SILVIA KERIM, scriitoare
Norocul dintotdeauna
În primul rând, dați-mi voie să mă înclin, cu deosebit respect, în fața tânărului an 2014, și să-i cer iertare, spunându-i: "Mii de scuze, tinere Domn, dar norocul pe care mi-l prevestesc cifrele ce vă alcătuiesc nu e unul nou. E Norocul meu dintotdeauna, care, în sufletul meu se cheamă... Dumnezeu!". Da, El, Dumnezeu, a fost cel care după fiecare încercare din viața mea (prima și cea mai cruntă a fost moartea fulgerătoare a tatălui meu, pe când eram elevă de liceu) m-a tras de fiecare dată în sus, din prăpastia neagră în care se zbătea inima mea. Și m-a pus la loc, pe șine străvezii, pornite în sus, spre noi bucurii, mari și mici.
Am citit, desigur, ce-mi prezic stelele pentru Anul acum început.
Povestea cu "lovit cu pumnul în masă" nu mi se potrivește deloc! Am rămas Balanță "pursânge": cred în diplomație, în delicatețea în relații, în setea de dreptate, în cultul pentru Frumos, în ura față de compromis.
În ce privește impulsurile erotice... la vârsta mea "nu se pun". În schimb, a rămas întreagă iubirea mea față de oameni, mai ales de cei săraci, bătrâni, neajutorați, singuri și bolnavi. Dar a rămas "și mai întreagă" - dacă se poate spune așa - iubirea mea față de animale. Vorba unui mare învățat: "Cu cât cunosc mai bine oamenii, cu atât iubesc mai mult animalele"...
Revenind la previziunile astrelor pentru anul 2014, ei bine, Norocul meu se va chema, în continuare, Dumnezeu, cel ce m-a vindecat de un cancer la ficat, încercare teribilă, ce m-a ținut departe de lume timp de aproape doi ani...
VALENTIN AJDER - Editura "Eikon"
7 zile din cele 7
Se știe că cifra 7 e destul de generoasă simbolic și se pare că a reușit să le eclipseze pe celelalte opt "surori" - de la 1 la 9: șapte planete (vizibile), șapte note în gamă, șapte culori în spectrul curcubeului, șapte zile în săptămână... Și am putea scrie încă șapte pagini despre toate cele câte 7 ale lumii. Însă mă opresc aici amintind vorba unui prieten - cea mai bună alternativă la viață este munca. Și adaug - 7 zile din cele 7! Cred că e un bun îndemn pentru un bun început de an 2014.
Încep fiecare an ca pe o agendă nouă, în care parcă nu îndrăznesc să scriu chiar orice, așteptând "cuvântul ce exprimă adevărul". Trec peste primele zile, cu promisiunea de a reveni și a făptui temeinic. Dar mai rămân destule foi albe...
Apoi vin primele evenimente literare - festivaluri, saloane, târguri și lansări de carte. Toate ca un recensământ... cultural. Ne revedem cu cei rămași, îi pomenim pe cei duși spre lumi mai bune. Ne încărcăm unii pe alții cu urări de bine, cu gânduri curate, cu texte noi, cu cărți noi. Și viața o ia la galop: ziua facem planuri și noaptea încercăm să le ducem la bun sfârșit. Deschid, ca și acum, "cutia electronică", plină cu obligații: textele de citit, textele de publicat, textele mele care așteaptă să fie scrise, fotografii care așteaptă să fie văzute și reînviate, câte un strop din lumina ochilor celor rămași... N-am fost niciodată în atelierul vreunui păpușar, să văd bucățile de "ființe" care vor împrumuta viață, mișcate de sfori, dar cred că e ceva asemănător, pe alocuri. Apoi vin ecourile bucuriei cărților tipărite și ajunse la cititori, să ne răsplătească nopțile albe, purtate ziua în plete și în barbă. Și fiecare zi - din cele 7 - capătă consistență, devine o sărbătoare.
Mâine iar mă voi întreba, ca în adolescență, când nu era loc și timp pentru înțelepciunea ecleziastului, oare care ocupație din lumea asta nu lasă loc pentru viitoare regrete? Și din multitudinea de răspunsuri găsite de-a lungul și de-a latul vieții, se strecoară discret, ca o umbră în noapte, fraza simplă a lui Berdiaev, definitorie pentru tot ce e omenesc: "Pâinea pentru sine este o grijă materială, pâinea pentru altul este o preocupare spirituală". Și adaug: 7 zile din cele 7, azi, mâine...
