- După ce a bătut ani de zile România în lung și-n lat și s-a bucurat de aprecieri pentru articolele scrise despre țara noastră, jurnalistul olandez Pancras Dijk, de la cunoscuta publicație "National Geographic", a reușit, recent, să impună Maramureșul în faimosul top al celor 20 de destinații obligatoriu de vizitat în 2015 al revistei "National Geographic Traveler". Cum s-a îndrăgostit Pancras de Maramureș și de ce le recomandă el această destinație turistică cititorilor săi aflați citindu-i povestea -
Călător prin România
Editor și scriitor la "National Geographic Magazine" Olanda & Belgia, autor al mai multor articole în prestigioase ediții internaționale ale publicației "National Geographic Traveler", Pancras Dijk este un olandez de care Maramureșul încă nu a auzit, dar prin intermediul căruia mulți au auzit - și vor mai auzi - despre Maramureș. A ajuns prima oară în țara noastră la începutul anului 1998 și a revenit iar și iar. Deși a colindat țara, din Delta Dunării până în satele transilvănene, i-au trebuit zece ani de la prima incursiune în România pentru a ajunge în Maramureș. O Dacie break și dorința de a se documenta despre viața tradițională l-au adus aici, într-unul din momentele nu cele mai nimerite: vara inundațiilor din 2008. Incursiunea pe Valea Vaserului, cu Mocănița, a trebuit, așadar, cu regret, să fie anulată. L-au impresionat însă alte locuri, astfel încât, la mijlocul anului următor, în 2009, ediția olandeză a revistei "National Geographic Traveler" avea să-i publice "Văile trecutului", un articol pe nu mai puțin de zece pagini, născut 100% de experiența maramureșeană din vara precedentă.
"Unic în Maramureș e felul cum se scurge aici timpul"
În 2009, Ambasada României în Olanda i-a acordat lui Pancras "Premiul de excelență", ca recunoaștere pentru "deosebita contribuție la promovarea valorilor românești în Olanda". Recunoașterile nu se opresc aici. În 2010, povestea lui Pancras Dijk despre Maramureș primește din partea Societății "National Geographic" premiul pentru cel mai bun articol al anului, din întreaga lume. Dar nici râvna lui Pancras pentru Maramureș nu se oprește aici. Anul acesta, "National Geographic Traveler" a decis să includă această regiune în lista "superlativelor" în materie de destinații turistice, pentru 2015: "Best of the World 2015" ("Cele mai bune din lume, 2015), listă care cuprinde 20 de destinații din întreaga lume, recomandate de experți în călătorie, colaboratori ai publicației, plus o destinație bonus, recomandată de cititori. Iar dacă Maramureșul se află în topul celor mai frumoase destinații din lume, e pentru că Pancras Dijk a pledat pentru el exact ca un îndrăgostit, cu patos și încântare.
- S-ar putea spune că "ți-a picat cu tronc" Maramureșul. Mai întâi un articol premiat, iar acum ești în spatele unui mare succes: mulțumită ție, "National Geographic" a inclus Maramureșul pe lista celor mai bune destinații turistice ale anului 2015. Cum te-a sedus ținutul Marei și-al Izei, cândva, mândria tradiției românești?
- Mă îndrăgostesc ușor de locurile pe care le vizitez, recunosc. Călătoresc des, și situațiile în care nu am reușit să mă conectez cu destinația au fost rare. Maramureșul, cumva, m-a atins într-un fel diferit, mai profund. Cutreierasem înainte România, vizitând locuri de preț, precum Delta Dunării, Munții Bucegi și Piatra Craiului. Fiecare din destinațiile acestea avea propriul ei farmec și, uneori, farmecul a fost atât de ademenitor, încât m-a făcut să revin, în repetate rânduri. Am reușit să învăț limba română, să îmi fac câțiva prieteni. Iar acești prieteni, cunoscându-mi deja preferințele și aversiunile, mi-au spus că Maramureșul ar fi locul perfect pentru mine. Și câtă dreptate au avut! Chiar din prima seară - nici măcar nu ajunseserăm încă în Maramureșul istoric - ne-am pomenit "antrenați" într-o nuntă dintr-un sat luminat doar de flacăra lumânărilor, căci fusese o cădere de curent electric în zonă. Am petrecut, am cunoscut localnici, am ascultat povești fabuloase, am dansat pe ritmul muzicanților din sat și am văzut cum se ruinează, instantaneu, planurile de călătorie programate cu rigoare. Așa că în zilele care au urmat, ne-am lăsat ghidați doar de stările noastre, am mâncat și am poposit în casele localnicilor, am făcut drumeții pe munți și pe dealurile cele mai verzi și am băut horincă, în timp ce ne uitam la stele. Ritmul vieții în Maramureș, domol, a fost foarte apropiat de ritmul bătăilor inimii mele. M-am simțit acasă. Pe de altă parte, pentru mine, farmecul Maramureșului e legat și de relativa lui obscuritate. În lumea occidentală, România nu e în topul destinațiilor pe care turiștii le au în vedere, atunci când vor să călătorească în străinătate, iar de Maramureș aproape că nu s-a auzit. De curând, am petrecut ceva timp în regiunea arctică a Norvegiei, o zonă foarte frumoasă, și iar m-am îndrăgostit. Însă Norvegia e o destinație cunoscută. Și atunci, prefer să fiu o voce, fie ea firavă, pentru o destinație care nu are propria ei voce puternică. Iar Maramureșul e o destinație care merită să fie vizitată.
