Dar ce anume crezi că i-a convins pe cei din So­cietatea "National Geographic" să îţi premieze ar­ticolul?

- Cred că ceea ce i-a convins cu privire la povestea despre această destinaţie a fost destinaţia însăşi. În revistele de călătorie se poate scrie ani de-a rândul despre aceleaşi şi aceleaşi destinaţii. De la Paris la Toscana, de la Seychelles în Thailanda, de la New York la Amsterdam. Printre aceste locuri, Maramu­re­şul părea o ciudăţenie. Ideea că cineva ar putea să pe­treacă o săptămână întreagă într-o regiune de care nu auzise nimeni, să aibă parte de experienţe pe care alte destinaţii nu i le-ar putea oferi, ba mai mult, să se simtă extraordinar, a fost, se pare, suficient de convin­gătoare. Pe lângă asta, aşa cum am spus: m-am îndră­gostit de Maramureş. Dar nu am vrut să ţin în taină această poveste de dragoste. Dimpotrivă, am scris astfel încât cititorii mei să se simtă, la rândul lor, se­duşi de aceste locuri. Şi se pare că a funcţionat. Socie­tatea "National Geographic" s-a îndrăgostit la rându-i şi, nu la multă vreme după ce mi-a oferit mie acest premiu, a decis să îi acorde Maramureşului rolul de personaj principal într-un nou articol dedicat poveştii fânului în Transil­vania. Articolul a fost publicat în 2013, iar fotografiile au fost făcute aproape exclusiv în Maramureş.

- Dar în cazul nominalizărilor pentru "Best of the World 2015", ce anume din pledoaria ta crezi că i-a convins să in­cludă Maramureşul printre câşti­gători?

- Mi s-a cerut să sugerez o destinaţie pentru aceas­tă listă. Acelaşi lucru li s-a cerut şi celor­lalţi scriitori, editori, explo­ratori care lu­crează pentru "National Geo­graphic". Sunt sigur că s-au trimis în jur de o sută de asemenea propuneri, aşa că da, competiţia a fost strânsă. Lista trebuia să reflecte ceea ce e bogat cultural, auten­tic, durabil şi superlativ printre destinaţiile de azi. Du­pă mine, Maramureşul întrunea firesc aceste criterii, aşa că i-am scris edi­torului din Statele Unite că "am în minte un câştigător garantat". Bogăţia culturală a Maramureşului, cu peisajele antropice şi costumele tradiţionale, e unică. În ceea ce priveşte durabilitatea şi autenticitatea, Ma­ramureşul are o poveste foarte inte­re­santă de spus. E suficient să ne gândim la căruţele trase de cai, la Mocăniţă, la mun­­cile agricole, la vâltorile pitoreşti.

- Va deveni Maramureşul mai vi­zibil pe harta destinaţiilor turistice ca urmare a acestui statut oferit de Na­tional Geo­gra­phic?

- Lista destinaţiilor declarate ca fiind "cele mai bune" de către "Natio­nal Geographic Traveler" este publicată an de an, în luna noiembrie. Şi tot an de an, aceasta e cel mai bine vândută edi­ţie. Cititorii sunt curioşi să afle care sunt destinaţiile de top şi se inspiră de aici în planurile lor de călătorie. Încă ceva: lista nu e publicată doar în ediţia din Statele Unite, ci şi în alte ediţii, în aproximativ cincisprezece limbi. E, de asemenea, important de ştiut că revista "National Geographic Traveler" este cea mai citită publicaţie de călătorie din lume. În plus, lista este publicată şi on­line, având parte de mai multe vi­zua­lizări decât orice altă pagină a site-ului Traveler. Aşa că s-ar putea ca impactul să fie uriaş. Într-un final, să nu uităm că promovarea turistică "din gură în gură" are un foarte mare impact, aşa că va conta şi experienţa pe care o vor trăi turiştii în Maramureş. Şi depinde de toţi maramureşenii ca oaspeţii lor să se în­toarcă acasă încântaţi şi să recomande destinaţia altora şi altora.

Un moment de răspântie: modernitatea ameninţă tradiţia

- Mulţi dintre maramureşeni con­sideră că turismul zonei se află în im­pas. Unii nu îi mai dau nicio şansă, argumentând că nimic nu poate reîn­via Maramu­re­şul de altădată, alţii vor să salveze tradiţia, dar ezi­tă în privinţa direcţiei în care ar trebui să o apuce. Ca observator din afară al locului, tu ce opinie ai?

- Nu mă pretind expert în turism, aşa că nu aş putea spune că ştiu ce trebuie să facă Maramureşul pentru a exista pe radarul turiştilor. În general, infra­structura bună e importantă. Prima oară când am vrut să scriu despre zona asta şi a trebuit să îmi conving editorul că e o idee bună, trebuie să recunosc că nu am fost chiar sincer cu el. "Maramureşul are o infra­structură de turism grozavă", i-am spus, deşi pe atunci era departe de a fi grozavă. În ultimii ani, am remarcat o creştere a turismului. Au început să se marcheze trasee de bici­cletă, au apărut articole despre Mara­mureş în câteva publicaţii internaţionale, a existat un birou de turism în care in­formarea s-a făcut cu profesionism, exis­tă hărţi care se distribuie gratuit turiş­tilor, s-au deschis noi unităţi de cazare, printre care unele administrate de străini. Chiar cunosc un cuplu de olandezi care au un camping şi un hostel în Breb. E ciudat, cumva, că străinii par mai con­vinşi şi mai entuziasmaţi de ceea ce are Maramureşul de oferit. Toţi maramu­reşenii ar trebui să preţuiască lucrurile care fac această destinaţie să se distingă: tradiţiile, peisajele rurale, ospitalitatea. Aş spune că accentul ar trebui să se pună pe promovarea unui Maramureş auten­tic, accesibil, cu tradiţii valoroase, sate frumoase şi cu o istorie culturală vie.

- Crezi că acele criterii care au fă­cut Maramureşul un bun candidat pentru "Best of the World 2015" vor mai fi valabile şi în 2016? Dar în 2020?

- Greu de spus, nu pot ghici viito­rul. Unul dintre motivele pentru care Maramureşul a fost inclus în lista de anul acesta e faptul că a ajuns într-un moment de răspântie, în care se pare că modernitatea ameninţă să înlăture tradiţia. Dacă se merge mai departe pe acelaşi drum, esenţa a ceea ce face Maramureşul să fie acum o destinaţie aparte va dispărea. Dar încă se poate coti în altă direcţie. Se pare că regiu­nea trăieşte în prezent un moment important şi critic. Balanţa e delicată. I-am auzit pe câţiva spunându-mi că ideea mea de Maramureş e deja ex­pirată. Eu sunt, totuşi, unul dintre aceia care preferă să vadă partea bună a lucrurilor.

- Te ispiteşte ideea de a scrie o nouă poveste despre Maramureş? Crezi că ai mai găsi inspiraţie dacă ai reveni pe-aici?

- Îţi mărturisesc că pun deja la cale o poveste care m-ar aduce înapoi în Maramureş. Spre deosebire de poves­tea anterioară, mai generală, care îşi propunea să prezinte regiunea citito­rilor noştri, povestea de acum va fi una foarte personală. Fiica mea cea mare poartă numele unui râu din Ma­ramureş şi aş vrea să vin cu ea acolo, într-o zi. Sunt sigur că voi găsi inspi­raţie din plin şi că, încă o dată, mă voi aştepta să încerc cele mai neaşteptate trăiri.

RADA PAVEL