GIANINA CORONDAN, actriță și cântăreață
Autonumeroliză
Nu sunt numerolog. Nici nu cred prea tare în adevărurile acestei științe, poate pentru că nu cunosc îndeajuns cotloanele ei. Nu m-a interesat. Sigur, pe lumea asta totul are semnificație: alegerea numelui de botez, a persoanei cu care te însoțești, a culorilor cu care te îmbraci, a capacelor de canal pe care calci. Știm să elucidăm enigma obiectului-fetiș ales de copil la tăierea de moț, sunt pline de sens zbaterea ochiului și decizia zațului de a se prelinge pe ceașcă în sensul bucuriei sau al amărăciunii. Deci e clar că și cifrele spun povești, n-o să stea deoparte. Și cum și eu visez să-mi scriu viața ca pe o poveste, de ce să nu încerc, totuși, să-mi prezic viitorul? Poate în mine chiar stă camuflat un numerolog destoinic. Să luăm, deci, cifrele anului în cauză, 2014, și să le spargem semnificațiile pulverizându-le asupra mea. În loc de autoanaliză, autonumeroliză.
2 - este bastonașul devenit lebădă, desen din clasa întâi, când habar n-aveam că delicata pasăre se poate pândi și mânca undeva în Austria. Lebăda, lebăda... albă... deci puritate... plutire... gât lung, adică anul acesta o să mi se lungească gâtul, lucru posibil, în situația în care aștepți ceva sau pe cineva care nu mai apare odată, nu mai vine, exact ca autoritățile în nefericitul accident aviatic din Munții Apuseni. Ce, cine să vină? Speranța acestei țări? Sfârșitul crizei? Autobuzul? Făt-Frumos? Ce știm e că ar trebui să vină de la dreapta la stânga. Adică de la est spre vest? Poate e vorba de românii care pleacă spre permisul de muncă din UK? Oi pleca și eu, te pomenești?! Totul poate fi tălmăcit și ca un semn de întrebare. Clar până aici. Voi avea de-a face anul acesta cu o întrebare după al cărei răspuns elocvent o să mă căptușesc cu un gât de lebădă.
0 - este capul dezgolit al copilului sărman sau al bătrânului uitat, de care am să mă ocup atât cât pot. Prin urmare, o să am o mai mare grijă să fiu prezentă în viața unor oameni cu zero posibilități de a supraviețui, să ajut măcar cu o căciulă. Am început de anul trecut pe cont propriu, deci iar o predicție cât se poate de limpede... Și mai este la zero, adică la start, și Gianinani Place, locul pe care-l voi deschide în curând pentru copiii de toate vârstele. Mă arunc în lumea business-ului. Deși zero... ar mai putea fi conținutul capului unora. Sper că nu al meu.
1 - este unu în preajmă. Cum adică "unu'"? Voi cânta cu unu'? Voi colabora cu unu'? Mă voi logodi cu unu'? Întrebările preferate ale ziariștilor. Hm. Trebuie să mă hotărăsc. Ei vor răspunsurile imediat, că dacă nu, au capacitatea să le inventeze. Gata, anul acesta sunt pe locul "unu" cu piesa "Nani Nani" și cu altele compuse de Mister G. Lucrez la clipul următor, care e "unu'" fain. Măcar în familia mea laurii sunt asigurați.
4 - este sigur un scăunel, scăunel... pare cam fără sens. De ce scăunel? Adică voi fi obosită sau voi fi spectatoare sau pasageră, sau îmi vor da ceilalți vești de va trebui să stau jos? Sau voi fi în situația de a mi se trage scaunul, când voi dori să mă așez? Nuuuuuuuuu. Simt că e o altă explicație. Scăunelul poate fi un scaun în toată regula și se va pune la cap. Simplu.
Prin urmare, recapitulând și amestecând liber datele preliminare, obținem că 2014 va fi pentru mine un an în care voi încerca să dau răspuns multor întrebări, unele retorice, desigur. Voi fi ca o lebădă plutind spre vest, dar cu gâtul lungindu-se nefiresc datorită privirii insistente spre estul plin de copii și bătrâni continuu neglijați de societate, o lebădă dorind să urce pe podiumul lucrurilor făcute bine, astfel încât, spre sfârșitul anului, va fi musai să mă așez și să constat că a fost un an cu scaun la cap.
Am uitat să interpretez că miracolul acesta se poate înfăptui doar cu ajutorul lui Dumnezeu, care, până una-alta, ne lasă să ne facem numărul.
De acum pot să încep cariera de numerolog? V-aș prezice numai de bine.
An cu bucurii nenumărate să aveți cu toții!