Şi a fost cea de a 22-a ediţie a Galei UNITER

- Câteva întrebări pentru ION CARAMITRU, amfitrionul fermecător şi dezinvolt al evenimentului -

- Anul acesta, Gala Uniter s-a desfăşurat la Târgu-Mureş. Nu era mai vizibilă în Bucureşti, sub ochiul televiziunilor şi al presei?

- E a treia oară când ieşim din Bucureşti cu Gala şi, de fiecare dată, la invitaţia autorităţilor locale. În 2007, ea s-a ţinut la Sibiu, cu ocazia transformării ora­şului în Capitală Europeană a Culturii, în 2013 ne-am mutat la Iaşi, când Consiliul Judeţean ne-a invitat şi a fi­nanţat o parte din costurile ei, iar anul acesta, la initiaţiva directorului Teatru­lui Naţional din Târgu Mureş, Attila Gasparik, a Consiliului Judeţean Târgu Mureş şi a Primăriei oraşului, Gala s-a ţi­nut în fru­mosul oraş transil­vănean, pe scena unui mo­nu­ment is­toric recent res­taurat. Aceste ieşiri din Bucu­reşti ale Ga­lei au pus în va­loare fru­mu­seţi ştiute şi ne­ştiute ale Ro­mâniei şi, în ace­laşi timp, au evidenţiat efortu­rile locale în ce priveşte dez­voltarea tea­trului. Şi cum Ga­lele se trans­mit pe TVR 1 şi TVR In­ter­na­ţional, pe internet şi pe Radio România Cultural, evenimentele au putut fi urmărite, în direct, de toată lumea. Sperăm să putem de­plasa Ga­la, în viitor, şi în alte oraşe pline de istorie ale Ro­mâniei.

- Unora dintre noi, această alegere le-a apărut ca un gest politic, o dovadă a bunei coabitări româ­no-maghiare în plan cultural...

- Într-adevăr, multă lume s-a întrebat dacă faptul că această Gală s-a petrecut la Târgu Mureş a pre­su­pus, din start, şi mai multe premii pentru teatrele şi artiştii maghiari. Este inexact. Producţia teatrală a anului 2013 a pus în valoare, nu pentru prima oară, calitatea teatrului maghiar din România, unde au lu­crat regizori de prim rang, în instituţii în care disci­pli­na muncii este remarcabilă. Şi rezultatele sunt pe mă­sură. Să ne amintim că în ultimii ani, şi sunt destui, pre­mii dintre cele mai importante ale UNITER s-au dus către teatrele de limbă maghiară. Asta spune mul­te. La Târgu Mureş, au primit premiile cele mai im­por­tante regizorul Lászlo Bocsárdi, regizor maghiar de prim rang, care lucrează, în acelaşi timp, şi la tea­trele de limbă română. Iar premiul pentru cel mai bun spectacol s-a dus către Teatrul Maghiar de Stat din Cluj, un cam­pion absolut al premiilor UNITER, pen­tru un spec­tacol regizat de un regizor român: Silviu Purcă­rete.

- Cum ţi s-a părut ediţia din acest an a Galei?

- Putem spune că toate ediţiile Galelor UNITER sunt la fel sau că sunt foarte diferite. Sunt la fel pentru că, în principiu, premiile se duc către aceleaşi cate­gorii în fiecare an, cu excepţia celor oferite de Senatul UNITER. Dar, în acelaşi timp, sunt şi diferite, şi ori­ginale, pentru ceea ce se petrece în structura lor. Ceea ce nu s-a întâmplat până acum niciodată în Galele UNITER, suportul muzical a fost asigurat de Filar­monica din Târgu Mureş, al cărei se­diu şi sală de con­cert este chiar superbul Palat al Culturii. Lumea se poate întreba cât de scumpă a fost organizarea acestei Gale. Şi putem spune că nu a fost ieftină deloc. Auto­rităţile locale au asigurat cam 40 la sută din cheltuieli, Ministerul Culturii şi sponsorii, restul. Au fost de­plasaţi 150 de oameni, echipe de televiziune, oas­peţi din străinătate, transport, cazare etc. Strălu­cirea Galei vine din faptul că ea se consi­de­ră ca o sărbătoare a unui fenomen unic în cultura ro­mâ­nească şi consec­vent cu el însuşi: teatrul românesc.

- Să trecem acum la evenimentul teatral al acestei stagiuni de primăvară a Teatrului Naţional din Bucureşti: premiera cu "Furtuna" de Shakespeare, în montarea unui regizor bulgar de prim rang, pe nume Alexander Morfov. În rolul principal, cel al lui Prospero - Ion Caramitru! Îţi dorim mult succes, cu speranţa că ne vei acorda un nou interviu, privitor la acest spectacol. Până atunci, o în­tre­bare mai specială: cine mai are nevoie de Shakespeare în mileniul trei?

- Literatura lui Shakespeare este întotdeauna contemporană cu patimile şi problemele omului. În piesele lui găseşti toate elementele dezvoltării fiinţei umane. Dacă în vremea lui Shakespeare, Richard al III-lea îşi dorea... "un cal, un cal!", azi el ar cere un... elicopter. Dar asta nu schimbă esenţa problemei!