În 1957, România se afla de 13 ani sub ocupația trupelor sovietice. Pe lângă faptul că soldații trebuiau hrăniți, că rechiziționau imobile și mașini, mai aveau obiceiul să jefuiască magazinele, să violeze femeile și să confiște obiectele personale ale oamenilor pe care îi întâlneau pe stradă, după bunul lor plac. Actorul Constantin Tănase, aflat atunci în plină maturitate artistică, i-a ridiculizat într-un cuplet celebru în epocă:
"Rău era cu «der, die, das»/ Da-i mai rău cu «davai ceas»/ De la Nistru pân' la Don/ Davai ceas, davai palton/ Davai ceas, davai moșie/ Harașo, tovărășie." Constantin Tănase a fost arestat, amenințat, i s-a ordonat să nu mai joace piesa, iar la două zile după ce a apărut pe scenă, îmbrăcat într-un palton imens și cu brațele pline de sus până jos de ceasuri, a murit.
În octombrie, Gheorghe Gheorghiu-Dej, liderul comunist al României, l-a invitat la o vânătoare de urși pe teribilul conducător sovietic, Nikita Hrusciov.
Vânătoarea din octombrie 1957 urma să aibă loc la Budacu de Sus, în județul Bistrița-Năsăud. Înalții demnitari comuniști au plecat din București cu trenul regal și au poposit la Cabana Teaca. Ceea ce s-a petrecut în acea noapte în cabană a fost ascuns tuturor. Singurele mărturii sunt notele ambasadorului Olandei la București, C. M. Hanswlick De Jonge, invitat de onoare la vânătoarea de urși. Cina a fost copioasă și udată din abundență cu un vin alb sec, celebrul vin de Lechința. (Via de la Lechința fusese plantată de sași. În dealurile calcaroase, ei au făcut gropi în piatră, în care au plantat vița-de-vie. Strugurii proveniți erau mai dulci, se coceau mai repede, fără să piardă nimic din aromă. Din ei se obținea vinul Steininger.)
Petrecerea de la Teaca, transformată în beție, a fost memorabilă. Cumplitul Hrusciov mânca, bea și dansa pe mese, încântat de vin și de muzică. Într-un moment de euforie, Hrusciov l-a întrebat pe Dej, ce poate face pentru România, ca să se revanșeze pentru asemenea clipe de neuitat. Dej, după ce l-a asigurat că românii sunt leniniști convinși și prieteni loiali ai Uniunii Sovietice, a spus că staționarea armatei sovietice nu mai era necesară în România, mai ales că actele violente în care erau implicați soldații ar fi putut știrbi încrederea maselor populare în Uniunea Sovietică. În mod surprinzător, Hrusciov l-a asigurat că va comunica Sovietului Suprem dorința României și că, în proporție de 90%, trupele sovietice vor fi retrase într-un an. Și așa a și fost. În anul 1958, trupele sovietice "eliberatoare" părăseau România, în timp ce din Germania Democrată și din Ungaria s-au retras în 1990, iar din Polonia, în 1993. Dar, din 1957, nimeni nu a mai băut în România vin de Lechința, toată producția de vin fiind destinată exclusiv marelui conducător de la răsărit.
E posibil ca această relatare să fie o simplă legendă urbană, notată de ambasadorul olandez de atunci. Certă este retragerea trupelor sovietice atât de devreme din România, și informația că vița-de-vie care produce vinul Steininger a început să fie replantată în Lechința abia după 1990.