La 90 de ani, împliniţi pe 24 mai, d-na Antoaneta Ralian debutează ca autoare a unui volum original, după ce timp de 60 de ani numele i-a apărut pe pagina de gardă a 120 de cărţi, în calitate de traducătoare. Trecerea pe copertă, cu propria fotografie, are totuşi un precedent: în 2011, tot Humanitas a publicat cartea realizată de Radu Paraschivescu "Toamna decanei. Convorbiri cu Antoaneta Ralian". Atunci, stimulată de curiozitatea inteligentă a interlocutorului, ea îşi evoca parcursul biografic şi profesional din târguşorul copilăriei antebelice, Roman, în Bucureştiul unei vieţi subordonate pasiunii pentru literatură. Pasiune din care a trăit şi trăieşte frumos, deşi timpurile numai frumoase n-au fost. În general, traducătorii rămân pentru publicul cititor anonimi. Adesea, chiar şi recenzenţii uită să îi pomenească sau îi menţionează în treacăt, fără să le evalueze efortul şi performanţele consumatoare de energie mentală, de nervi şi suflet, o trudă cu atât mai intensă cu cât originalul e mai valoros. Iar d-na Ralian mărturiseşte, inclusiv în cartea de azi: "îmi plac provocările, mă atrage să mă confrunt sau mai curând să mă înfrunt cu autori dificili". De aceea nu e de mirare că în lista cărţilor traduse de ea figurează, pe lângă mulţi alţii, Virginia Woolf, James Joyce, Henry Miller, Salman Rushdie sau Raymond Federman - scriitori greu de echivalat în toată complexitatea lor ideatică, stilistică şi lingvistică. Notorietatea d-nei Ralian - vizibilă şi în modul cum presa literară, radioul şi mai ales internetul au sărbătorit-o - se datorează în primul rând calităţii şi cantităţii muncii ei de o viaţă, dar şi personalităţii fermecătoare. Rar se poate întâlni o asemenea combinaţie de vitalitate, căldură omenească, umor, bun simţ şi bun gust, lipsă de prejudecăţi, deschidere spre nou, altruism. La senectute, multe persoane se acresc, rămân închise într-un trecut idealizat, acumulează frustrări şi resentimente. Nimic din toate astea la proaspăta noastră nonagenară. Veţi vedea din cartea pe care vi-o recomand azi că, din lungul itinerar personal - plin şi el, ca orice viaţă, cu traume, tragedii, spaime, suferinţe - ea preferă să-şi amintească experienţele frumoase legate de călătorii şi întâlniri cu scriitori celebri. Din voiajurile făcute singură sau împreună cu soţul, ziaristul Marius Ralian (cu care a avut o căsnicie armonioasă, timp de 60 de ani, "la bine şi la greu, până când moartea i-a despărţit"), în memorie i s-au păstrat nu impresii de turist ci păţanii, multe comice şi povestite cu vervă - o plăcere de citit! Iar întâlnirile, după vieţuiri în intimitatea operelor lor, cu mari autori în carne şi oase (Iris Murdoch, care i-a fost prietenă timp de trei decenii, Saul Bellow, Salman Rushdie, Kurt Vonnegut, Ted Hughes, Raymond Federman, Amos Oz ş.a.) însufleţesc statuile din mintea noastră cu gesturi, slăbiciuni şi confesiuni provocate de şarmul traducătoarei lor din România. "Amintirile unei nonagenare" au sarea şi piperul voiciunii de spirit, cu multe pasaje anecdotice şi observaţii haioase, fără să fie nicio clipă frivole. Reuşesc să transmită capacitatea de a se bucura, privirea bună cu care îmbrăţişează lumea, înţelesurile îngăduitoare spre care au dus-o experienţele de viaţă şi comprehensiunea profundă a literaturii ca domeniu al aventurii pasionante. Dar cea mai importantă şi mai tonică experienţă a d-nei Antoaneta Ralian este cea a vârstei avansate trăite activ, cu deplină luciditate, în ciuda conflictului între a voi şi a nu putea, "între neputinţa fizică din ce în ce mai accentuată şi năzuinţele, dragostea de viaţă, nevoia de participare care au rămas la fel de fervente ca la 30 de ani". Cum rezolvă ea acest conflict? Prin forţa revigorantă a muncii: "Omul trebuie să se scoale de dimineaţă şi să facă ceva. Acest doing, acţiunea, te face să nu te mai simţi singur, să te simţi implicat, participativ". Doamna Ralian face şi azi ce ştie mai bine şi îi place mai mult - traduce. Imediat ce festivităţile emoţionante ale aniversării s-au încheiat, s-a aşezat la masa de lucru, cu norma zilnică de pagini de tălmăcit, aşa cum lucrează de zeci de ani.
