[sapou]- Un braşovean din America, în interviu cu un braşovean
de la poalele Tâmpei -[/sapou]Marius Dragomir este un artist polivalent, care pe la mijlocul anilor '90 a revoluţionat muzica, aducând pe piaţă un nou stil, foarte original, care s-a bucurat de un succes exploziv - stilul KASHAY MUSIC. Îmbinând ingenios folclorul, stilul dance, reggae şi techno, reţeta lui Marius Dragomir a fundamentat un nou gen muzical: etno-dance-ul, care i-a adus creatorului său "Discul de Aur" pentru albumul "Party in Transylvania". O recompensă bine-meritată, în urma uriaşelor vânzări înregistrate: peste 1.800.000 de exemplare! Au urmat multe alte succese, după care artistul a intrat într-un con de umbră, cu toate că a încercat să se reinventeze, atacând şi alte stiluri muzicale, de exemplu - muzica de film. În ciuda tuturor vicisitudinilor pe care a trebuit să le înfrunte, Marius Dragomir continuă să creeze muzică de calitate. Nu se predă!
- Cu toată gloria ta fabuloasă de la mijlocul anilor '90, când lumea cânta şi dansa "Party in Transylvania", tinerii de azi nu prea ştiu cine eşti. Prezintă-ne cartea de vizită...
- Sunt născut la Braşov, pe 19 aprilie 1969, în zodia Berbecului. Sunt compozitor şi interpret, om corect, sincer şi iubitor de frumos, de natură, de adevăr şi de Dumnezeu. Motto-ul meu este: "Credinţa în reuşită şi în Dumnezeu ţine loc de GENIU!".
- Când ai început să cânţi şi ce te-a împins către muzică?
- Am început activitatea artistică la 4 ani. Anul 1973 avea să îmi aducă primul premiu, la Festivalul "Lira de Aur", cu "Balada" lui Ciprian Porumbescu, interpretată la vioară. Părinţii mei au fost cei care m-au susţinut de-a lungul timpului, iar devotamentul pentru muzică şi ambiţia de a exprima ceea ce sunt m-au determinat să particip la numeroase concursuri şi festivaluri de prestigiu din ţară. Anul 1989 a fost un an important în viaţa mea, pentru că am fost recompensat cu Marele Premiu la Festivalul "Steaua fără nume" şi cu Premiul I la Festivalul de la Mamaia, la secţiunea de interpretare, cu piesa "Prin noi trăieşte muzica", de Cornel Fugaru. Am cântat, pentru prima oară în cadrul acestui festival, şi vocal, şi instrumental, respectiv, la trompetă... Am devenit apoi cunoscut în ţară pentru prestaţiile originale, atât componistice cât şi instrumentale, pe care criticii de artă, şi nu numai, aveau să le aprecieze şi să le expună în mass-media.
- Cum ţi-a venit ideea cu stilul etno-dance? Ştiu că discul "Party in Transylvania" s-a vândut în peste un milion de exemplare... Deţii recordul în materie de vânzări...
- Sunt primul artist din România care a intrat în celebrul top Billboard, în 1995, cu piesa "Party in Transylvania". M-am străduit şi am reuşit să aduc muzica populară în atenţia tinerilor. Acesta este meritul meu şi mă bucur că am reuşit să fac acest lucru. Am gândit că ar fi interesant să încerc să îmbin muzica dance, reggae şi techno, cu genul folcloric. În 1995, am venit pe piaţă cu un nou stil muzical: KASHAY MUSIC (derivat dintr-un titlu de cântec pe cât de cunoscut, pe atât de drag nouă: "C-aşa-i românul"). Etnodance, stil muzical născut din cei zece ani de studiu al muzicii populare. Dar am scos foarte greu pe piaţă "Party in Transylvania". Producătorilor le era teamă că nu o să se vândă. Am fost însă convingător şi, într-un final, cu ajutorul unui producător de la Timişoara, l-am lansat. După o săptămână, se vânduseră deja 200.000 de exemplare! Am primit "Discul de Aur" pentru albumul "Party in Transylvania", vânzările atingând cote nemaiîntâlnite în România: peste 1.800.000 de exemplare pe acte! Toată ţara vuia de stilul Kashay music.
- După isteria cu "Party in Transilvania", ai cam dispărut din prim-plan, reapărând la intervale mai mari, cu piese noi şi stiluri noi muzicale... Se pare însă că succesul nu a fost cel aşteptat. De ce?
- După "Party in Transylvania" au urmat şi alte albume de succes, cred eu, dar, din păcate, nu am fost difuzat şi promovat la valoarea pe care am demonstrat-o iniţial. Deşi onorantă, afirmaţia producătorilor: "Lasă, că Marius Dragomir se vinde oricum" nu m-a ajutat. Păcat, pentru că au urmat numeroase albume bune, după opinia mea: "Happy Birthday", "Dracula!", "Cântă române", "Sex on the Beach", "One More Party", "Mustafa", "Dă-mă mamă după Gyuri", "Cine oare", "Suflet de român", "Kashay românul", "Dragostea mea" etc. Eu am fost invidiat de mic şi mereu m-am lovit de rea credinţă şi de manipulare, dar cred că ăsta este destinul Berbecilor. Suntem ambiţioşi şi oamenii ne invidiază. Dar, dacă ne devitalizăm din cauza stresului şi a muncii sau există probleme psihice, suntem pierduţi... Aceste lucruri dărâmă un Berbec. Sunt ferm convins că niciodată nu am fost promovat pe măsura valorii.
