Fiecare vârstă, cu energia ei

- Important nu este cât îmbătrânim, ci cum îmbătrânim, spun psihologii. O mică diferenţă subtilă... Aşteptările, speranţele şi şansele care ne marchează existenţa se schimbă la 30, la 40 şi la 50 de ani. Totuşi, fiecare deceniu din viaţa noastră are calitatea sa proprie, ce trebuie descoperită. Astfel veţi dobândi mai multă energie în toate etapele vieţii -

30 de ani
Ora de vârf a vieţii

Dacă la 20 de ani, viaţa ni se părea încă un joc, de la 30, ritmul se intensifică vizibil. Căci acum suntem confruntaţi cu o serie de opţiuni imposibil de evitat: copil? Carie­ră? Amândouă? Apăsăm pe acce­lerator şi intrăm cu viteză maxi­mă în "ora de vârf a vieţii", cum numesc so­cio­logii această vârstă. Poate că în continuare ne aflăm în căutarea sti­lului personal, a unui sens ori a iu­birii unice. Pen­tru prima dată ne comparăm se­rios cu alţi oameni de aceeaşi vâr­stă cu noi şi schiţăm un bilanţ al existenţei noastre. Conclu­zia ar trebui să fie una optimistă: nimic nu este cu neputinţă. Arta con­stă în găsirea unui drum propriu.

Sentimentul de satisfacţie
Faceţi câte o pauză, din când în când

Şi pentru a ne simţi fericiţi avem nevoie de ener­gie. Pentru asta avem absolută nevoie de insule de rela­xare, indiferent dacă e vorba de o seară la teatru sau un concert de muzică rock, de un weekend pe­tre­cut la ţară, în compania prietenilor, sau, eventual, de împli­ni­rea unui vis mai vechi, ca acela de a porni într-o croazieră pe Dunăre. Oricum ar fi, este o abatere de la monotonia drumului drept. În loc de a ne strădui în permanenţă să facem faţă tuturor înda­toririlor, ar fi momentul să ne explorăm profunzimile sufletului, întrebându-ne: "Ce anume mă face să mă simt cu ade­vărat bine?". La urma urmei, aveţi voie să răsu­flaţi şi dvs. puţin: tehnicile de relaxare şi exer­ciţiile de respiraţie vă echilibrează me­tabolismul, reduc frec­venţa bătăi­lor inimii şi întăresc sistemul imu­nitar.

Vitalitatea
Găsiţi-vă ritmul potrivit

Fireşte că ne mai permitem şi câte o noap­te albă. Dar excese ca la 20 de ani? Mai bine nu. Avem în­drăzneala de a ne testa limitele - schim­băm scu­tece şi, printre pi­cături, răspundem la 234 de e-mail-uri. Însă perfor­manţele obţinute în mai multe acti­vităţi para­lele nu repre­zintă cea mai bună solu­ţie. În perioada cu­prinsă între 30 şi 40 de ani, vom ajun­ge cu bine la destinaţie numai dacă vom pune şi o frână, atunci când e cazul. Soluţii: pop-corn-ul (fă­cut chiar de noi, pe aragaz), nucile, roşiile, bananele, caisele ne întă­resc nervii, iar uleiul eteric de vanilie calmează - şi combate accesele de foame. Un supli­ment cu fier (de la farmacie ori de la un magazin na­tu­rist) este de mare folos femeilor însărcinate sau ce­lor care alăp­tea­ză. Remediul optim împotriva ticăi­tu­lui nerăbdător al ceasului biologic: siguranţa de sine şi calmul.

Activitatea fizică
Aveţi grijă de inima dvs.

În vreme ce sportivii ajunşi la vârsta de 30 de ani încep să se gândească la o retragere în plină glorie, majoritatea oame­nilor abia pun piatra de temelie pen­tru o relaţie strânsă cu spor­tul. E perfect posibil, deoarece toţi muşchii noştri se pretează la un antrenament uşor. Deci, va fi inutil să căutaţi un alibi. A venit primăvara, fie ea şi capricioasă, deocamdată: scoateţi bicicleta din boxa de la subsol sau încălţa­ţi-vă cu adidaşii vechi şi comozi. Un antrenament le­jer de re­zistenţă activea­ză circulaţia sângelui şi pre­vine apari­ţia unor afecţiuni ale sistemului cardio­vas­cular. Febra musculară nu trebuie să descurajeze pe nimeni: înce­pătorii necesită o perioadă de adaptare de până la opt săptămâni, pentru a se obişnui cu un pro­gram sportiv efectuat cu regularitate. Formula ideală este antre­namentul cât mai variat, constând în diverse tipuri de sport prac­ticate alternativ, pentru a supune corpul unor solicitări multiple. Treizeci de minute de stret­ching neagresiv pe săptămână ajută la păstrarea mo­bilităţii articu­la­ţiilor. Cine în­cepe abia la 35 de ani un (nou) pro­gram sportiv ar trebui să-şi con­­sul­te în prea­labil medicul de fa­mi­lie. Un efect revigorant se poate obţine cu o cură de mi­nerale (de pildă, cu să­rurile Schüssler, o com­binaţie de minerale do­zate homeo­patic).

