- Viorel Hrebenciuc vorbea nestingherit la telefon despre afacerile lui dubioase pentru că se simţea în siguranţă, fiind el însuşi unul din "naşii" sistemului de spoliere a statului, sistem care a ţinut loc de guvernare în România după prăbuşirea regimului comunist. Cum altfel, decât fiind sigur că este imun faţă de rigorile legii, şi-ar fi implicat propriul fiu în aceste afaceri? Toate dosarele penale finalizate de DNA în ultima vreme demonstrează că sistemul de spoliere a statului era transpartinic, iar noi ar trebui de fapt să ne întrebăm de ce abia acum sunt anchetaţi şi arestaţi oameni ca Hrebenciuc şi Dan Voiculescu, ale căror afaceri datează de zeci de ani? Nu cumva pentru că justiţia nu a fost cu adevărat independentă decât acum, iar independenţa ei este garantată de NATO şi UE, nu de aleşii naţiei? De altfel, înainte de aderarea la aceste organizaţii, magistraţii nu-şi permiteau să ancheteze, să aresteze sau să condamne personaje politice de vază. "Sistemul ticăloşit" reprezenta simbioza dintre oamenii de afaceri veroşi, politicienii corupţi şi magistraţii corupţi. Ales pe un val de protest faţă de regimul Iliescu-Năstase şi într-un context internaţional definit de interesul sporit al UE şi NATO faţă de frontiera de Est a Europei democratice, Traian Băsescu a înţeles că partenerii occidentali cer curăţarea sistemului şi a lăsat-o pe Monica Macovei să îndeplinească această misiune istorică, prin crearea DNA şi a ANI. Vedem însă astăzi, că şi Traian Băsescu a avut limite în elanul său demolator, preferând să atace doar unele zone şi nu sistemul în ansamblul său. Aceasta este concluzia pe care ne-o impune arestarea lui Dorin Cocoş, acuzat de a fi coordonat mita de milioane de euro în dosarul Microsoft, căci nu suntem atât de naivi încât să credem că Elena Udrea, politicianul favorit al preşedintelui, de peste zece ani, nu ştia nimic despre afacerile soţului şi nici de unde vin banii pentru genţile, pantofii şi bijuteriile pe care le afişa cu atâta voluptate în public. Ne putem gândi că şi preşedintele trebuie să fi ştiut câte ceva, de vreme ce avea în subordinea sa SRI, care sigur ştia ce făceau domnul Cocoş şi asociaţii săi. Suspectăm, deci, că preşedintele Băsescu, forţat de Occident să susţină lupta anticorupţie, a încercat, totuşi, să limiteze daunele pe care procurorii le puteau cauza sistemului în ansamblu sau, cel puţin, cuplului Cocoş-Udrea. Neşansa elitei noastre politice a fost criza din Ucraina, care a evidenţiat cât de vulnerabil, la presiunile Rusiei, poate fi un stat corupt şi nefuncţional. Un astfel de stat, cum era să devină şi România, nu poate asigura securitatea flancului estic al NATO. Urmăriţi declaraţiile lui Joe Biden şi ale Victoriei Nuland şi veţi afla resortul recentului asalt fără inhibiţii, lansat de DNA, cu susţinerea SRI, asupra corupţiei endemice din România, şi explicaţia atitudinii de non-combat a lui Victor Ponta. Putem regreta că nu am reuşit să ne salvăm singuri, dar mai bine să ne consolăm cu un citat atribuit lui Petre Carp: "România are atât de mult noroc, încât nu are nevoie de politicieni". În tot cazul, de politicienii care au condus-o de 25 de ani, nu mai are nevoie deloc!
- După o absenţă îndelungată, sub pretextul taxei pe internet, ungurii au ieşit în stradă la Budapesta. De ce dă semne de moleşeală intelectualitatea maghiară, faţă de regimul Orban? Cândva erau, alături de polonezi, campioni ai luptei pentru democraţie.
- Răspunsul este simplu şi valabil şi pentru noi: pentru că intelectualii critici au prea puţine şanse de izbândă împotriva unui lider populist, într-o ţară cu slabe tradiţii democratice, cum este orice ţară fostă comunistă. Ce influenţă au la noi intelectualii critici, atâţia câţi au mai rămas, în faţa unui premier al cărui plagiat a fost dovedit de conducerea Universităţii Bucureşti, dar infirmat de Ministerul Educaţiei? În loc să iasă în stradă, românii i-au oferit lui Victor Ponta o majoritate covârşitoare în Parlament. Cu totul alta era situaţia dizidenţei intelectuale înainte de 1989: era uşor atunci să faci joncţiunea cu celelalte categorii de populaţie, în faţa unui inamic comun, care nu mai putea asigura un nivel de trai decent. Să nu uităm că succesul mişcării de protest din Polonia nu ar fi fost posibil, fără implicarea muncitorilor de la Gdansk, în frunte cu Lech Walesa, care numai intelectual nu era. Au existat, ce-i drept, intelectuali unguri anti-comunişti, dar mulţi trăiau în afara graniţelor, iar protestele de stradă din 1989 nu au avut amploarea celor din Polonia, partidul comunist însuşi cedând puterea sub influenţa Occidentului. Ca să fim însă corecţi până la capăt, trebuie să spunem că ungurii nu sunt la primul protest împotriva tendinţelor autoritariste ale lui Viktor Orban: astfel de proteste au avut loc, de pildă, şi cu prilejul numirii unui extremist naţionalist la conducerea teatrului naţional sau cu prilejul subordonării televiziunii publice faţă de guvern, numai că ele nu au reuşit să atragă suficient de mulţi participanţi, pentru a determina o schimbare de atitudine din partea premierului. De altfel, electoratul ungar s-a dovedit, în majoritatea sa, mulţumit de politica domnului Orban şi indiferent faţă de derapajele sale, faţă de apropierea de Vladimir Putin şi faţă de oprobriul NATO şi UE. Din păcate, constatăm o serie de similitudini cu situaţia din România: la putere se află o forţă politică anti-democratică şi tot mai ostilă Occidentului, opoziţia este slabă şi lipsită de credibilitate, iar societatea civilă este anemică şi inertă, ceea ce accentuează criza unor democraţii de faţadă. În aceste condiţii, singurii care reuşesc să creeze dificultăţi regimului Orban sunt tot americanii, care au impus sancţiuni severe unui număr de apropiaţi ai premierului. Semnalul SUA este clar: Budapesta nu va fi lăsată să profite de beneficiile apartenenţei la UE şi NATO, sfidând în acelaşi timp aceste organizaţii. Ca români, sperăm că severitatea SUA va limita şi jocul periculos făcut de Viktor Orban cu maghiarii din Transilvania, joc care trebuie stopat, în interesul integrităţii şi stabilităţii europene, indiferent ce înţeleg sau nu înţeleg alegătorii unguri.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