Selecţia "Formula As"
* Antoaneta Ralian, "Amintirile unei nonagenare. Călătoriile mele, scriitorii mei", Editura Humanitas (tel. 0372/74.33.82), 190 p.
La 90 de ani, împliniţi pe 24 mai, d-na Antoaneta Ralian debutează ca autoare a unui volum original, după ce timp de 60 de ani numele i-a apărut pe pagina de gardă a 120 de cărţi, în calitate de traducătoare. Trecerea pe copertă, cu propria fotografie, are totuşi un precedent: în 2011, tot Humanitas a publicat cartea realizată de Radu Paraschivescu "Toamna decanei. Convorbiri cu Antoaneta Ralian". Atunci, stimulată de curiozitatea inteligentă a interlocutorului, ea îşi evoca parcursul biografic şi profesional din târguşorul copilăriei antebelice, Roman, în Bucureştiul unei vieţi subordonate pasiunii pentru literatură. Pasiune din care a trăit şi trăieşte frumos, deşi timpurile numai frumoase n-au fost. În general, traducătorii rămân pentru publicul cititor anonimi. Adesea, chiar şi recenzenţii uită să îi pomenească sau îi menţionează în treacăt, fără să le evalueze efortul şi performanţele consumatoare de energie mentală, de nervi şi suflet, o trudă cu atât mai intensă cu cât originalul e mai valoros. Iar d-na Ralian mărturiseşte, inclusiv în cartea de azi: "îmi plac provocările, mă atrage să mă confrunt sau mai curând să mă înfrunt cu autori dificili". De aceea nu e de mirare că în lista cărţilor traduse de ea figurează, pe lângă mulţi alţii, Virginia Woolf, James Joyce, Henry Miller, Salman Rushdie sau Raymond Federman - scriitori greu de echivalat în toată complexitatea lor ideatică, stilistică şi lingvistică. Notorietatea d-nei Ralian - vizibilă şi în modul cum presa literară, radioul şi mai ales internetul au sărbătorit-o - se datorează în primul rând calităţii şi cantităţii muncii ei de o viaţă, dar şi personalităţii fermecătoare. Rar se poate întâlni o asemenea combinaţie de vitalitate, căldură omenească, umor, bun simţ şi bun gust, lipsă de prejudecăţi, deschidere spre nou, altruism. La senectute, multe persoane se acresc, rămân închise într-un trecut idealizat, acumulează frustrări şi resentimente. Nimic din toate astea la proaspăta noastră nonagenară. Veţi vedea din cartea pe care vi-o recomand azi că, din lungul itinerar personal - plin şi el, ca orice viaţă, cu traume, tragedii, spaime, suferinţe - ea preferă să-şi amintească experienţele frumoase legate de călătorii şi întâlniri cu scriitori celebri. Din voiajurile făcute singură sau împreună cu soţul, ziaristul Marius Ralian (cu care a avut o căsnicie armonioasă, timp de 60 de ani, "la bine şi la greu, până când moartea i-a despărţit"), în memorie i s-au păstrat nu impresii de turist ci păţanii, multe comice şi povestite cu vervă - o plăcere de citit! Iar întâlnirile, după vieţuiri în intimitatea operelor lor, cu mari autori în carne şi oase (Iris Murdoch, care i-a fost prietenă timp de trei decenii, Saul Bellow, Salman Rushdie, Kurt Vonnegut, Ted Hughes, Raymond Federman, Amos Oz ş.a.) însufleţesc statuile din mintea noastră cu gesturi, slăbiciuni şi confesiuni provocate de şarmul traducătoarei lor din România. "Amintirile unei nonagenare" au sarea şi piperul voiciunii de spirit, cu multe pasaje anecdotice şi observaţii haioase, fără să fie nicio clipă frivole. Reuşesc să transmită capacitatea de a se bucura, privirea bună cu care îmbrăţişează lumea, înţelesurile îngăduitoare spre care au dus-o experienţele de viaţă şi comprehensiunea profundă a literaturii ca domeniu al aventurii pasionante. Dar cea mai importantă şi mai tonică experienţă a d-nei Antoaneta Ralian este cea a vârstei avansate trăite activ, cu deplină luciditate, în ciuda conflictului între a voi şi a nu putea, "între neputinţa fizică din ce în ce mai accentuată şi năzuinţele, dragostea de viaţă, nevoia de participare care au rămas la fel de fervente ca la 30 de ani". Cum rezolvă ea acest conflict? Prin forţa revigorantă a muncii: "Omul trebuie să se scoale de dimineaţă şi să facă ceva. Acest doing, acţiunea, te face să nu te mai simţi singur, să te simţi implicat, participativ". Doamna Ralian face şi azi ce ştie mai bine şi îi place mai mult - traduce. Imediat ce festivităţile emoţionante ale aniversării s-au încheiat, s-a aşezat la masa de lucru, cu norma zilnică de pagini de tălmăcit, aşa cum lucrează de zeci de ani.