40 de ani
Marile decizii

Acum construim şi remodelăm. După pubertate, aceasta este cea de-a doua fază de transformări esen­ţiale. Suntem autentici, solid ancoraţi în realitate, dar câteodată ne simţim încorsetaţi. Să ne concentrăm asupra a ceea ce este de interes vital: dorinţele şi limitele noastre - propria noastră persoană. Nu mai suntem obligaţi să dovedim nimic nimănui. Vârsta subiectivă - care, potrivit studiilor, rămâne cu până la 15 ani în urma celei biologice - determină atitudinea noastră faţă de viaţă.

Sentimentul de satisfacţie
Să ne păstrăm curiozitatea intactă

Ştim cine suntem. Am trăit numeroase evenimente şi am acumulat o anumită experienţă de viaţă. Fără îndoială, au fost şi momente neplăcute, dar ele ne-au ajutat să ne maturizăm. Incidentele neprevăzute nu ne mai descumpănesc, suntem capabili să reacţionăm mai adecvat. Totuşi, nu putem ocoli o întrebare funda­mentală: "Am obţinut ceea ce doream?". E adevărat că am stabilit un traseu. Însă ce-i de făcut, dacă nu ne convine gara de la staţia terminus? Schimbăm prio­rităţile, ne spun psihologii, niciodată nu e prea târziu ca să o iei pe drumul cel bun. 40 de ani e vârsta ma­rilor decizii. Acum se încep marile opere ale vieţii. Cu o condiţie: să le oferi prioritate, ţinând neabătut dru­mul drept. Cine se joacă acum pierde. Cine nu se ţine de coama calului cade jos de pe el. Acum acor­dăm atenţie deosebită şi temelor spirituale, pentru a satisface şi nevoile sufletului: credinţa, lectura, viaţa culturală, aşezate permanent în programul vieţii, dau un sentiment de aşezare şi linişte.

Vitalitatea
Gestionarea corectă a eforturilor

Deşi suntem cu adevărat încă tineri, la 40 de ani trebuie să ne gospodărim atent rezervele de energie. Psiholoaga Pasqualina Perrig-Chiello, de la Univer­sitatea din Berna, vorbeşte despre "multitasking bio­grafic" (termenul de multitasking, preluat din infor­matică, se referă la capacitatea de a exe­cuta mai multe acti­vităţi în paralel). "În nici o altă etapă a vieţii nu purtăm atâ­ta răspundere pentru soarta celorlalţi. Tre­­buie să ne ocu­păm de copii şi, în acelaşi timp, ne în­grijim şi de părinţii noştri", spune spe­cialista. Dacă la toa­te acestea se adaugă şi serviciul, stresul e pro­gramat din start.

Activitatea fizică
Jocuri ale muşchilor

Deoarece, în general, ne deplasăm cu maşina sau cu transportul în comun, nu avem ocazia să băgăm de seamă că mişcarea are darul de a ne stabiliza şi psihi­cul. Producţia hormonului de creştere, numit somato­tropină, se reduce treptat, motiv pentru care noi pier­dem anual aproximativ 250 grame de masă muscu­lară. Soluţia constă într-o combinaţie activă de ardere a grăsimilor şi dezvotare a musculaturii. Efecte opti­me se obţin cu sporturile de rezistenţă, ca plimbările cu bicicleta, mersul cu beţe sau înotul, asociate cu un antrenament (uşor) de forţă. De altfel, o creştere a greutăţii corporale cu 2-5 kilograme în cursul acestui deceniu este considerată normală. Iar specialiştii din zona medicinei preventive ne dau speranţe: "Dacă fac suficientă mişcare, femeile se pot simţi timp de două decenii la fel ca la 40 de ani". Mai bine să nu­mărăm kilometrii parcurşi decât caloriile: depozitele de grăsime nu mai dispar atât de rapid, atunci când ne mulţumim "doar" cu mâncare puţină. E mai efi­cient să ne abţinem pe termen lung de la orice excese alimentare şi, totodată, să facem regulat mişcare. Şi importanţa vitaminelor creşte în această perioadă! În ansamblu, organismul pretinde mai multă atenţie în ceea ce priveşte alimentaţia, îngrijirea şi activitatea fizică. El nu mai trece cu uşurinţa de altădată peste o noapte pierdută la o petrecere, oricât de agreabilă ar fi fost ea. Sugestie: în ziua următoare, vă puteţi "dre­ge" cu o porţie consistentă de vitamine şi minerale.

