2014 - de BINE sau de RĂU?

- Adunate, cifrele anului 2014 dau 7, un număr cu noroc. Aveţi temeiuri să credeţi că va fi la fel şi pentru dvs.? -

SILVIA KERIM, scriitoare
Norocul dintotdeauna

În primul rând, daţi-mi voie să mă înclin, cu deose­bit respect, în faţa tânărului an 2014, şi să-i cer iertare, spunându-i: "Mii de scuze, tinere Domn, dar norocul pe care mi-l pre­vestesc cifrele ce vă alcătuiesc nu e unul nou. E Norocul meu din­totdeauna, care, în sufletul meu se cheamă... Dumne­zeu!". Da, El, Dum­nezeu, a fost cel care după fie­care încercare din viaţa mea (prima şi cea mai cruntă a fost moartea fulge­rătoare a tatălui meu, pe când eram elevă de liceu) m-a tras de fie­care dată în sus, din prăpastia nea­gră în care se zbătea inima mea. Şi m-a pus la loc, pe şine străvezii, pornite în sus, spre noi bucurii, mari şi mici.
Am citit, desigur, ce-mi prezic stelele pentru Anul acum început.
Povestea cu "lovit cu pumnul în masă" nu mi se po­triveşte deloc! Am rămas Balanţă "pursânge": cred în diplomaţie, în delicateţea în relaţii, în setea de dreptate, în cultul pentru Frumos, în ura faţă de compromis.
În ce priveşte impulsurile erotice... la vârsta mea "nu se pun". În schimb, a rămas întreagă iubirea mea fa­ţă de oameni, mai ales de cei săraci, bătrâni, neaju­toraţi, singuri şi bolnavi. Dar a rămas "şi mai întreagă" - dacă se poate spune aşa - iubirea mea faţă de animale. Vorba unui mare învăţat: "Cu cât cunosc mai bine oa­menii, cu atât iubesc mai mult animalele"...
Revenind la previziunile astrelor pentru anul 2014, ei bine, Norocul meu se va chema, în continuare, Dum­ne­zeu, cel ce m-a vindecat de un cancer la ficat, încer­ca­re teribilă, ce m-a ţinut departe de lume timp de aproa­­pe doi ani...

VALENTIN AJDER - Editura "Eikon"
7 zile din cele 7

Se ştie că cifra 7 e destul de generoasă simbolic şi se pare că a reuşit să le eclipseze pe celelalte opt "surori" - de la 1 la 9: şapte planete (vizibile), şapte note în gamă, şapte culori în spectrul curcubeului, şapte zile în săptă­mână... Şi am putea scrie încă şapte pagini despre toate cele câte 7 ale lumii. Însă mă opresc aici amintind vorba unui prieten - cea mai bună alternativă la viaţă este mun­ca. Şi adaug - 7 zile din cele 7! Cred că e un bun în­demn pentru un bun început de an 2014.
Încep fiecare an ca pe o agendă nouă, în care parcă nu îndrăznesc să scriu chiar orice, aşteptând "cuvântul ce exprimă adevărul". Trec peste primele zile, cu pro­misiunea de a re­veni şi a făptui te­mei­nic. Dar mai ră­mân des­tule foi albe...
Apoi vin primele evenimente literare - festivaluri, saloane, târ­guri şi lansări de carte. Toate ca un recensă­mânt... cultural. Nere­vedem cu cei rămaşi, îi pomenim pe cei duşi spre lumi mai bune. Ne încărcăm unii pe alţii cu urări de bine, cu gân­duri curate, cu texte noi, cu cărţi noi. Şi viaţa o ia la galop: ziua facem planuri şi noaptea încer­căm să le ducem la bun sfârşit. Deschid, ca şi acum, "cutia electronică", plină cu obligaţii: tex­tele de citit, textele de publicat, textele mele care aş­teap­tă să fie scrise, fotografii care aşteaptă să fie văzute şi reînviate, câte un strop din lu­mina ochilor celor ră­maşi... N-am fost niciodată în ate­lierul vreunui păpuşar, să văd bucăţile de "fiinţe" care vor împrumuta viaţă, miş­cate de sfori, dar cred că e ceva asemănător, pe alo­curi. Apoi vin ecourile bucuriei cărţilor tipărite şi ajunse la cititori, să ne răsplătească nopţile albe, purtate ziua în plete şi în bar­bă. Şi fiecare zi - din cele 7 - ca­pătă consistenţă, devine o sărbă­toare.
Mâine iar mă voi întreba, ca în adolescenţă, când nu era loc şi timp pentru înţelepciunea ecleziastului, oare care ocupaţie din lumea asta nu lasă loc pentru viitoare regrete? Şi din multitudinea de răspunsuri găsite de-a lungul şi de-a latul vieţii, se strecoară discret, ca o umbră în noap­te, fraza simplă a lui Berdiaev, definitorie pentru tot ce e omenesc: "Pâinea pentru sine este o grijă mate­rială, pâinea pentru altul este o preocupare spirituală". Şi adaug: 7 zile din cele 7, azi, mâine...