- Cum vezi muzica din ziua de azi? De ce artiştii din generaţia ta îşi fac greu loc pe "sticlă" şi în rafturile muzicale?
- Viaţa bate filmul. Tu ai trecut prin multe.... nebunia succesului, drama divorţului, dar şi un atac de inimă care te-a încercat din greu.... Cum eşti acum?
- Starea de sănătate este stabilă, analizele au ieşit ok, dar am făcut şi o ecocardiografie... Şi se vede o pată pe inimă, de mărimea unei măsline. Este consecinţa infarctului asupra muşchiului inimii. Dar Dumnezeu are grijă de mine. Dumnezeu m-a ajutat întotdeauna, binecuvântat fie în vecii vecilor! Dacă am căzut, de exemplu, de şase ori, înseamnă că Dumnezeu m-a ridicat de şapte. Misiunea mea nu s-a terminat aici, cred într-un viitor bun, frumos şi drept.
- Unde poate fi găsit Marius Dragomir acum? Mergi în concerte prin ţară? Dar peste hotare? Sunt mulţi din generaţia ta, dar şi mai veche, care pleacă peste hotare, chiar şi în State, şi au mare succes. Tu ai fost?
- Fanii mă pot găsi pe adresa mea de website, www.mariusdragomir.ro, iar celor care îmi scriu le garantez că mesajul lor va ajunge direct la mine. De asemenea, cei iubitori de Marius Dragomir şi tot ce înseamnă muzica sa mă pot găsi şi pe Facebook, unde postez mereu noutăţi şi îi aştept cu drag pe toţi să comunicăm şi să împărtăşim gânduri. Acum nu mai susţin aşa multe concerte ca altădată, deoarece starea de sănătate nu-mi permite să fac efort mult, trebuie să mă menajez cât pot, am şi un regim alimentar sever pe care trebuie să îl respect, dar încerc, totuşi, să onorez invitaţiile pe care le primesc. Susţin spectacole atât în ţară, cât şi în străinătate. Îmi iubesc mult ţara, şi deşi am avut multe ocazii de a mă stabili în străinătate, pentru mine România înseamnă o comuniune de energii care mă "hrăneşte, mă iubeşte şi mă învaţă". Legătura cu pământul natal este făcută printr-un cordon ombilical sacru. Ruperea lui înseamnă neîmplinirea misiunilor care ţi-au fost încredinţate, şi mai înseamnă stagnarea ta pe plan spiritual, chiar dacă financiar, în altă parte, îţi merge bine. Dar când vine vremea sfârşitului, vedeţi, tot acasă se îngroapă românul. Am o vorbă pe care o spun de câte ori pot: "Ţara mea e ţara mea şi dragoste găsesc în ea". Începând cu anul 1990, am susţinut numeroase concerte şi în străinătate, iar din anul 1997, şi în SUA. Apoi, în 2005, am colaborat cu o mezzosoprană, căreia i-am compus un album pop-opera şi alături de care am şi înregistrat două duete de gen.
- Ai compus şi muzică de film. Am văzut că ai "atacat" şi genul clasic. Crezi că îţi reprezintă starea de spirit de acum?
- Pentru moment, compun muzică de film, muzică de gen clasic şi pop-opera. Consider că am ajuns la un moment din viaţa mea când trebuie să mă dedic acestui gen de muzică mai spiritual, mai vibrant, un gen de muzică care nu "atinge" pe oricine. Doar oamenii sensibili şi cu sufletul deschis înţeleg ce transmite muzica asta. Printre compoziţiile mele pentru film se numără şi coloana sonoră a filmului italo-american "The lost amulet", un film medieval de lung metraj, cu conotaţii religioase, pentru care am compus, orchestrat şi mixat, muzică de gen clasic, cu orchestră simfonică şi cor mixt de copii şi adulţi. De asemenea, am intrat în patrimoniul naţional, cu trei compoziţii de muzică clasică, care sunt difuzate şi la "Radio România Muzical".
- Îmi doresc sănătate! Nu ştiu ce îmi va rezerva viitorul apropiat, doar Dumnezeu ştie, şi sper că le va aranja în aşa fel încât să îmi fie bine. Am încredere în EL.
- Marius, în final, îţi doresc multă sănătate şi mult noroc. Sper să ne vedem curând, poate chiar la un spectacol peste ocean, pentru românii din diaspora...
- Da, probabil că ne vom vedea.... Să mă ţină sănătatea! Le mulţumesc tuturor celor care îmi ascultă muzica, celor care m-au susţinut, mă susţin şi mă vor susţine şi pe viitor. Le doresc PACE şi LUMINĂ!
(San Francisco, SUA)
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
