"Unii bărbaţi se străduiesc o viaţă întreagă să înţeleagă firea unei femei. Alţii se ocupă cu lucruri mai puţin complicate, cum ar fi teoria relativităţii", a spus cândva Albert Einstein. O glumă, fireşte, o glumă adevărată, pentru că diferenţa dintre femei şi bărbaţi nu se reduce la conformaţia corpului, ci şi la biologie şi boli.
O femeie din trei este afectată - mai devreme sau mai târziu - de o boală specific feminină: de la fibromul uterin şi durerile menstruale, la atonia vezicală, la cistită şi chiar la endometrioză, o afecţiune prea puţin cunoscută. Vestea bună: "Aceste maladii sunt supărătoare şi foarte dureroase uneori, dar nu sunt periculoase şi se pot vindeca", afirmă specialiştii.
Atonia vezicală - un subiect interzis pentru multe femei
Este vorba despre incontinenţa urinară, de care suferă, conform aprecierilor, zeci de milioane de femei, numai în Europa. Cifra este uriaşă! Încă din anii tinereţii, numărul femeilor afectate este de două ori mai mare decât cel al bărbaţilor. Iar odată cu vârsta, creşte şi riscul: circa 40% dintre femei suferă de atonie vezicală.
Femeile suferă mai ales de aşa-numita incontinenţă de "solicitare": în timpul efortului fizic, dar şi atunci când râd sau tuşesc, scapă câteva picături de urină. Motivul: la femei, partea inferioară a bazinului e mai puţin stabilă decât la bărbaţi şi aceasta, pentru că femeile aduc pe lume copii. În timpul sarcinii, ca uterul să se poată întinde spre spaţiul de mai sus de el, toată greutatea apasă pe musculatura bazinului inferior. Aşa se face că pe parcursul sarcinii sau după o naştere, muşchii şi ligamentele bazinului sunt foarte solicitate. De aceea, peste 30% dintre mame suferă, temporar, de incontinenţă.
Şi o slăbire a ţesutului conjunctiv - ereditară sau condiţionată de menopauză - ori obezitatea pot produce incontinenţă urinară. Primul ajutor îl oferă tampoanele speciale pentru incontinenţă, dar este foarte importantă şi consultaţia medicală. Multe femei suferă ani de zile, fără să meargă la doctor, unele de jenă, altele crezând că incontinenţa după naştere sau la o vârstă înaintată ar fi ceva normal. Deşi, luată din timp, problema ar putea fi diminuată sau chiar complet vindecată la 70-80% dintre femei.
La începutul fiecărui tratament se stabileşte cauza, de multe ori prin simple întrebări adresate persoanei respective. Alte metode, precum ecografia vezicii urinare, sunt rareori necesare. În cele mai multe cazuri, o gimnastică specială pentru bazin rezolvă problema. Se recomandă învăţarea exerciţiilor cu un fizioterapeut şi executarea lor la domiciliu.
În cazurile mai dificile, se face apel la electrostimulare, biofeedback sau - ca ultim pas - la o operaţie simplă, pentru fixarea, sub uretră, a unui bandaj de susţinere confecţionat din fibre sintetice.
Cistita - ce poate combate infecţia?
Simptomele acestei afecţiuni sunt, de obicei, nevoia de a urina şi durerile sau arsurile din timpul urinării. Cam o femeie din două trăieşte această "experienţă" cel puţin o dată pe parcursul vieţii ei. "Din păcate, femeile sunt predispuse anatomic la cistite. Uretra lor este relativ scurtă (cu circa 3 cm mai scurtă decât a bărbaţilor), astfel că agenţii patogeni ajung mai repede în vezica urinară", afirmă experţii. În plus, la femei, uretra se află foarte aproape de anus, şi de aceea bacteriile din intestin pătrund uşor în vezică, infectând-o.
Dar şi hormonii joacă un rol: din cauza lipsei de estrogeni din timpul menopauzei, mucoasa din zona genitală este insuficient irigată cu sânge, astfel că pH-ul vaginului poate creşte. Ceea ce uşurează pătrunderea bacteriilor şi a agenţilor patogeni şi, drept urmare, poate duce la apariţia repetată a cistitelor.
"Şi dacă totuşi se întâmplă? Multor paciente le e teamă să ia antibiotice şi ezită prea multă vreme. Şi dacă totuşi le iau, întrerup administrarea imediat ce dispar durerile, nu şi bacteriile. Ceea ce face ca acestea să devină rezistente, să se înmulţească şi infecţia să devină cronică", avertizează urologii, recomandând administrarea imediată şi consecventă a antibioticelor.
Dar nu numai antibioticele pot fi folositoare, ci şi anumite substanţe active existente în plante, ca de pildă, extractul din frunze de strugurii-ursului, produsele pe bază de fructe de merişor sau ceaiurile renale dezinfectante (mesteacăn, osul-iepurelui, mătase de porumb, cozi de cireşe etc.).
Durerile menstruale - ce este normal şi când trebuie consultat medicul?
"Uterul este un muşchi. În timpul ciclului, el se contractă sub forma unor convulsii, pentru a «expulza» mucoasa uterină care nu-i mai este necesară. Ceea ce provoacă dureri specifice, în primele două zile", explică ginecologii. Dacă aceste dureri se datorează exclusiv ciclului, se recomandă administrarea unor medicamente antidurere şi antispasmodice (de exemplu Ibuprofen şi Buscopan). Durerile pot fi calmate, temporar, şi cu ajutorul unei buiote cu apă caldă ţinute pe abdomen, iar spasmele dispar pe durată lungă după administrarea de magneziu în doze suficiente.
Şi tratamentul hormonal calmează durerile menstruale. Femeile care iau pilula anticoncepţională se plâng mai rar de dureri acute. Iar echilibrul hormonal poate fi restabilit şi cu ajutorul unor extracte de plante (de exemplu, extractul de mielărea). Dar terapia cu plante trebuie să fie de lungă durată şi regulată.
Femeile care au dureri abdominale puternice sau cele cu ciclu neregulat ar trebui să consulte un ginecolog. Pentru că în spatele lor s-ar putea ascunde afecţiuni mai grave, precum un fibrom uterin sau o endometrioză. Cu ajutorul razelor ultrascurte, al ecografiei abdominale şi al analizelor de sânge, medicul poate stabili cauza şi tratamentul bolii.
(În numărul viitor, tratamente alternative pentru "Bolile tabu")
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
