Ultimul asemenea caz pe care l-am primit la cabinet a fost la începutul primăverii. Era un adolescent de 16 ani, ce prezenta enurezis secundar, de la vârsta de 3 ani, după o operaţie pentru fimoză. Anterior tratamentului chirurgical, micţiunile sale au fost normale. După intervenţie, în fiecare noapte, cu rare excepţii, avea una sau chiar două urinări involuntare în somnul lui profund. Mama îşi programa somnul în mod special, ca să-l trezească pe băiat să urineze. Însă aproape zadarnic, pentru că evenimentul nedorit se petrecea cel mai frecvent în afara oricărui orar. Sunt greu de înfăţişat figura obosită şi tristă a unei astfel de mame... Imaginaţi-vă implicaţiile asupra întregii familii. Faptul că băiatul nu putea dormi în altă parte decât acasă, fiindu-i imposibilă orice deplasare mai lungă de o zi. De menţionat că tratamentele medicamentoase încercate nu au adus nicio schimbare în bine.
La primele semne, consult medical
Udarea patului se consideră a fi o "problemă", când e prezentă în mod constant, la vârsta de peste 6 ani la băieţi şi peste 5 ani, la fetiţe. Enurezisul nocturn afectează 15-20% din populaţia peste 5 ani, aproximativ 7% peste 7 ani şi 1-2% dintre adolescenţi şi adulţi. Este de două tipuri: primar, la copiii care au făcut acest lucru dintotdeauna, şi secundar, care apare după o perioadă de timp, în care copilul a fost "uscat". Uneori sunt cazuri familiale de udare a patului. Dacă mama sau tatăl a avut asemenea istoric, creşte probabilitatea ca şi copilul să aibă enurezis. Indiferent că e primar sau secundar, atunci când părinţii observă prezenţa defectului, copilul trebuie văzut de medic, mai ales dacă sunt şi alte simptome, precum urină tulbure, sânge în urină sau pe lenjeria intimă, micţiuni dureroase sau udare peste zi. Trebuie lămurite posibilele cauze, de exemplu - o vezică prea mică sau prea mare, o infecţie sau debutul unui eventual diabet. Dacă sunt eliminate asemenea cauze posibil primare, înseamnă că tulburarea este una intrinsecă.
În general, în mediul medical convenţional circulă ideea că nimeni nu ştie ce anume determină "udarea patului". Ca terapie, se administrează medicamente simpatomimetice, antidepresive sau anxiolitice, care nu dau rezultate prea bune. În schimb, au efecte adverse de nedorit, în special asupra creierului şi capacităţii intelectuale ale copilului aflat în plină dezvoltare. Se mai aplică şi alte metode de tip educaţional, mai mult sau mai puţin eficiente, destul de mult discutate.
Totuşi, o analiză mai atentă poate descoperi rădăcinile profunde ale problemei, iar terapia naturistă furnizează şi metode de rezolvare.
Adesea, enurezisul poate fi urmarea unui stres, cum era cazul acelui adolescent de 16 ani. Suferinţa s-a instalat după o intervenţie micro-chirurgicală asupra unui subiect al cărui psihic nu a fost suficient luat în considerare (un copil foarte speriat). Cadrele medicale nu au acordat atenţie acestui aspect. Cu toate acestea, sub raport statistic, în mod frecvent, afecţiunea copilului este o reflecţie a problemelor părinţilor. Sunt situaţii conflictuale manifeste, care produc suferinţă întregii familii, cu precădere copiilor. În paralel, unul sau ambii părinţi pot avea şi atitudini nepotrivite faţă de copil, ceea ce accentuează afectarea lui sufletească, iar enurezisul se poate agrava. Mutarea într-o altă locuinţă sau divorţul părinţilor poate, de asemenea, conduce la enurezis. Copiii care sunt abuzaţi sexual pot începe să ude patul. Alteori, fără a fi neînţelegeri în familie, dacă unul dintre părinţi păstrează o conexiune afectivă prea strânsă cu copilul, îi poate transmite în mod profund şi involuntar anumite temeri sau frământări interioare ale sale. În consecinţă, copilul exprimă fizic problemele emoţionale ale părintelui său.
Poate că în acest fond emoţional perturbat se află, de fapt, explicaţia situaţiilor de agregare familială a enurezisului.
Mai este luată în discuţie, la unii copii, deficienţa în producerea unui hormon care, eliberat în timpul nopţii, în mod normal, scade fluxul urinar.
Trebuie precizat şi că acei copii care au o dezvoltare înceată adesea au nevoie de mai mult timp pentru a rămâne uscaţi peste noapte.
În esenţă, pare că este vorba despre un tonus scăzut la nivelul aparatului urinar şi al controlului său prin sistemul nervos vegetativ, pe fond emoţional dezechilibrat şi cu posibilă imaturitate hormonală, la copiii care au un somn prea adânc.
Ce este de făcut atunci când avem de a face cu un enurezis patent?
În primul rând, părinţii trebuie să nu fie niciodată supăraţi pe copilul care udă patul. Trebuie înţeles că el face acest lucru în mod involuntar, fiindcă nu poate controla vezica. Furia împotriva acestuia nu ar face decât să agraveze fenomenul. La fel, trebuie ca alţi fraţi să nu râdă de cel în cauză. Mai înţelept şi eficient este să fie recompensat copilul pentru evacuarea corectă a vezicii, atunci când acest lucru se produce printr-un control evident.