50 de ani şi peste
"Nu poţi trăi a doua jumătate a vieţii după modelul celei dintâi"

Categoria de vârstă cu 50+ este una extrem de numeroasă şi, fiindcă în 1964 s-a înregistrat o cifră apreciabilă de naş­teri, 2014 va stabili un adevărat record al aniversărilor de 50 de ani. Am trăit jumă­tate de secol şi ne aflăm la mijlocul vieţii. Soluţia: să acceptăm schimbările, încer­când să descoperim în fiinţa noastră teri­torii necunoscute. Viaţa va deveni capti­vantă şi ne vom simţi în stare să gestionăm cu calm orice situaţie. Pentru actuala gene­raţie 50+, îna­in­tarea în vârstă nu mai în­seam­nă, obligatoriu, îmbă­trânire.

Sentimentul de satisfacţie
E vremea dorinţelor ascunse

"Nu poţi trăi a doua jumătate a vieţii după mo­delul celei dintâi", a spus psihiatrul elveţian Carl Gustav Jung. E timpul să fiţi sinceri cu dvs. înşivă. Să tăiaţi, pur şi simplu, de pe listă, ceea ce nu mai e po­sibil şi nu se mai potriveşte cu noua vârstă. Asta vă va elibera. Doare un pic, dar pentru orice pierdere există un câştig. E timpul să vă întoarceţi la lucruri pe care le-aţi neglijat de o veşnicie. Să dezgropaţi dorinţe ascunse: poate v-ar plăcea, de pildă, să faceţi o călă­torie în jurul lumii, să urmaţi un curs de gastronomie, să vă dedicaţi unor activităţi umanitare, să adânciţi mai mult credinţa în Dumnezeu, iar dacă sunteţi încă activi profesional, s-o faceţi cu aceeaşi dedicaţie ca în tinereţe. Mintea nu îmbătrâneşte, iar experienţa vă face câştigători.

Vitalitatea
Încărcarea bateriilor

Bucuraţi-vă de viaţă: răsfăţaţi-vă cu lucruri care vă plac, încărcaţi-vă bateriile şi petreceţi cât mai mult timp cu prietenii. În medie, ne cunoaştem prietenii apropiaţi deja de 24 de ani. Aristotel scria, cu peste 2000 de ani în urmă: "Prietenia înseamnă un singur suflet în două trupuri". O serie de studii efectuate în SUA arată că prieteniile fericite ne influenţează starea de bine, fizică şi psihică, la fel ca un antrenament practicat cu regularitate.

Activitatea fizică
Sport, dar fără exagerare

Să ne întărim muşchii şi mintea, să ne păstrăm mo­bilitatea, să ne pro­tejăm articulaţiile - acesta ar trebui să fie credo-ul nostru pentru începutul anilor de aur. Aşa­dar, să ne creştem apetitul pentru "carpe diem" - trăirea intensă a fiecărei zile. Acti­vi­tatea pe toate planurile ne ajută să depăşim şi peri­oadele de secetă emoţională, pe care, deseori, obişnuim să le compensăm mâncând mai mult decât ar tre­bui. Miş­carea este tera­pia noastră profilactică gratuită şi cu efecte multiple: ea acţio­nează atât con­tra stărilor depresive, cât şi a bolilor cardiovasculare. Ideale sunt activităţile sportive care ne solicită mo­derat, având totodată o eficienţă deo­sebită, de exemplu plimbările lungi, yoga, bicicleta ergome­trică şi gimnastica la domiciliu.
Iar consecvenţa cu care le practicăm este mai im­portantă decât intensitatea efortului depus. Acum, creierul nostru îşi reduce treptat productivitatea. Dacă vom constata că ne slăbeşte memoria şi pute­rea de concentrare, putem apela cu încredere la gingko biloba. De asemenea, exerciţiile de gimnas­tică a minţii şi contactele sociale cultivate intens ne ajută să rămânem în formă. Reţineţi un amănunt im­portant: carenţele hormonale fac ca oasele noastre să devină mai poroase şi mai fragile. O alimentaţie bogată în calciu şi expunerea la razele ultraviolete stimulează producţia proprie de vitamină D a organismului - însă trebuie evitat soarele puternic de la prânz. Cine nu stă destul la soare se poate ajuta cu suplimente nutriţionale adecvate.