[sapou]- Un brașovean din America, în interviu cu un brașovean
de la poalele Tâmpei -[/sapou]Marius Dragomir este un artist polivalent, care pe la mijlocul anilor '90 a revoluționat muzica, aducând pe piață un nou stil, foarte original, care s-a bucurat de un succes exploziv - stilul KASHAY MUSIC. Îmbinând ingenios folclorul, stilul dance, reggae și techno, rețeta lui Marius Dragomir a fundamentat un nou gen muzical: etno-dance-ul, care i-a adus creatorului său "Discul de Aur" pentru albumul "Party in Transylvania". O recompensă bine-meritată, în urma uriașelor vânzări înregistrate: peste 1.800.000 de exemplare! Au urmat multe alte succese, după care artistul a intrat într-un con de umbră, cu toate că a încercat să se reinventeze, atacând și alte stiluri muzicale, de exemplu - muzica de film. În ciuda tuturor vicisitudinilor pe care a trebuit să le înfrunte, Marius Dragomir continuă să creeze muzică de calitate. Nu se predă!
- Cu toată gloria ta fabuloasă de la mijlocul anilor '90, când lumea cânta și dansa "Party in Transylvania", tinerii de azi nu prea știu cine ești. Prezintă-ne cartea de vizită...
- Sunt născut la Brașov, pe 19 aprilie 1969, în zodia Berbecului. Sunt compozitor și interpret, om corect, sincer și iubitor de frumos, de natură, de adevăr și de Dumnezeu. Motto-ul meu este: "Credința în reușită și în Dumnezeu ține loc de GENIU!".
- Când ai început să cânți și ce te-a împins către muzică?
- Am început activitatea artistică la 4 ani. Anul 1973 avea să îmi aducă primul premiu, la Festivalul "Lira de Aur", cu "Balada" lui Ciprian Porumbescu, interpretată la vioară. Părinții mei au fost cei care m-au susținut de-a lungul timpului, iar devotamentul pentru muzică și ambiția de a exprima ceea ce sunt m-au determinat să particip la numeroase concursuri și festivaluri de prestigiu din țară. Anul 1989 a fost un an important în viața mea, pentru că am fost recompensat cu Marele Premiu la Festivalul "Steaua fără nume" și cu Premiul I la Festivalul de la Mamaia, la secțiunea de interpretare, cu piesa "Prin noi trăiește muzica", de Cornel Fugaru. Am cântat, pentru prima oară în cadrul acestui festival, și vocal, și instrumental, respectiv, la trompetă... Am devenit apoi cunoscut în țară pentru prestațiile originale, atât componistice cât și instrumentale, pe care criticii de artă, și nu numai, aveau să le aprecieze și să le expună în mass-media.
- Cum ți-a venit ideea cu stilul etno-dance? Știu că discul "Party in Transylvania" s-a vândut în peste un milion de exemplare... Deții recordul în materie de vânzări...
- Sunt primul artist din România care a intrat în celebrul top Billboard, în 1995, cu piesa "Party in Transylvania". M-am străduit și am reușit să aduc muzica populară în atenția tinerilor. Acesta este meritul meu și mă bucur că am reușit să fac acest lucru. Am gândit că ar fi interesant să încerc să îmbin muzica dance, reggae și techno, cu genul folcloric. În 1995, am venit pe piață cu un nou stil muzical: KASHAY MUSIC (derivat dintr-un titlu de cântec pe cât de cunoscut, pe atât de drag nouă: "C-așa-i românul"). Etnodance, stil muzical născut din cei zece ani de studiu al muzicii populare. Dar am scos foarte greu pe piață "Party in Transylvania". Producătorilor le era teamă că nu o să se vândă. Am fost însă convingător și, într-un final, cu ajutorul unui producător de la Timișoara, l-am lansat. După o săptămână, se vânduseră deja 200.000 de exemplare! Am primit "Discul de Aur" pentru albumul "Party in Transylvania", vânzările atingând cote nemaiîntâlnite în România: peste 1.800.000 de exemplare pe acte! Toată țara vuia de stilul Kashay music.
- După isteria cu "Party in Transilvania", ai cam dispărut din prim-plan, reapărând la intervale mai mari, cu piese noi și stiluri noi muzicale... Se pare însă că succesul nu a fost cel așteptat. De ce?
- După "Party in Transylvania" au urmat și alte albume de succes, cred eu, dar, din păcate, nu am fost difuzat și promovat la valoarea pe care am demonstrat-o inițial. Deși onorantă, afirmația producătorilor: "Lasă, că Marius Dragomir se vinde oricum" nu m-a ajutat. Păcat, pentru că au urmat numeroase albume bune, după opinia mea: "Happy Birthday", "Dracula!", "Cântă române", "Sex on the Beach", "One More Party", "Mustafa", "Dă-mă mamă după Gyuri", "Cine oare", "Suflet de român", "Kashay românul", "Dragostea mea" etc. Eu am fost invidiat de mic și mereu m-am lovit de rea credință și de manipulare, dar cred că ăsta este destinul Berbecilor. Suntem ambițioși și oamenii ne invidiază. Dar, dacă ne devitalizăm din cauza stresului și a muncii sau există probleme psihice, suntem pierduți... Aceste lucruri dărâmă un Berbec. Sunt ferm convins că niciodată nu am fost promovat pe măsura valorii.
- Cum vezi muzica din ziua de azi? De ce artiștii din generația ta își fac greu loc pe "sticlă" și în rafturile muzicale?
