Mai conţin vitamina C, glucoză, zaharoză şi amidon - "medicamentul" ulcerului duodenal.
În procesul de evoluţie, plantele şi-au format un sistem puternic de apărare împotriva duşmanilor: insecte, şoareci, omizi, bacterii şi viruşi. Un adevărat armament chimic, sub formă de alcaloizi, se află în frunze, flori sau în seminţe. Or, dacă alcaloizii ajută plantele în lupta cu bolile, e logic ca ei să lupte şi cu agenţii patogeni ai omului. Cercetătorii au obţinut din plante mai mult de 10 mii de alcaloizi, printre care şi solanina, prezentă în cartofi, roşii, vinete şi în multe alte plante. În doze mici, chiar homeopatice, solanina (altfel toxică) are calităţi terapeutice cu un spectru larg de acţiune şi cu rezultate sigure. Încă din anul 1965, savanţii ruşi din domeniul farmacologic au verificat reţetele populare cu flori de cartofi şi au confirmat că ele reprezintă unul din cele mai eficiente remedii pentru procesele inflamatorii şi îmbunătăţirea tonusului cardiac, tratarea ulcerului stomacal şi a suferinţelor ficatului. Ele întăresc şi vasele sangvine şi capilare, sunt un remediu bun pentru diminuarea durerilor, au capacităţi de întinerire a organismului.
Dacă respectaţi cu stricteţe dozele, vă urmăriţi atent reacţiile organismului şi cereţi sfaturile unui specialist, tratamentele cu flori de cartofi pot deveni un aliat de folos.
Nu uitaţi că solanina este toxică!
La fel ca toate substanţele toxice, solanina se acumulează treptat în organism atunci când e folosită pentru o perioadă lungă de timp. Această acumulare nu se observă, nu sunt resimţite semne de intoxicaţie, dar datorită faptului că se elimină foarte lent din organism, trebuie să facem câteva cure scurte, cu pauze suficiente pentru dezintoxicare. Solanina folosită în exces poate provoca intoxicaţii. Principalele simptome sunt: dureri abdominale, greaţă, vărsături, inhibarea activităţii mentale şi motrice, dificultăţi de respiraţie, în cazurile severe - comă. Primul ajutor în cazuri de orice fel de intoxicare constă în spălături gastrice cu suspensie apoasă de cărbune medicinal sau soluţie de permanganat de potasiu (de un roz deschis). Dacă este necesar, se trece la respiraţie artificială.
Tratamente cu fructe verzi de cartofi
Tinctură din fructe verzi de cartofi
Fructele ce apar după sfârşitul perioadei de înflorire a cartofilor se spală, se toacă şi se pun într-un borcan sau într-o sticlă cu gâtul larg, până aproape de gura vasului. Apoi se toarnă alcool dublu rafinat sau ţuică, cât să acopere conţinutul cu două degete, se închide ermetic şi se lasă la macerat 14 zile, într-un loc cald şi întunecos. Tinctura se filtrează prin filtru de cafea sau prin pânză topită şi se păstrează în sticluţe de culoare închisă.
* Boli oncologice. În fitoterapia rusească, bolnavilor li se prescrie un sistem de tratament, aplicat sub supraveghere medicală, în care tinctura din fructe de cartofi se bea, începând cu o picătură la 150 ml de apă, de 3 ori pe zi, înainte de mese. Zilnic, se adaugă câte o picătură şi, în funcţie de greutatea corporală sau de reacţiile organismului, se opreşte la 15-25 picături. După această limită se reduce numărul de picături, tot cu câte una pe zi, până când ajungem la o singură picătură. Se recomandă două cure consecutive, apoi se face o pauză de 5 zile, în care se bea câte un litru de suc de fructe (la alegere) pe zi.
* Inflamaţii în gât şi în cavitatea bucală. La 150 ml de apă caldă se adaugă 15-20 de picături de tinctură. De 2 ori pe zi se clăteşte gura sau se face gargară.
* Îmbunătăţirea vederii. O lingură de fructe de cartofi, spălate şi tocate, se macerează timp de 7 zile, în 250 ml de ţuică de 40 de grade. Se bea câte o linguriţă, de 3 ori pe zi, cu 100 ml de apă sau ceai din albăstrele sau din petale de trandafir.
Tratamente cu flori de cartofi
Poate aţi observat, trecând pe lângă un ogor de cartofi, că pe florile lor nu se vede nici o albină sau alte gângănii. Secretul constă în prezenţa solaninei, toxică în cantităţi mari şi salvatoare în doze homeopatice. La fel ca fructele formate din ele, florile de cartofi sunt un remediu preţios pentru vindecarea unor boli grave, precum tumorile maligne şi benigne, tuberculoza, hipertensiunea. Preparatele din flori de cartofi sfidează aici concurenţa cu alte plante, în ce priveşte inhibarea activităţii patogene a unor ciuperci sau bacterii, în special a candidei şi a stafilococului auriu.