* La vârsta când nu mai sunt potrivite, să nu se mai folosească scutece tip Pampers peste noapte. Acestea sunt comode pentru părinţi, întrucât păstrează patul şi copilul uscaţi, însă copilul mic, nefiind deranjat de senzaţia de ud, nu va înţelege că are o problemă. Ca atare, nu va participa la demersul de rezolvare al unei astfel de situaţii. În acest fel se prelungeşte fenomenul până la vârste mai avansate.
* Consultaţia întregii familii. Pentru terapia directă, cum cauzele emoţionale par a fi cele mai frecvente, trebuie analizată cu răbdare situaţia copilului şi a familiei. Pe scurt, consultaţia poate cuprinde mai mulţi membri ai familiei. Îmi amintesc cum un prieten api-fito-terapeut din Portugalia, d-l Antonio Couto, ne povestea că în cazul în care constată că problema unui pacient al său are implicaţii emoţionale mai largi, ajungea să consulte şi consoarta, apoi părinţii sau chiar copiii, după caz. Abia atunci problema pacientului său putea fi elucidată şi rezolvată complet. În aceste cazuri, e necesară o terapie pentru părinţi, în primul rând, încât să se înlăture factorul iritativ emoţional pentru copilul cu enurezis.
* Remediile florale Bach. În cabinetul meu, aproape toţi pacienţii, indiferent de patologie, au inclus în terapia lor un preparat cu remedii Bach, potrivit cu tulburările emoţionale ale fiecăruia. Ele funcţionează eficient, printr-o reechilibrare tacită psiho-emoţională. Iese din discuţie un efect placebo, de vreme ce acţionează prompt şi la copiii mici. Le-am folosit, de asemenea, la animalele din curte, unde efectele au fost clare şi rapide. În practica curentă, le asociez cu Elixirele stupului (Ballot-Flurin), nişte remedii similare ca alcătuire şi acţiune, dar realizate din produse ale stupului. Cele două tipuri acţionează convergent şi se completează reciproc, iar efectele sunt mai bune când se folosesc laolaltă.
* Remediile contra fricii, stresului, şocului - sunt cu deosebire eficiente în terapia copilului cu enurezis, cât şi pentru întărirea încrederii în propria persoană.
* Apilarnilul. La Institutul de Medicină şi Farmacie din Târgu Mureş s-au făcut studii clinice, încă din anii '80. S-a studiat acţiunea produsului în tratarea enurezisului, la copii de diverse vârste; unui lot i s-a administrat medicaţia alopată curentă, iar altuia, preparate cu Apilarnil. La lotul cu Apilarnil, controlul sfincterian s-a instalat mai rapid; nu au fost efecte adverse. În cazurile rebele, s-a asociat medicaţia convenţională cu Apilarnilul. Ca mecanisme implicate, s-a considerat că Apilarnilul tonifică controlul vegetativ central şi al sfincterelor, tratează şi previne infecţiile urinare asociate. Administrarea s-a făcut doar seara, la culcare, spre a realiza şi o superficializare a somnului prea profund al acestor copii. Experienţa acumulată în timp ne-a arătat că efecte mai bune, stabile, şi o modulare mai fină se obţin dacă Apilarnilul se foloseşte în combinaţie cu miere şi polen (Apilarmel), pentru că aceste remedii se potenţează reciproc. Noi am preferat administrarea Apilarmelului seara, de regulă în doze de 1/2-1 linguriţă la copiii până la 10 ani, în funcţie de vârstă şi greutate. La cei mai mari, am administrat 2 linguriţe sau chiar mai mult. Dimineaţa, recomandăm o doză de lăptişor de matcă Ballot-Flurin, care contribuie la o mai rapidă echilibrare emoţională. Astfel, funcţionarea creierului şi a sistemului nervos vegetativ sunt mai fluente. Dezvoltarea generală a copilului este îmbunătăţită. Se pare că intervine şi o maturizare în producerea hormonului implicat în controlul fluxului urinar. Le administrăm timp de 2-3 luni, chiar dacă s-a corectat între timp enurezisul, pentru consolidarea maturizării şi tonifierii sistemelor urinar şi nervos.
* Presopunctură auriculară pe punctul renal. Am aplicat această procedură simplă, în paralel cu terapia orală, la toţi pacienţii cu enurezis, care s-au prezentat la cabinet, indiferent de vârstă. Le-am făcut presopunctură timp de 2-3 minute pe punctul renal auricular. Se poate folosi în acest scop vârful unei rezerve golite de pix. Dat fiind că punctul este de regulă foarte dureros, am aplicat o presiune variabilă, cu creşteri urmate de scăderi, pentru relaxare. Şedinţele le-am făcut după caz, o dată la 5, 7 sau chiar 10 zile. Pentru a susţine acţiunea între şedinţe, după presopunctură am aplicat pe acelaşi punct o sămânţă de susan cu vârful tăiat, când devine de formă discoidă cu suprafaţa netedă, încât să nu lezeze pielea. Se fixează sub leucoplast fin, nealergic, şi se lasă 5-7 zile, între două şedinţe. Astfel se continuă tonifierea punctului prin contact uşor, care nu produce niciun disconfort. Întreaga procedură se aplică la ambele urechi. Uneori, îmbunătăţirile se observă după prima şedinţă.
În cazul adolescentului de 16 ani, întreaga terapie a durat 2 luni, cu partea orală şi presopunctura descrisă. Surâsul şi speranţa au reapărut în ochii mamei, chiar după prima şedinţă. În acest interval, băiatul a mai avut doar 3 urinări nocturne, în situaţiile când intervalele dintre şedinţe au fost mai lungi.
(www.melidava.ro)
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