- Muzica, astăzi, înseamnă să fii la locul potrivit, să comunici cu oamenii necesari, să fii remarcat și susținut de cine trebuie. Eu am trecut deja mai multe etape în viață și consider că am locul meu printre artiștii de valoare ai acestei țări? fiecare gen, fiecare timp, fiecare modă are publicul ei. Că nu sunt promovat, nu depinde de mine. Ce ar trebui să fac eu, în condițiile în care se promovează zilnic incultura și nonvalorile? Într-o societate care se vrea dezvoltată din punct de vedere cultural, legile nescrise ale respectului nu ar trebui să îngăduie acest lucru. Nu cred că un artist e pe val sau sub val, doar pentru că unii sau alții nu vor să îl promoveze suficient. Cred că un artist trebuie ajutat, nu călcat în picioare și umilit, pentru ca alții să poată să își extragă "foloasele", mai mult sau mai puțin cuvenite. La noi nu a existat nimeni și nu există nimeni care să sprijine artiștii în mod real. Aceștia sunt descoperiți, lăsați la voia întâmplării. La fel sunt și eu. În momentul în care voi înceta să mai cânt, voi înceta să mai am surse de venit. Din punct de vedere artistic, dacă după treizeci și ceva de ani de carieră nu mai produci, țara te lasă să mori. Dar asta e... Asta e țara, asta e societatea, ăștia sunt oamenii.
- Viața bate filmul. Tu ai trecut prin multe.... nebunia succesului, drama divorțului, dar și un atac de inimă care te-a încercat din greu.... Cum ești acum?
- Starea de sănătate este stabilă, analizele au ieșit ok, dar am făcut și o ecocardiografie... Și se vede o pată pe inimă, de mărimea unei măsline. Este consecința infarctului asupra mușchiului inimii. Dar Dumnezeu are grijă de mine. Dumnezeu m-a ajutat întotdeauna, binecuvântat fie în vecii vecilor! Dacă am căzut, de exemplu, de șase ori, înseamnă că Dumnezeu m-a ridicat de șapte. Misiunea mea nu s-a terminat aici, cred într-un viitor bun, frumos și drept.
- Unde poate fi găsit Marius Dragomir acum? Mergi în concerte prin țară? Dar peste hotare? Sunt mulți din generația ta, dar și mai veche, care pleacă peste hotare, chiar și în State, și au mare succes. Tu ai fost?
- Fanii mă pot găsi pe adresa mea de website, www.mariusdragomir.ro, iar celor care îmi scriu le garantez că mesajul lor va ajunge direct la mine. De asemenea, cei iubitori de Marius Dragomir și tot ce înseamnă muzica sa mă pot găsi și pe Facebook, unde postez mereu noutăți și îi aștept cu drag pe toți să comunicăm și să împărtășim gânduri. Acum nu mai susțin așa multe concerte ca altădată, deoarece starea de sănătate nu-mi permite să fac efort mult, trebuie să mă menajez cât pot, am și un regim alimentar sever pe care trebuie să îl respect, dar încerc, totuși, să onorez invitațiile pe care le primesc. Susțin spectacole atât în țară, cât și în străinătate. Îmi iubesc mult țara, și deși am avut multe ocazii de a mă stabili în străinătate, pentru mine România înseamnă o comuniune de energii care mă "hrănește, mă iubește și mă învață". Legătura cu pământul natal este făcută printr-un cordon ombilical sacru. Ruperea lui înseamnă neîmplinirea misiunilor care ți-au fost încredințate, și mai înseamnă stagnarea ta pe plan spiritual, chiar dacă financiar, în altă parte, îți merge bine. Dar când vine vremea sfârșitului, vedeți, tot acasă se îngroapă românul. Am o vorbă pe care o spun de câte ori pot: "Țara mea e țara mea și dragoste găsesc în ea". Începând cu anul 1990, am susținut numeroase concerte și în străinătate, iar din anul 1997, și în SUA. Apoi, în 2005, am colaborat cu o mezzosoprană, căreia i-am compus un album pop-opera și alături de care am și înregistrat două duete de gen.
- Ai compus și muzică de film. Am văzut că ai "atacat" și genul clasic. Crezi că îți reprezintă starea de spirit de acum?
- Pentru moment, compun muzică de film, muzică de gen clasic și pop-opera. Consider că am ajuns la un moment din viața mea când trebuie să mă dedic acestui gen de muzică mai spiritual, mai vibrant, un gen de muzică care nu "atinge" pe oricine. Doar oamenii sensibili și cu sufletul deschis înțeleg ce transmite muzica asta. Printre compozițiile mele pentru film se numără și coloana sonoră a filmului italo-american "The lost amulet", un film medieval de lung metraj, cu conotații religioase, pentru care am compus, orchestrat și mixat, muzică de gen clasic, cu orchestră simfonică și cor mixt de copii și adulți. De asemenea, am intrat în patrimoniul național, cu trei compoziții de muzică clasică, care sunt difuzate și la "Radio România Muzical".
- Ce îți dorești cel mai mult acum?Unde te vezi în viitorul apropiat?
- Îmi doresc sănătate! Nu știu ce îmi va rezerva viitorul apropiat, doar Dumnezeu știe, și sper că le va aranja în așa fel încât să îmi fie bine. Am încredere în EL.
- Marius, în final, îți doresc multă sănătate și mult noroc. Sper să ne vedem curând, poate chiar la un spectacol peste ocean, pentru românii din diaspora...
- Da, probabil că ne vom vedea.... Să mă țină sănătatea! Le mulțumesc tuturor celor care îmi ascultă muzica, celor care m-au susținut, mă susțin și mă vor susține și pe viitor. Le doresc PACE și LUMINĂ!
(San Francisco, SUA)