Dacă se culeg într-o zi cu soare şi temperatură înaltă, pot fi uscate pe o sită sau, în cantităţi mari, pe o plasă de ţânţari, întinsă pe o ramă de lemn, pentru circulaţia bună a aerului. Ca să le păstrăm culoarea şi calităţile terapeutice, se usucă la umbră sau la semiîntuneric şi se păstrează în săculeţi de pânză sau de hârtie,
nu mai mult de un an. Dacă situaţia vă obligă să culegeţi florile imediat după ploaie sau în zile posomorâte, şi nu veţi reuşi să le uscaţi (florile se pot înnegri şi se acoperă cu mucegai), procedeul salvator este să le treceţi prin maşina de tocat şi să umpleţi cu ele pe treisferturi un borcan cu filet, pe care îl completaţi cu ţuică. În 7 zile, maceratul este gata.
În situaţii când remediul trebuie folosit urgent, se infuzează florile timp de o oră, în apă fierbinte. Oamenii norocoşi, care au pământ la ţară, pot să cultive câteva parcele ecologice, îngrăşate cu cenuşă de lemn şi nămol din lac, şi să stropească cartofii cu infuzii de pelin şi ardei iute, ca să beneficieze de o materie primă ecologică.
(După reţeta prezentată la fructele verzi de cartofi, se prepară şi tinctura din flori de cartofi.)
Tratamente
* Afecţiunile pielii. Se tamponează locurile afectate de mai multe ori pe zi. Pentru un efect mai puternic, se amestecă tinctură de fructe de cartofi cu vaselină farmaceutică sau cu unguent pentru copii. Aplicaţi un strat mai gros pe locul afectat. Tamponarea se foloseşte atunci când o aluniţă sau un nev începe să crească sau când apar diferite pete pe piele. De asemenea, se tamponează dermatitele de la degetele picioarelor sau opăreala, acneea, locurile unde se simte senzaţie de prurit sau mâncărime.
* Tumori benigne, miom, mastopatie, tuberculoză, hipertensiune. O linguriţă rasă de flori de cartofi proaspete sau uscate se infuzează timp de 3 ore, în 150 ml apă fierbinte (în termos sau sub pernă), şi se strecoară prin presare. Se bea câte o lingură, de 3 ori pe zi, cu 30 de minute înainte de masă, timp de 21 de zile, cu pauze de 10 zile între cure.
* Tumori maligne. O lingură de flori uscate se pune în termos, se toarnă peste ele 500 ml de apă clocotită şi se lasă 3 ore, cu vasul închis ermetic. Se strecoară lichidul şi se beau câte 100 ml, de 3 ori pe zi, cu 30-40 minute înainte de masă. În funcţie de starea sănătăţii şi de greutatea corporală, doza poate fi mărită treptat, până la 3 linguri. O cură durează o lună, timp în care se beau aproximativ 4 litri de infuzie. Dacă apar senzaţii neplăcute sau semne de intoxicare, micşoraţi dozele sau faceţi pauză de 7 zile şi începeţi să beţi preparatul mai rar, o zi da, o zi nu.
Cu tinctură din flori de cartofi se pun comprese externe în zona tumorilor sau pe cancerele de piele. O bucată de ţesătură moale şi groasă se îmbibă cu preparatul şi se aplică, în primele 3 zile, pentru o oră. Treptat, timpul creşte până la 8 ore. Periodic, compresa se înlătură de pe piele şi se răceşte, deoarece, aplicată pe durată mai lungă, se încălzeşte puternic în contactul cu corpul.
* Amigdalită cronică. Se fierbe o lingură de flori, în 250 ml apă, timp de 3 minute după primul clocot. Cu decoctul obţinut se face gargară, de 3 ori pe zi, timp de 10 zile. Se ia o pauză de 30 de zile şi se repetă cura.
* Răceală, simptome de gripă. Dacă vă chinuie strănutul, tusea, pruritul localizat în gură, nas şi laringe, nu puteţi respira pe nas, faceţi inhalaţii cu tinctură din flori de cartofi. În 200 ml de apă clocotită adăugaţi 50 ml tinctură şi inspiraţi aburii alternativ, pe nas şi pe gură, printr-un con confecţionat din carton, ca să nu vă opăriţi.
Atunci când mucoasele nazale se umflă şi nu puteţi respira, faceţi spălături nazale cu apă fiartă şi răcită la temperatura camerei, în care se adaugă puţină tinctură.
* Cataractă şi alte afecţiuni ale ochilor. Într-o lingură cu apă distilată se pun 3 flori de cartofi proaspete. Se aprinde o lumânare şi se ţine lingura deasupra flăcării, până apa începe să fiarbă. Se lasă să se răcească, florile se înlătură cu o pensetă, iar lichidul se toarnă într-o sticluţă mică, sterilizată cu apă clocotită sau cu alcool dublu rafinat. Se pun câte 1-2 picături în ochi, dimineaţa şi seara.
* Spondiloză, durerile nervului trigemen şi sciatic. Tinctura din flori este un remediu excelent pentru diminuarea durerilor acute. Extern, se fac frecţii pe locul cu pricina, iar intern, se bea o linguriţă de tinctură, diluată cu puţină apă, de două ori pe zi. După frecţii, locul se unge cu iod, se acoperă cu o bucată de staniol de calitate şi se leagă cu un fular de lână.