La 90 de ani, împliniţi pe 24 mai, d-na Antoaneta Ralian debutează ca autoare a unui volum original, după ce timp de 60 de ani numele i-a apărut pe pagina de gardă a 120 de cărţi, în calitate de traducătoare. Trecerea pe copertă, cu propria fotografie, are totuşi un precedent: în 2011, tot Humanitas a publicat cartea realizată de Radu Paraschivescu "Toamna decanei. Convorbiri cu Antoaneta Ralian". Atunci, stimulată de curiozitatea inteligentă a interlocutorului, ea îşi evoca parcursul biografic şi profesional din târguşorul copilăriei antebelice, Roman, în Bucureştiul unei vieţi subordonate pasiunii pentru literatură. Pasiune din care a trăit şi trăieşte frumos, deşi timpurile numai frumoase n-au fost. În general, traducătorii rămân pentru publicul cititor anonimi. Adesea, chiar şi recenzenţii uită să îi pomenească sau îi menţionează în treacăt, fără să le evalueze efortul şi performanţele consumatoare de energie mentală, de nervi şi suflet, o trudă cu atât mai intensă cu cât originalul e mai valoros. Iar d-na Ralian mărturiseşte, inclusiv în cartea de azi: "îmi plac provocările, mă atrage să mă confrunt sau mai curând să mă înfrunt cu autori dificili". De aceea nu e de mirare că în lista cărţilor traduse de ea figurează, pe lângă mulţi alţii, Virginia Woolf, James Joyce, Henry Miller, Salman Rushdie sau Raymond Federman - scriitori greu de echivalat în toată complexitatea lor ideatică, stilistică şi lingvistică. Notorietatea d-nei Ralian - vizibilă şi în modul cum presa literară, radioul şi mai ales internetul au sărbătorit-o - se datorează în primul rând calităţii şi cantităţii muncii ei de o viaţă, dar şi personalităţii fermecătoare. Rar se poate întâlni o asemenea combinaţie de vitalitate, căldură omenească, umor, bun simţ şi bun gust, lipsă de prejudecăţi, deschidere spre nou, altruism. La senectute, multe persoane se acresc, rămân închise într-un trecut idealizat, acumulează frustrări şi resentimente. Nimic din toate astea la proaspăta noastră nonagenară. Veţi vedea din cartea pe care vi-o recomand azi că, din lungul itinerar personal - plin şi el, ca orice viaţă, cu traume, tragedii, spaime, suferinţe - ea preferă să-şi amintească experienţele frumoase legate de călătorii şi întâlniri cu scriitori celebri. Din voiajurile făcute singură sau împreună cu soţul, ziaristul Marius Ralian (cu care a avut o căsnicie armonioasă, timp de 60 de ani, "la bine şi la greu, până când moartea i-a despărţit"), în memorie i s-au păstrat nu impresii de turist ci păţanii, multe comice şi povestite cu vervă - o plăcere de citit! Iar întâlnirile, după vieţuiri în intimitatea operelor lor, cu mari autori în carne şi oase (Iris Murdoch, care i-a fost prietenă timp de trei decenii, Saul Bellow, Salman Rushdie, Kurt Vonnegut, Ted Hughes, Raymond Federman, Amos Oz ş.a.) însufleţesc statuile din mintea noastră cu gesturi, slăbiciuni şi confesiuni provocate de şarmul traducătoarei lor din România. "Amintirile unei nonagenare" au sarea şi piperul voiciunii de spirit, cu multe pasaje anecdotice şi observaţii haioase, fără să fie nicio clipă frivole. Reuşesc să transmită capacitatea de a se bucura, privirea bună cu care îmbrăţişează lumea, înţelesurile îngăduitoare spre care au dus-o experienţele de viaţă şi comprehensiunea profundă a literaturii ca domeniu al aventurii pasionante. Dar cea mai importantă şi mai tonică experienţă a d-nei Antoaneta Ralian este cea a vârstei avansate trăite activ, cu deplină luciditate, în ciuda conflictului între a voi şi a nu putea, "între neputinţa fizică din ce în ce mai accentuată şi năzuinţele, dragostea de viaţă, nevoia de participare care au rămas la fel de fervente ca la 30 de ani". Cum rezolvă ea acest conflict? Prin forţa revigorantă a muncii: "Omul trebuie să se scoale de dimineaţă şi să facă ceva. Acest doing, acţiunea, te face să nu te mai simţi singur, să te simţi implicat, participativ". Doamna Ralian face şi azi ce ştie mai bine şi îi place mai mult - traduce. Imediat ce festivităţile emoţionante ale aniversării s-au încheiat, s-a aşezat la masa de lucru, cu norma zilnică de pagini de tălmăcit, aşa cum lucrează de zeci de ani.
Nu exista comentarii
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra aici!
Recomandari
