- Viorel Hrebenciuc vorbea nestingherit la telefon despre afacerile lui dubioase pentru că se simțea în siguranță, fiind el însuși unul din "nașii" sistemului de spoliere a statului, sistem care a ținut loc de guvernare în România după prăbușirea regimului comunist. Cum altfel, decât fiind sigur că este imun față de rigorile legii, și-ar fi implicat propriul fiu în aceste afaceri? Toate dosarele penale finalizate de DNA în ultima vreme demonstrează că sistemul de spoliere a statului era transpartinic, iar noi ar trebui de fapt să ne întrebăm de ce abia acum sunt anchetați și arestați oameni ca Hrebenciuc și Dan Voiculescu, ale căror afaceri datează de zeci de ani? Nu cumva pentru că justiția nu a fost cu adevărat independentă decât acum, iar independența ei este garantată de NATO și UE, nu de aleșii nației? De altfel, înainte de aderarea la aceste organizații, magistrații nu-și permiteau să ancheteze, să aresteze sau să condamne personaje politice de vază. "Sistemul ticăloșit" reprezenta simbioza dintre oamenii de afaceri veroși, politicienii corupți și magistrații corupți. Ales pe un val de protest față de regimul Iliescu-Năstase și într-un context internațional definit de interesul sporit al UE și NATO față de frontiera de Est a Europei democratice, Traian Băsescu a înțeles că partenerii occidentali cer curățarea sistemului și a lăsat-o pe Monica Macovei să îndeplinească această misiune istorică, prin crearea DNA și a ANI. Vedem însă astăzi, că și Traian Băsescu a avut limite în elanul său demolator, preferând să atace doar unele zone și nu sistemul în ansamblul său. Aceasta este concluzia pe care ne-o impune arestarea lui Dorin Cocoș, acuzat de a fi coordonat mita de milioane de euro în dosarul Microsoft, căci nu suntem atât de naivi încât să credem că Elena Udrea, politicianul favorit al președintelui, de peste zece ani, nu știa nimic despre afacerile soțului și nici de unde vin banii pentru gențile, pantofii și bijuteriile pe care le afișa cu atâta voluptate în public. Ne putem gândi că și președintele trebuie să fi știut câte ceva, de vreme ce avea în subordinea sa SRI, care sigur știa ce făceau domnul Cocoș și asociații săi. Suspectăm, deci, că președintele Băsescu, forțat de Occident să susțină lupta anticorupție, a încercat, totuși, să limiteze daunele pe care procurorii le puteau cauza sistemului în ansamblu sau, cel puțin, cuplului Cocoș-Udrea. Neșansa elitei noastre politice a fost criza din Ucraina, care a evidențiat cât de vulnerabil, la presiunile Rusiei, poate fi un stat corupt și nefuncțional. Un astfel de stat, cum era să devină și România, nu poate asigura securitatea flancului estic al NATO. Urmăriți declarațiile lui Joe Biden și ale Victoriei Nuland și veți afla resortul recentului asalt fără inhibiții, lansat de DNA, cu susținerea SRI, asupra corupției endemice din România, și explicația atitudinii de non-combat a lui Victor Ponta. Putem regreta că nu am reușit să ne salvăm singuri, dar mai bine să ne consolăm cu un citat atribuit lui Petre Carp: "România are atât de mult noroc, încât nu are nevoie de politicieni". În tot cazul, de politicienii care au condus-o de 25 de ani, nu mai are nevoie deloc!
- După o absență îndelungată, sub pretextul taxei pe internet, ungurii au ieșit în stradă la Budapesta. De ce dă semne de moleșeală intelectualitatea maghiară, față de regimul Orban? Cândva erau, alături de polonezi, campioni ai luptei pentru democrație.
- Răspunsul este simplu și valabil și pentru noi: pentru că intelectualii critici au prea puține șanse de izbândă împotriva unui lider populist, într-o țară cu slabe tradiții democratice, cum este orice țară fostă comunistă. Ce influență au la noi intelectualii critici, atâția câți au mai rămas, în fața unui premier al cărui plagiat a fost dovedit de conducerea Universității București, dar infirmat de Ministerul Educației? În loc să iasă în stradă, românii i-au oferit lui Victor Ponta o majoritate covârșitoare în Parlament. Cu totul alta era situația dizidenței intelectuale înainte de 1989: era ușor atunci să faci joncțiunea cu celelalte categorii de populație, în fața unui inamic comun, care nu mai putea asigura un nivel de trai decent. Să nu uităm că succesul mișcării de protest din Polonia nu ar fi fost posibil, fără implicarea muncitorilor de la Gdansk, în frunte cu Lech Walesa, care numai intelectual nu era. Au existat, ce-i drept, intelectuali unguri anti-comuniști, dar mulți trăiau în afara granițelor, iar protestele de stradă din 1989 nu au avut amploarea celor din Polonia, partidul comunist însuși cedând puterea sub influența Occidentului. Ca să fim însă corecți până la capăt, trebuie să spunem că ungurii nu sunt la primul protest împotriva tendințelor autoritariste ale lui Viktor Orban: astfel de proteste au avut loc, de pildă, și cu prilejul numirii unui extremist naționalist la conducerea teatrului național sau cu prilejul subordonării televiziunii publice față de guvern, numai că ele nu au reușit să atragă suficient de mulți participanți, pentru a determina o schimbare de atitudine din partea premierului. De altfel, electoratul ungar s-a dovedit, în majoritatea sa, mulțumit de politica domnului Orban și indiferent față de derapajele sale, față de apropierea de Vladimir Putin și față de oprobriul NATO și UE. Din păcate, constatăm o serie de similitudini cu situația din România: la putere se află o forță politică anti-democratică și tot mai ostilă Occidentului, opoziția este slabă și lipsită de credibilitate, iar societatea civilă este anemică și inertă, ceea ce accentuează criza unor democrații de fațadă. În aceste condiții, singurii care reușesc să creeze dificultăți regimului Orban sunt tot americanii, care au impus sancțiuni severe unui număr de apropiați ai premierului. Semnalul SUA este clar: Budapesta nu va fi lăsată să profite de beneficiile apartenenței la UE și NATO, sfidând în același timp aceste organizații. Ca români, sperăm că severitatea SUA va limita și jocul periculos făcut de Viktor Orban cu maghiarii din Transilvania, joc care trebuie stopat, în interesul integrității și stabilității europene, indiferent ce înțeleg sau nu înțeleg alegătorii unguri.