În perioada 28 noiembrie-10 decembrie, la Muzeul Ţăranului Român este deschisă expoziţia de fotografii "Eşti floare de dor, Basarabie", avându-i ca autori pe Alecu Reniţă şi Lucian Reniţă din Chişinău. Tată şi fiu, jurnalişti şi artişti fotografi, autorii sunt cunoştinţe mai vechi ale redacţiei şi cititorilor noştri. Originari din Abaclia, judeţul Lăpuşna, cei doi Reniţă au adunat de-a lungul anilor peste 15.000 de "icoane" din peisajul basarabean. Din lipsă de spaţiu, doar o sută dintre acestea au fost expuse la M.Ţ.R. Prea puţine în raport cu opera lor fotografică, dar suficiente ca să-ţi dai seama că peisajul dintre Prut şi Nistru nu are asemănare pe lume. Cel puţin aşa se văd luncile, pădurile, canioanele şi grădinile înflorite, prin lentilele aparatelor de fotografiat ale celor doi; ei văd şi povestesc cu sufletul, dau "clic" direct pe flori şi pe cerul senin, pe mesteceni şi pe oile satului, alcătuind tablouri campestre în mişcare şi regizând o eternitate locală, specifică spaţiului moldav. Fotografiile semnate Reniţă (cu accent mai mult pe seniorul dintre cei doi), par a "da ordine" naturii, râului, ramului, aşa cum un poet bucureştean, Dan Verona, dădea cândva "ordin" să înflorească magnolia. Daţi ordin să înflorească Basarabia! putem parafraza, privind peisajele din expoziţie. Şi Basarabia se supune şi înfloreşte, te cheamă şi te vrăjeşte în curţi pline de liliac şi lalele, pe stânci, la "umbra fetelor în floare", în lanuri de maci dureros de roşii, pe plaiuri însorite, cotropite de cirezi, ori pe maluri de lacuri limpezi în care cerul senin se oglindeşte albastru. Apusuri de soare, cocori în zbor, mlaştini şi smârcuri, podeţe, pâraie şerpuitoare, stânci golaşe, rămase din erele geologice, troiţe, ogoare ca o tablă de şah - iată scene din lucrarea celor doi Reniţă. Neobosiţi bătători cu talpa ai pământului basarabean, ei, salvatorii acestor momente unice, te cheamă la festinul imagistic adus de peste Prut. Galeria celor o sută de tablouri (fiind imprimate pe o pânză specială, fotografiile par a fi picturi în adevăratul înţeles al cuvântului) îţi atrage privirile ca un magnet, te ţine lipit de pânză hipnotizat. Poate şi din cauză că Basarabia pe care o contemplăm fascinaţi este, de fapt... o Românie necunoscută. Partea lipsă a ţării dinspre răsărit. O Basarabie care te încântă, dar te şi doare, partea înstrăinată a inimii româneşti. Priveliştile magnifice din fotografiile de pe pereţi sunt mai mult decât râuri, păduri şi câmpii. Prin sufletul lor trece istoria Basarabiei, dorul năprasnic al "părţilor" de a forma un întreg. Una dintre fotografii ilustrează o mică insulă apărută în matca umflată a Nistrului, străbătută de un drum care nu duce nicăieri. "Asta-i
Un poet de talia lui Nicolae Dabija exclamă, uimit de puterea lui Alecu Reniţă de a se integra spiritului naturii: "Nu ştiu dacă mai este o altă persoană care ar cunoaşte mai bine frumuseţile naturii dintre Prut şi până dincoace de Nistru, ca Alecu Reniţă. A bătut cu talpa piciorului acest spaţiu de zeci de ori, a scris, a salvat de la distrugere, a imortalizat pe retina aparatului de fotografiat sute de monumente ale naturii, mesaje pentru urmaşii noştri de mâine. Sunt peisaje văzute cu inima, care l-au aşteptat parcă pe autor să le surprindă, să-i «pozeze», ca să-i ajute astfel şi pe alţii să le cunoască".
Dăruit cu o "vocaţie zbuciumată", Alecu Reniţă stă, de câteva decenii, de pază la curăţenia naturii de peste Prut. Numai un luptător pentru păstrarea identităţii româneşti ştie cum se duce această luptă, codrul fiind, şi la Nistru, frate cu românul. Mircea Druc, fostul prim ministru al R. Moldova, avea să remarce cu sinceritate: "Alecu Reniţă a intrat în istorie ca unul dintre liderii de frunte ai Mişcării de Eliberare Naţională din Basarabia. Acum 27 de ani, când l-am descoperit, era acelaşi unionist convins ca şi în ziua de astăzi, numai că atunci, în Uniunea Sovietică, ţi se lua capul dacă afirmai că eşti român şi Basarabia e românească. Alecu a cunoscut ce înseamnă teroarea sovietică, a fost persecutat şi a suferit prigoana comunistă pentru convingerile sale româneşti".
"Am adus în capitala Ţării icoana pământului matern"
Preocupat de ecoul expoziţiei în rândul bucureştenilor, Alecu Reniţă se destăinuie: "Basarabia adevărată este foarte puţin cunoscută în Ţară. Basarabia adevărată înseamnă Basarabia românească. Am îndrăznit să aduc în capitala Ţării icoana pământului matern, în 105 imagini adunate de mine şi de fiul meu, Lucian, de sus, de la Hotin, până la Cetatea Albă. Expoziţia e ca un mănunchi de busuioc de la grinda casei părinteşti - dacă o s-o atingeţi cu văzul, o să simţiţi parfumul suav al Basarabiei neînvinse, al Basarabiei care şi-a păstrat demnitatea românească. În acest palat înălţat în cinstirea ţăranului român pot să spun cu toată convingerea că Dumnezeu m-a ajutat să rezist, să văd şi să particip la prăbuşirea imperiului răului, Dumnezeu ne va ajuta să prindem în timpul vieţii - reîntregirea naţiunii române!". Aici se încheie însemnările noastre. Nu pot să tac şi vă îndemn încă o dată, stimaţi cititori: mergeţi să vedeţi "florile de dor" ale lui Reniţă. Veţi avea bucuria "să înfloriţi" odată cu Basarabia.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