- Ce ți s-a părut cu adevărat unic în experiența din Maramureș?
- Am străbătut Maramureșul împreună cu un fotograf român, și de câteva ori, l-am nedumerit cu uimirea mea, în fața unor lucruri care lui îi păreau firești. N-a înțeles, de pildă, de ce mă mir văzând câțiva copii culegând mere într-o livadă. I-am spus că în țara mea nu vezi așa ceva. Copiii din Olanda cred că merele cresc în supermarket. Sau oalele colorate atârnate în copaci. Pentru maramureșeni poate părea un clișeu, însă pentru mine era ceva nou. Dar ceea ce a fost cu adevărat unic a fost felul în care se scurge aici timpul. Ca și cum o zi nu ar avea 24 de ore. Ca și cum o săptămână nu ar avea un număr determinat de zile. În Botiza am petrecut ore în șir cu o localnică, vorbind doar despre costumul tradițional: materialul din care e făcut, motivele, vopselele naturale. În aceeași zi, în timp ce hoinăream prin Glod, fiica preotului s-a apropiat de mine și a început să îmi povestească despre sat, despre cei doi muzicieni originari de aici, despre viața ei și, deși de obicei sunt grăbit în timpul deplasărilor de serviciu, am stat și am ascultat-o. Din nou ore în șir... Tot în aceeași zi, ni s-a stricat mașina. Dar nu a contat, am petrecut cu ușurință două ceasuri, reparând-o. Timpul chiar nu pare să fie o problemă în vechiul Maramureș.
- Ce te-a sedus pe tine în Maramureș am înțeles. Dar ce anume crezi că i-a convins pe cei din Societatea "National Geographic" să îți premieze articolul?
- Cred că ceea ce i-a convins cu privire la povestea despre această destinație a fost destinația însăși. În revistele de călătorie se poate scrie ani de-a rândul despre aceleași și aceleași destinații. De la Paris la Toscana, de la Seychelles în Thailanda, de la New York la Amsterdam. Printre aceste locuri, Maramureșul părea o ciudățenie. Ideea că cineva ar putea să petreacă o săptămână întreagă într-o regiune de care nu auzise nimeni, să aibă parte de experiențe pe care alte destinații nu i le-ar putea oferi, ba mai mult, să se simtă extraordinar, a fost, se pare, suficient de convingătoare. Pe lângă asta, așa cum am spus: m-am îndrăgostit de Maramureș. Dar nu am vrut să țin în taină această poveste de dragoste. Dimpotrivă, am scris astfel încât cititorii mei să se simtă, la rândul lor, seduși de aceste locuri. Și se pare că a funcționat. Societatea "National Geographic" s-a îndrăgostit la rându-i și, nu la multă vreme după ce mi-a oferit mie acest premiu, a decis să îi acorde Maramureșului rolul de personaj principal într-un nou articol dedicat poveștii fânului în Transilvania. Articolul a fost publicat în 2013, iar fotografiile au fost făcute aproape exclusiv în Maramureș.
- Dar în cazul nominalizărilor pentru "Best of the World 2015", ce anume din pledoaria ta crezi că i-a convins să includă Maramureșul printre câștigători?
- Mi s-a cerut să sugerez o destinație pentru această listă. Același lucru li s-a cerut și celorlalți scriitori, editori, exploratori care lucrează pentru "National Geographic". Sunt sigur că s-au trimis în jur de o sută de asemenea propuneri, așa că da, competiția a fost strânsă. Lista trebuia să reflecte ceea ce e bogat cultural, autentic, durabil și superlativ printre destinațiile de azi. După mine, Maramureșul întrunea firesc aceste criterii, așa că i-am scris editorului din Statele Unite că "am în minte un câștigător garantat". Bogăția culturală a Maramureșului, cu peisajele antropice și costumele tradiționale, e unică. În ceea ce privește durabilitatea și autenticitatea, Maramureșul are o poveste foarte interesantă de spus. E suficient să ne gândim la căruțele trase de cai, la Mocăniță, la muncile agricole, la vâltorile pitorești.