GIANINA CORONDAN, actriţă şi cântăreaţă
Autonumeroliză

Nu sunt numerolog. Nici nu cred prea tare în ade­vă­rurile acestei ştiinţe, poate pentru că nu cunosc îndea­juns cotloanele ei. Nu m-a interesat. Sigur, pe lumea asta totul are semnificaţie: alegerea numelui de botez, a persoanei cu care te însoţeşti, a culorilor cu care te îm­braci, a capacelor de canal pe care calci. Ştim să elu­cidăm enigma obiectului-fetiş ales de copil la tăierea de moţ, sunt pline de sens zbaterea ochiului şi decizia zaţu­lui de a se prelinge pe ceaşcă în sensul bucuriei sau al amărăciunii. Deci e clar că şi cifrele spun poveşti, n-o să stea deoparte. Şi cum şi eu visez să-mi scriu viaţa ca pe o poveste, de ce să nu încerc, totuşi, să-mi prezic viito­rul? Poate în mine chiar stă camuflat un nume­rolog destoinic. Să luăm, deci, cifrele anu­lui în cauză, 2014, şi să le spargem sem­­ni­ficaţiile pulverizându-le asupra mea. În loc de autoanaliză, autonumeroliză.
2 - este bastonaşul devenit lebădă, desen din clasa întâi, când habar n-aveam că delicata pasăre se poate pândi şi mânca undeva în Austria. Lebăda, lebăda... albă... deci puritate... plutire... gât lung, adică anul acesta o să mi se lungească gâtul, lu­cru posibil, în situa­ţia în care aştepţi ceva sau pe cineva care nu mai apare odată, nu mai vine, exact ca autorităţile în nefericitul accident aviatic din Munţii Apuseni. Ce, cine să vină? Speranţa acestei ţări? Sfârşitul crizei? Autobuzul? Făt-Frumos? Ce ştim e că ar trebui să vină de la dreapta la stânga. Adică de la est spre vest? Poate e vorba de românii care pleacă spre permisul de muncă din UK? Oi pleca şi eu, te pomeneşti?! Totul poate fi tălmăcit şi ca un semn de întrebare. Clar până aici. Voi avea de-a face anul acesta cu o întrebare după al cărei răspuns elocvent o să mă căptuşesc cu un gât de lebădă.
0 - este capul dezgolit al copilului sărman sau al bătrânului uitat, de care am să mă ocup atât cât pot. Prin urmare, o să am o mai mare grijă să fiu prezentă în viaţa unor oameni cu zero posibilităţi de a supra­vieţui, să ajut măcar cu o căciulă. Am început de anul trecut pe cont propriu, deci iar o predicţie cât se poate de limpede... Şi mai este la zero, adică la start, şi Gianinani Place, locul pe care-l voi deschide în cu­rând pentru copiii de toate vârstele. Mă arunc în lumea business-ului. Deşi zero... ar mai putea fi conţinutul capu­lui unora. Sper că nu al meu.
1 - este unu în preajmă. Cum adică "unu'"? Voi cânta cu unu'? Voi colabora cu unu'? Mă voi logodi cu unu'? Întrebările preferate ale ziariştilor. Hm. Trebuie să mă hotărăsc. Ei vor răspunsurile imediat, că dacă nu, au capacitatea să le inventeze. Gata, anul acesta sunt pe locul "unu" cu piesa "Nani Nani" şi cu altele compuse de Mister G. Lucrez la clipul următor, care e "unu'" fain. Măcar în familia mea laurii sunt asiguraţi.
4 - este sigur un scăunel, scăunel... pare cam fără sens. De ce scăunel? Adică voi fi obosită sau voi fi spec­tatoare sau pasageră, sau îmi vor da ceilalţi veşti de va trebui să stau jos? Sau voi fi în situaţia de a mi se trage scaunul, când voi dori să mă aşez? Nuuuuuuuuu. Simt că e o altă explicaţie. Scăunelul poate fi un scaun în toată regula şi se va pune la cap. Simplu.
Prin urmare, recapitulând şi amestecând liber datele preliminare, obţinem că 2014 va fi pentru mine un an în care voi încerca să dau răspuns multor întrebări, unele retorice, desigur. Voi fi ca o lebădă plu­tind spre vest, dar cu gâtul lun­gin­du-se nefiresc datorită privirii insis­tente spre estul plin de copii şi bătrâni continuu neglijaţi de societate, o lebă­dă dorind să urce pe podiumul lucru­rilor făcute bine, astfel încât, spre sfâr­şitul anului, va fi musai să mă aşez şi să constat că a fost un an cu scaun la cap.
Am uitat să interpretez că miracolul acesta se poate înfăptui doar cu ajutorul lui Dumnezeu, care, până una-alta, ne lasă să ne facem numărul.
De acum pot să încep cariera de numerolog? V-aş prezice numai de bine.
An cu bucurii nenumărate să aveţi cu toţii!