- Va deveni Maramureșul mai vizibil pe harta destinațiilor turistice ca urmare a acestui statut oferit de National Geographic?
- Lista destinațiilor declarate ca fiind "cele mai bune" de către "National Geographic Traveler" este publicată an de an, în luna noiembrie. Și tot an de an, aceasta e cel mai bine vândută ediție. Cititorii sunt curioși să afle care sunt destinațiile de top și se inspiră de aici în planurile lor de călătorie. Încă ceva: lista nu e publicată doar în ediția din Statele Unite, ci și în alte ediții, în aproximativ cincisprezece limbi. E, de asemenea, important de știut că revista "National Geographic Traveler" este cea mai citită publicație de călătorie din lume. În plus, lista este publicată și online, având parte de mai multe vizualizări decât orice altă pagină a site-ului Traveler. Așa că s-ar putea ca impactul să fie uriaș. Într-un final, să nu uităm că promovarea turistică "din gură în gură" are un foarte mare impact, așa că va conta și experiența pe care o vor trăi turiștii în Maramureș. Și depinde de toți maramureșenii ca oaspeții lor să se întoarcă acasă încântați și să recomande destinația altora și altora.
Un moment de răspântie: modernitatea amenință tradiția
- Mulți dintre maramureșeni consideră că turismul zonei se află în impas. Unii nu îi mai dau nicio șansă, argumentând că nimic nu poate reînvia Maramureșul de altădată, alții vor să salveze tradiția, dar ezită în privința direcției în care ar trebui să o apuce. Ca observator din afară al locului, tu ce opinie ai?
- Nu mă pretind expert în turism, așa că nu aș putea spune că știu ce trebuie să facă Maramureșul pentru a exista pe radarul turiștilor. În general, infrastructura bună e importantă. Prima oară când am vrut să scriu despre zona asta și a trebuit să îmi conving editorul că e o idee bună, trebuie să recunosc că nu am fost chiar sincer cu el. "Maramureșul are o infrastructură de turism grozavă", i-am spus, deși pe atunci era departe de a fi grozavă. În ultimii ani, am remarcat o creștere a turismului. Au început să se marcheze trasee de bicicletă, au apărut articole despre Maramureș în câteva publicații internaționale, a existat un birou de turism în care informarea s-a făcut cu profesionism, există hărți care se distribuie gratuit turiștilor, s-au deschis noi unități de cazare, printre care unele administrate de străini. Chiar cunosc un cuplu de olandezi care au un camping și un hostel în Breb. E ciudat, cumva, că străinii par mai convinși și mai entuziasmați de ceea ce are Maramureșul de oferit. Toți maramureșenii ar trebui să prețuiască lucrurile care fac această destinație să se distingă: tradițiile, peisajele rurale, ospitalitatea. Aș spune că accentul ar trebui să se pună pe promovarea unui Maramureș autentic, accesibil, cu tradiții valoroase, sate frumoase și cu o istorie culturală vie.
- Crezi că acele criterii care au făcut Maramureșul un bun candidat pentru "Best of the World 2015" vor mai fi valabile și în 2016? Dar în 2020?
- Greu de spus, nu pot ghici viitorul. Unul dintre motivele pentru care Maramureșul a fost inclus în lista de anul acesta e faptul că a ajuns într-un moment de răspântie, în care se pare că modernitatea amenință să înlăture tradiția. Dacă se merge mai departe pe același drum, esența a ceea ce face Maramureșul să fie acum o destinație aparte va dispărea. Dar încă se poate coti în altă direcție. Se pare că regiunea trăiește în prezent un moment important și critic. Balanța e delicată. I-am auzit pe câțiva spunându-mi că ideea mea de Maramureș e deja expirată. Eu sunt, totuși, unul dintre aceia care preferă să vadă partea bună a lucrurilor.
- Te ispitește ideea de a scrie o nouă poveste despre Maramureș? Crezi că ai mai găsi inspirație dacă ai reveni pe-aici?
- Îți mărturisesc că pun deja la cale o poveste care m-ar aduce înapoi în Maramureș. Spre deosebire de povestea anterioară, mai generală, care își propunea să prezinte regiunea cititorilor noștri, povestea de acum va fi una foarte personală. Fiica mea cea mare poartă numele unui râu din Maramureș și aș vrea să vin cu ea acolo, într-o zi. Sunt sigur că voi găsi inspirație din plin și că, încă o dată, mă voi aștepta să încerc cele mai neașteptate trăiri.
RADA PAVEL